Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. F/CP/27.01.2015 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2014, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul A. împotriva ordonanţei nr. 1548/P/2013 din data de 29.10.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, menţinută prin ordonanţa nr. 3365/II/2/2014 din 27.11.2014 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva Încheierii nr. F/CP/27.01.2015 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2014, petentul A. a formulat cerere de revizuire.
Prin Sentinţa penală nr. 111/F din data de 14 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii de şedinţă F/CP din 27.01.2015 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2014.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul a fost obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că revizuirea are ca obiect numai hotărârile penale definitive, trecute în puterea lucrului judecat, scopul ei fiind acela de reparare a erorilor judiciare, de anulare a hotărârilor care au consacrat eroarea judiciară şi pronunţarea unei noi hotărâri care să reflecte adevărul. Eroarea judiciară implică existenţa unei judecăţi de fapt netemeinice, iar ca atare, revizuirea are caracterul unei căi de atac de fapt întrucât provoacă o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Or, în speţă, s-a constatat că hotărârea ce face obiectul cererii de revizuire (Încheierea nr. F/CP/27.01.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2014) a fost pronunţată în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., exact unul dintre cele două cazuri în care prin recurs în interesul legii s-a statuat că este inadmisibilă revizuirea.
Împotriva Sentinţei penale nr. 111/F din data de 14 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019, revizuentul A. a formulat contestaţia de faţă, fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2019.
Examinând contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 111/F din data de 14 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea căii de atac exercitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că este inadmisibilă, urmând a o respinge ca atare, pentru considerentele arătate în continuare:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 4251 C. proc. pen. alin. (1): "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel."
Prin urmare, această cale de atac poate fi exercitată doar dacă legea o prevede expres.
În cauză, petentul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca principiul unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. şi art. 459 alin. (7) raportat la art. 341 alin. (8) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 111/F din data de 14 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 111/F din data de 14 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2019.
Procesat de GGC - GV