Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 134/F din 27 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 96 alin. (1) C. pen., art. 57 rap. la art. 56 din Legea nr. 253/2013, a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatului A. prin Sentinţa penală nr. 115/F din 8 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A din 20 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
S-a dispus executarea în regim de detenţie a pedepsei rezultante de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată condamnatului A. prin sentinţa penală indicată.
De asemenea, s-a dispus executarea, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. rap. la art. 68 alin. (3) C. pen., a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc) pe o perioadă de trei ani, din care se deduce perioada executată de la data de 20 noiembrie 2017 la zi.
S-a dispus executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc).
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, prin sesizarea formulată de Serviciul de Probaţiune Dolj înregistrată pe rolul instanţei la data de 19 martie 2018, sub nr. x/2018, s-a solicitat să se constate imposibilitatea punerii în executare, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 252/2013, privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune a Sentinţei penale nr. 115 din 8 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală pronunţată în dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 402 din 20 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind pe numitul A. condamnat la 2 ani şi 2 luni închisoare cu suspendarea executării pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani.
În susţinerea solicitării de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi dispunerea executării pedepsei în regim de detenţie, s-a arătat că au fost expediate două convocări la adresa de domiciliu a persoanei condamnate A. - Craiova, judeţ Dolj, aceasta fiind invitată iniţial să se prezinte la sediul Serviciului de Probaţiune Dolj la 7 decembrie 2017 şi ulterior în data de 19 decembrie 2017 însă sus-numitul nu a dat curs niciuneia dintre convocări, iar plicurile au fost restituite cu menţiunea "destinatar lipsă domiciliu".
S-a mai arătat că, ulterior, conform art. 51 alin. (2) şi (6) din Legea nr. 252/2013, privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune, la data de 5 ianuarie 2018 s-a solicitat sprijin la secţia 2 Poliţia Municipiului Craiova pentru stabilirea prezenţei la domiciliu a persoanei supravegheate, iar în data de 25 ianuarie 2018 a fost înaintat procesul-verbal întocmit de reprezentantul secţiei 2 din cadrul Poliţiei Municipiului Craiova cu menţiunea că persoana căutată nu a fost găsită la domiciliu, un vecin comunicând poliţistului că numitul A. vine foarte rar la imobilul în discuţie şi că "locuieşte în altă parte", fără a putea indica însă unde anume.
În continuare, s-a procedat la verificarea în baza de date a Evidenţei Populaţiei unde anume figurează domiciliul sus-numitului, iar prin adresa nr. x/1 februarie 2018 a D.P.C.E.P. Dolj - Serviciul Evidenţa Persoanelor Craiova, s-a comunicat că numitul A. figurează cu domiciliul în Craiova, judeţ Dolj.
La 14 februarie 2018, Serviciul de Probaţiune Dolj a procedat la convocarea sus-numitului la adresele comunicate în timpul procesului penal, respectiv:
"Bucureşti, Cabinet Avocat B." şi "Ilfov", ambele convocări fiind returnate cu menţiunea "destinatar lipsă domiciliu" şi respectiv "mutat de la adresă".
Totodată, Serviciul de Probaţiune Dolj a menţionat că în scopul găsirii sus-numitului s-a procedat atât la contactarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cât şi a Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În sentinţa Curţii de Apel Bucureşti s-a arătat că, după înregistrarea dosarului pe rolul instanţei, au fost luate următoarele măsuri: a fost contactată av. B., aceasta precizând faptul că de 6 luni nu a mai luat legătura cu condamnatul A.; s-a încercat apelarea condamnatului la numărul de telefon indicat de av. B., numărul fiind suspendat; a fost contactat executorul judecătoresc C., împreună cu care condamnatul şi-a desfăşurat activitatea la sediul din Ilfov, acesta comunicând faptul că firma este închisă şi că nu a mai avut contacte cu persoana condamnată de o perioadă îndelungată; au fost efectuate verificări cu privire la domiciliul condamnatului în baza de date D.E.P.A.B.D., rezultând că acesta figurează cu domiciliu în Craiova, judeţ Dolj, adresă la care condamnatul a fost citat la mai multe termene de judecată cu mandat de aducere, rezultând faptul că acesta nu mai locuieşte la adresa indicată din anul 2006; au fost efectuate verificări cu privire la datele cu care figurează inculpatul în evidenţele Primăriei Municipiului Craiova - Direcţia de Evidenţă a Persoanelor, rezultând că acesta figurează cu domiciliul în Craiova, judeţ Dolj, fiind posesor al unei cărţi de identitate provizorii eliberată la data de 18 mai 2017, motivul eliberării fiind "Lipsă dovada adresei de domiciliu. Expirat valabilitatea" a fost verificată situaţia condamnatului în bazele de date ale A.N.P. şi D.G.P.M.B., rezultând că acesta nu figurează arestat preventiv sau deţinut; a fost ataşat dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la cele arătate mai sus, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că inculpatul A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 115 din 8 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A din 20 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 2 luni închisoare, fiindu-i de asemenea aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi a celui prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc) pe o perioadă de trei ani, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi a celui prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc) pe o perioadă de trei ani.
În baza art. 91 C. pen., a fost dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 4 ani, cu impunerea măsurilor stabilite de art. 93 alin. (1) C. pen., a obligaţiei prev. de art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. şi a obligaţiei de a presta o muncă neremunerată pe o perioadă de 80 de zile.
Supravegherea a fost încredinţată Serviciului de Probaţiune Dolj, iar în baza art. 91 alin. (4) C. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.
Curtea a mai reţinut că inculpatul a cunoscut soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi, implicit, obligaţiile ce îi reveneau, acesta fiind prezent atât la judecata în fond, cât şi la judecata în apel în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde nu a indicat nicio adresă suplimentară faţă de cele mai sus indicate (sediul avocatului B., sediul profesional din localitatea Buftea şi adresa de domiciliu din municipiul Craiova). De asemenea, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, Serviciul de Probaţiune Dolj a procedat la convocarea condamnatului la toate adresele cunoscute, acesta neprezentându-se la sediul instituţiei în vederea începerii executării supravegherii.
Potrivit art. 96 alin. (1) C. pen., "Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei."
S-a reţinut astfel că, din situaţia prezentată mai sus, rezultă că persoana condamnată nu s-a prezentat în vederea începerii supravegherii şi nu şi-a respectat obligaţiile impuse de art. 93 alin. (1) C. pen. În ceea ce priveşte dovedirea relei-credinţe a persoanei condamnate, Curtea a reţinut faptul că aceasta avea cunoştinţă de obligaţiile ce îi revin şi, cu toate acestea, nu a comunicat organelor judiciare adresa la care se poate realiza convocarea sa, nici în cadrul procesului penal în care s-a dispus condamnarea sa, nici ulterior. Chiar mai mult, în cererile adresate instanţelor în dosarul nr. x/2016, persoana condamnată a indicat domiciliul său ca fiind în Craiova, judeţ Dolj, adresă unde acesta nu mai locuieşte din cursul anului 2006.
În consecinţă, constatând că persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu a respectat măsurile de supraveghere, Curtea de Apel Bucureşti a admis sesizarea şi a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatului A. prin Sentinţa penală nr. 115/F din 8 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A din 20 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, dispunându-se executarea în regim de detenţie a pedepsei rezultante de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată condamnatului A. prin sentinţa penală indicată, precum şi executarea pedepsei complementare şi accesorii stabilite, fiind totodată, dedusă perioada executată de la data de 20 noiembrie 2017 la zi.
Împotriva acestei soluţii, la data de 3 august 2016, condamnatul A. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2018.
Prin Sentinţa penală nr. 214/F din data de 16 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2018, cererea condamnatului A. a fost calificată ca fiind contestaţie formulată împotriva Sentinţei penale nr. 134/F din 27 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2018. S-a admis excepţia necompetentei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 597 alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia formulată de condamnat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În esenţă, pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut dispoziţiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de trei zile de la comunicare. Constatând că s-a formulat contestaţie împotriva Sentinţei penale nr. 134 din 27 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei în favoarea Înaltei Curţi.
*****
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 18 octombrie 2018 şi s-a fixat termen pentru soluţionare la data de 16 noiembrie 2018, când Înalta Curte a pus în discuţie reunirea dosarului nr. x/2018 (aflat pe lista şedinţei de judecată la acest termen), la dosarul de faţă, având în vedere că între cele două cauze există identitate de obiect, respectiv contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 134/F din 27 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
S-a avut în vedere că, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 3 septembrie 2018, a fost înregistrată sub nr. x/2018 cererea petentului A., care, prin Sentinţa penală nr. 196/F din 24 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018 a fost calificată ca fiind contestaţie împotriva Sentinţei penale nr. 134/F din 27 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, fiind declinată cauza în favoarea Înaltei Curţi.
Prin urmare, la termenul din 16 noiembrie 2018, luând concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator şi reprezentantului parchetului, după deliberare, constând că există identitate de obiect între cele două cauze, în temeiul dispoziţiilor art. 43 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte a dispus reunirea dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Totodată, asupra contestaţiei formulate, s-au luat concluziile apărării din oficiu pentru contestator şi ale parchetului, astfel cum au fost redate în practicaua prezentei decizii.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată întemeiată contestaţia formulată de contestatorul A., motiv pentru care va dispune admiterea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru următoarele considerente:
În speţa dedusă judecăţii, Serviciul de Probaţiune Dolj a solicitat Curţii de Apel Bucureşti revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi dispunerea executării, în regim de detenţie, a pedepsei aplicate contestatorului A. prin Sentinţa penală definitivă de condamnare nr. 115 din 8 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, din dosarul nr. x/2016, întrucât, conform celor prezentate de organul căruia i-a fost încredinţată supravegherea contestatorului, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare anterior menţionată, Serviciul de Probaţiune Dolj a procedat la convocarea condamnatului la toate adresele cunoscute, acesta neprezentându-se la sediul instituţiei în vederea începerii executării supravegherii şi, prin urmare, s-au invocat dispoziţiile art. 96 alin. (1) C. pen., potrivit cărora: "Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei."
Curtea de Apel Bucureşti, învestită cu această sesizare, faţă de cele prezentate de Serviciul de probaţiune şi în urma propriilor demersuri efectuate în cauză, astfel cum au fost menţionate în hotărârea pronunţată, a dispus, prin Sentinţa penală nr. 134/F din data de 27 iunie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatului A. prin Sentinţa penală nr. 115/F din 8 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A din 20 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi executarea în regim de detenţie a pedepsei principale rezultante de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată condamnatului A. prin sentinţa penală indicată.
În faţa primei instanţe, pe parcursul mai multor termene de judecată, condamnatul a fost citat la ultima adresă de domiciliu cunoscută din Craiova, Calea x, judeţul Dolj, conform verificărilor de la dosar cu privire la acest aspect şi prin afişare la sediul instanţei, dar şi cu mandat de aducere la adresa indicată, din cuprinsul actelor dosarului, rezultând că numitul A. nu a avut cunoştinţă de existenţa pe rolul instanţei a cauzei de faţă având ca obiect sesizarea Serviciului Probaţiune Dolj privind imposibilitatea punerii în executare a sentinţei definitive de condamnare cu suspendare sub supraveghere, în ceea ce îl priveşte, în raport cu convocările, fără rezultat, ale persoanei în discuţie, care nu s-a prezentat la organul desemnat cu supravegherea în vederea respectării obligaţiilor impuse prin sentinţa de condamnare.
Deşi prin sentinţa contestată în cauză s-au arătat demersurile efectuate de instanţă pentru contactarea condamnatului şi aflarea domiciliului actual, instanţa nu a făcut toate diligenţele necesare în vederea citării acestuia inclusiv la adresele indicate de Serviciul de probaţiune unde au fost efectuate convocările indicate de acesta sau la adresa menţionată pe procesul-verbal de predare a citaţiei emise de instanţă pentru termenul din 22 iunie 2018, unde organul de poliţie menţionează o altă adresă a destinatarului. De fapt, singura adresă la care instanţa de fond a dispus citarea succesivă a condamnatului la termenele stabilite în cauză este cea din Craiova, judeţ Dolj, deşi instanţa reţine în cuprinsul hotărârii sale că la această adresă contestatorul nu mai locuieşte din cursul anului 2006.
În consecinţă, din conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că instanţa de fond nu a făcut toate demersurile necesare aducerii la cunoştinţă condamnatului despre desfăşurarea procesului de faţă, considerând în mod greşit procedura de citare cu persoana în cauză ca fiind îndeplinită şi procedând la judecarea pricinii, cu atât mai mult că, efectuarea unor astfel de diligenţe ar fi lămurit cauza dedusă judecăţii sub mai multe aspecte, cum ar fi cel sesizat de Serviciul de probaţiune cu privire la neprimirea convocărilor emise de acesta persoanei în cauză.
Pentru aceste motive, pentru a se judeca cauza cu procedura completă faţă de condamnatul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 134/F din 27 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2018.
Va desfiinţa sentinţa penală contestată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Totodată, va constata că în prezenta cauză contestatorul a fost arestat de la 11 august 2018 până la 31 octombrie 2018 şi a executat suplimentar, ca măsură compensatorie, 12 zile de închisoare.
Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cauza de faţă şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cauza reunită, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 134/F din 27 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2018.
Desfiinţează sentinţa penală contestată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Constată că în prezenta cauză contestatorul a fost arestat de la 11 august 2018 până la 31 octombrie 2018 şi a executat suplimentar, ca măsură compensatorie, 12 zile de închisoare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat D., în sumă de 130 de RON şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat E., în sumă de 35 de RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - CL