Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 191/2020

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11.10.2019 pe rolul Judecătoriei Craiova, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.A., suspendarea provizorie a executării silite pornită în dosarul de executare nr. x/2019 al SCPEJ Drăghia până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestaţiei la executare în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Craiova.

Prin sentinţa civilă nr. 109830/14.10.2019, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată, din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că domiciliul debitoarei-contestatoare, la momentul declanşării executării silite, era situat în Bucureşti, str. x, aceasta având şi locul de muncă stabil în municipiul Bucureşti, astfel încât instanţa de executare, prin raportare la dispoziţiile 651 alin. (1) din C. proc. civ., este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

La rândul său, această din urmă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 14440/30.10.2019, a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, reţinând că debitoarea-contestatoare are calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoriei Piteşti, aflându-se în circumscripţia Curţii de Apel Piteşti, învecinată cu Curtea de Apel Bucureşti.

Astfel învestită, Judecătoria Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 7062 din 27 noiembrie 2019, a admis excepţia necompetentei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza 1 şi (3) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (…). Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

De asemenea, s-a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 719 alin. (1) şi alin. (7) teza 1 C. proc. civ.. "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. (…) Dacă există urgenţă şi dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv la alin. (3), s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare."

S-a mai reţinut ca fiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 127 Cod procedură care reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia.

Contestatoarea având calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti a înţeles să sesizeze Judecătoria Craiova cu cerere având ca obiect contestaţie la executare şi suspendarea executării silite pornite împotriva sa în dosarul de executare nr. x/2019 al SCPEJ Drăghia, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2019. Totodată, debitoarea a formulat şi cerere de suspendare provizorie a executării silite înregistrată la aceeaşi instanţă cu nr. x/2019.

De asemenea, s-a reţinut că Judecătoria Craiova se află în circumscripţia curţii de apel cu acelaşi nume, curte de apel învecinată cu cea în circumscripţia căreia se află instanţa competentă să judece cauza în cazul în care debitoarea-contestatoare nu ar fi avut calitatea de judecător.

Ca atare, s-a reţinut că contestatoarea a sesizat iniţial o instanţă competentă din punct de vedere teritorial să judece cererile sale, prin raportare la dispoziţiile art. 651 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi 127 din C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie acţiunea prin care contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.A., suspendarea provizorie a executării silite pornită în dosarul de executare nr. x/2019 al SCPEJ Drăghia până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestaţiei la executare în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Craiova.

Potrivit dispoziţiilor art. 719 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea, suspendarea putându-se solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată.

În completare, art. 719 alin. (7) C. proc. civ. prevede că, dacă există urgenţă şi dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare, încheierea nefiind supusă niciunei căi de atac.

Din analiza textelor de lege menţionate, rezultă că atât suspendarea executării silite, cât şi suspendarea provizorie a acesteia, chiar dacă sunt solicitate prin cereri separate, se judecă de către completul învestit cu soluţionarea contestaţiei, având în vedere caracterul accesoriu al acestor cereri faţă de acţiunea principală reprezentată de contestaţia la executare.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 111 alin. (12) teza a II-a din Hotărârea nr. 1375/2015 din 17 decembrie 2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, care prevăd că, dacă există contestaţie la executare depusă la instanţă, cererea de suspendare provizorie a executării silite, chiar formulată separat, se va judeca de către completul care soluţionează contestaţia la executare.

Or, în prezenta cauză, contestaţia la executare a fost depusă de contestatoare la Judecătoria Craiova şi formează obiectul dosarului nr. x/2019, consecinţa învestirii în acest mod cu acţiunea principală fiind că aceeaşi judecătorie a devenit instanţa competentă să judece cererile cu caracter accesoriu care au fost formulate în cadrul contestaţiei la executare şi al căror termen de soluţionare era anterior dezînvestirii, în condiţiile legii, de această contestaţie.

Pe cale de consecinţă, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 ianuarie 2020.