Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 26 septembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună, în principal, desfacerea căsătoriei din culpa comună a ambilor soţi.
Prin Sentinţa civilă nr. 227 din 31 ianuarie 2019 pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reşiţa.
Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.
Reţinând că în cauză s-a făcut dovada că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată părţile nu mai locuiesc la ultimul domiciliul comun din Drobeta-Turnu Severin, iar pârâta locuieşte în Reşiţa, judeţul Caraş-Severin, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza Judecătoriei Reşiţa - instanţa de la domiciliul pârâtei.
Învestită prin declinare, Judecătoria Reşiţa a pronunţat Sentinţa nr. 795 din 16 aprilie 2019 prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa tezei I din art. 915 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţinând Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, în circumscripţia căreia se află ultimul domiciliu comun al părţilor, astfel cum a reieşit din concluziile acestora.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, ambele instanţe aflate în conflict s-au raport la dispoziţiile art. 915 C. proc. civ. Aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competenţă îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la locuinţa părţilor.
Astfel, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a reţinut că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată părţile nu mai locuiau la ultimul domiciliul comun din Drobeta-Turnu Severin, şi având în vedere că domiciliul pârâtei se află în Reşiţa, judeţul Caraş-Severin, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reşiţa, în timp ce Judecătoria Reşiţa, având în vedere concluziile părţilor prezente în faţa instanţei, a constatat că reclamantul are încă locuinţa la ultimul domiciliu comun în Drobeta-Turnu Severin şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.
Potrivit dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.
Competenţa prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opţiune între instanţele menţionate în cadrul acestui articol, ci fiind obligat să aleagă instanţa competentă în funcţie de ordinea prevăzută de text.
Aşadar, în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.
Se reţine că noţiunea de "locuinţă" trebuie înţeleasă ca element de identificare al persoanei fizice, interesând adresa unde persoana locuieşte efectiv şi nu locuinţa statornică şi principală. Altfel spus, ceea ce are relevanţă în stabilirea competenţei teritoriale în această materie este locuinţa faptică, iar nu domiciliul înscris în cartea de identitate.
Din susţinerile părţilor, a rezultat că la data înregistrării cererii de chemare în judecată reclamantul (şofer de tir) revenise în România şi locuia în Drobeta-Turnu Severin, iar pârâta locuia de 7 - 8 ani în Reşiţa. De asemenea, din declaraţiile părţilor a reieşit că ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în Drobeta-Turnu Severin.
Pentru a se reţine că Judecătoria Drobeta-Turnu Severin este competentă a soluţiona prezentul litigiu trebuie îndeplinită şi condiţia ca locuinţa cel puţin a unuia dintre soţi să fie în circumscripţia judecătoriei în care se află ultima locuinţă comună a soţilor, condiţie care în cauză este îndeplinită, la acea adresă locuind în prezent reclamantul A.
Astfel, se constată că la data demarării litigiului, 26 septembrie 2018, reclamantul locuia în circumscripţia judecătoriei în care s-a aflat cea din urmă locuinţă comună a soţilor, respectiv în Drobeta-Turnu Severin.
În această situaţie, incidentă în cauză este ipoteza reglementată de art. 915 alin. (1) prima teză C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea ca, la data sesizării instanţei, cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia instanţei în care se află cea din urmă locuinţă a soţilor.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată revine instanţei în circumscripţia căreia s-a aflat cea din urmă locuinţă comună a soţilor, locuinţă unde reclamantul îşi are încă domiciliul.
Faţă de cele anterior arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2019.
Procesat de GGC - NN