Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1378 din data de 22 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinţei penale nr. 624 din 28 noiembrie 2018 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul la plata către stat a sumei de 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 868 RON, cheltuieli care au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 624 din 28 noiembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 în dosarul nr. x/2018, în baza art. 193 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 113 şi următoarele din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la măsura educativă a stagiului de formare civică prevăzut de art. 117 din C. pen. pe o perioadă de 4 (patru) luni pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (faptă din 13 aprilie 2016).
Conform art. 117 alin. (2) din C. pen., s-a dispus ca măsura educativă să se desfăşoare sub coordonarea Serviciului de Probaţiune Teleorman.
În temeiul art. 121 alin. (1) lit. e) din C. pen., instanţa a stabilit în sarcina inculpatului B. obligaţia de se prezenta la Serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta.
S-a atras atenţia inculpatului B. asupra dispoziţiilor art. 123 alin. (1) şi (3) din C. pen. privind posibilitatea înlocuirii măsurii educative cu o măsura educativă neprivativă de libertate mai severă sau cu internarea într-un centru educativ în cazul nerespectării cu rea-credinţă a condiţiilor de executare sau a obligaţiilor impuse sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.
În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 19 din C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă C., iar în baza art. 1357 din C. civ. şi art. 1382 din C. civ., a fost obligat inculpatul B. la plata către această parte civilă a sumei de 2.000 RON, cu titlu de daune morale.
În baza art. 193 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 113 şi următoarele din C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la măsura educativă a stagiului de formare civică prevăzută de art. 117 din C. pen. pe o perioadă de 4 (patru) luni pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (faptă din 13 aprilie 2016).
Conform art. 117 alin. (2) din C. pen., s-a dispus ca măsura educativă să se desfăşoare sub coordonarea Serviciului de Probaţiune Bucureşti.
În temeiul art. 121 alin. (1) lit. e) din C. pen., instanţa a stabilit în sarcina inculpatului obligaţia de se prezenta la Serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta.
S-a atras atenţia inculpatului C. asupra dispoziţiilor art. 123 alin. (1) şi (3) din C. pen. privind posibilitatea înlocuirii măsurii educative cu o măsura educativă neprivativă de libertate mai severă sau cu internarea într-un centru educativ în cazul nerespectării cu rea-credinţă a condiţiilor de executare sau a obligaţiilor impuse sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.
S-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B. la plata către stat a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C. la plata către stat a sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul B., în cuantum de 690 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul C., în cuantum de 360 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.
Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 13 aprilie 2016, inculpatul C., având vârsta de 16 ani şi 6 luni şi inculpatul B., având vârsta de 15 ani şi 11 luni, aflându-se pe holul de la etajul doi al clădirii Colegiului Tehnic "Iuliu Maniu" situat pe b-dul x, Bucureşti, pe fondul unui conflict anterior, s-au îmbrâncit reciproc, inculpatul C. l-a lovit succesiv pe inculpatul B. cu palma şi cu genunchiul în zona abdominală, iar acesta din urmă l-a lovit pe primul cu pumnul în zona ochiului stâng, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale.
Astfel, la data de 13 aprilie 2016, lucrători de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. - Poliţia Sectorului 6, secţia 21 Poliţie, au fost sesizaţi prin intermediul S.N.U.A.U. 112 cu privire la faptul că în incinta Colegiului Tehnic "Iuliu Maniu", situat în Bucureşti, a avut loc o altercaţie fizică între doi elevi ai acestei instituţii de învăţământ, fiindu-le astfel solicitată prezenţa.
Având în vedere cele sesizate, organele de poliţie s-au deplasat în locul mai sus indicat unde au găsit şi identificat pe cei implicaţi în conflict, respectiv inculpatul C. şi inculpatul B..
Conform datelor consemnate în procesul-verbal încheiat de către organele de poliţie cu acest prilej, în contextul redat mai sus, între cei doi a izbucnit un conflict de natură verbală şi fizică pe fondul căruia B. l-a lovit pe C. în zona feţei, provocându-i astfel un hematom.
Atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, inculpatul C. a arătat că, aflându-se pe holul situat la etajul doi al clădirii în care funcţionează Colegiul Tehnic "Iuliu Maniu" din sectorul 6, Bucureşti, pe fondul unui conflict desfăşurat anterior între el şi inculpatul B., acesta a venit la el şi fără să-i adreseze vreun cuvânt, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona ochiului stâng.
Ca urmare a examinării medico-legale efectuată asupra inculpatului-persoană vătămată C., s-a stabilit că aceasta a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale.
Aspectele relatate de inculpatul B. referitoare la faptul că inculpatul C. l-ar fi lovit, fără să-i adreseze vreun cuvânt, au fost contrazise prin declaraţiile inculpatului C., dar şi ale martorilor audiaţi în cauză.
În acest sens, fiind audiat în cursul urmăririi penale, martorul ocular D. a arătat că, la data de 13 aprilie 2016, aflându-se împreună cu persoana vătămată în locul indicat anterior (în capătul holului situat la etajul doi al clădirii Colegiului Tehnic "Iuliu Maniu" ai cărui elevi sunt amândoi), inculpatul B. a venit la ei şi i-a reproşat persoanei vătămate că "este cam tupeist", totodată atingându-l cu palma peste faţă, astfel că persoana vătămată C. l-a împins pe acesta.
În continuare, martorul a precizat că, în contextul creat, inculpatul B. i-a aplicat o lovitură cu palma în zona feţei aceleiaşi persoane vătămate C., care a ripostat lovindu-l pe respectivul inculpat cu genunchiul în zona abdomenului, în acest moment cel din urmă agresându-l din nou fizic pe colegul său C., aplicându-i o lovitură cu pumnul în zona ochiului stâng. Martorul D. şi-a menţinut declaraţia în faţa instanţei.
Martorul E. a arătat că, la data de 13 aprilie 2017, aflându-se pe acelaşi hol al clădirii instituţiei şcolare în care învaţă împreună cu ceilalţi colegi ai săi printre care se numără persoana vătămată C. şi inculpatul B., a auzit că între aceştia doi are loc o altercaţie verbală, adresându-şi jigniri unul celuilalt, însă nu a observat momentul în care persoana ar fi fost agresată fizic, abia ulterior văzând-o pe aceasta ţinând mâna în dreptul ochiului stâng. Declaraţia a fost menţinută şi în faţa instanţei.
Fiind audiat în calitate de suspect la data de 24 iunie 2016, inculpatul B. a arătat în faţa organelor de urmărire penală că este elev al Colegiului Tehnic "Iuliu Maniu" din sectorul 6, Bucureşti. La data de 12 aprilie 2016, în cadrul orei de educaţie fizică programată conform orarului de la clasa sa, respectiv în timpul desfăşurării jocului de fotbal la care a participat împreună cu alţi colegi de clasă, fiind împărţiţi în două echipe, în echipa adversă celei din care el făcea parte aflându-se colegul său, C., acesta l-a lovit cu cotul în zona spatelui, situaţie pe fondul căreia odată ajunşi la vestiar s-au jignit reciproc, C. afirmând către el:
"Lasă că vezi tu!".
A mai declarat în cursul urmăririi penale că, la data de 13 aprilie 2016, aflându-se pe holul de la etajul doi al clădirii colegiului al cărui elev este, împreună cu colegul său, martorul E., loc în care se afla şi C. alături de un alt coleg al lor, martorul D., s-a deplasat pe lângă aceştia din urmă, context în care C. i s-a adresat:
"Pleacă mă de aici că te bat!", el refuzând să dea curs acestei solicitări, din declaraţia sa rezultând că, deşi nu intenţiona să rămână în apropierea acestuia, a preferat să facă acest lucru, astfel alimentând conflictul ce se născuse anterior între ei. Pe fondul situaţiei descrise, B. a declarat în continuare că C. l-a împins cu ambele palme în zona pieptului, determinându-l astfel să se retragă un pic în spate, apoi l-a împins şi el pe acesta cu palma în zona umărului, moment în care C. a reacţionat lovindu-l cu genunchiul în zona abdomenului, context în care el l-a lovit pe acesta cu pumnul în zona feţei.
În faţa instanţei, inculpatul a prezentat practic aceeaşi situaţie de fapt relatată în cursul urmăririi penale.
Conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. x din 23 mai 2017 emis de către I.N.M.L. "Mina Minovici", inculpatul B., care avea vârsta de 15 ani şi 11 luni la data incidentului, a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi a consecinţelor social-negative ale faptei reţinute în sarcina sa şi în raport cu care discernământul a fost păstrat.
Tot cu prilejul audierii sale la data de 24 iunie 2016, inculpatul B., în calitate de persoană vătămată a solicitat efectuarea de cercetări faţă de acelaşi coleg al său, inculpatul C., sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (1) din C. pen., constând în faptul că, în contextul descris anterior, acesta din urmă l-a agresat fizic şi a iniţiat acel conflict.
Fiind audiată de organele de urmărire penală, martora F. a arătat că este sora inculpatului C., fiind şi ea elevă în cadrul aceleiaşi instituţii de învăţământ, Colegiul Tehnic "Iuliu Maniu", iar la data de 13 aprilie 2016, aflându-se în incinta clădirii acestui grup şcolar, fratele său a contactat-o telefonic, comunicându-i că fusese agresat fizic de un alt elev al liceului. În continuare, martora F. a arătat că s-a deplasat apoi la fratele său, care se afla la cabinetul medical al şcolii, ocazie cu care a observat că acesta prezenta o umflătură în zona ochiului stâng, astfel aflând că B. îl agresase fizic.
Instanţa a reţinut că, din ansamblul probelor administrate în cauză, rezultă faptul că, pe fondul unui incident ce a avut loc anterior între cei doi, inculpatul B. şi inculpatul C., aceştia s-au implicat în mod activ în conflictul din data de 13 aprilie 2016, fiecare exercitând împotriva celuilalt acte de agresiune fizică, existând astfel riposte reciproce.
De asemenea, instanţa nu a reţinut existenţa cauzei justificative a legitimei apărări cu privire la vreunul dintre inculpaţi, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege referitoare la atac sau la apărare.
Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., întrucât faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpaţii minori, instanţa a dispus condamnarea acestora, în sensul că le-a aplicat câte o măsura educativă.
În continuare, în vederea determinării în concret a măsurii educative, instanţa a evaluat gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea făptuitorilor, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că inculpatul/persoană vătămată C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 14.000 RON, reprezentând daune morale, întrucât ar fi rămas cu un semn la ochiul stâng în urma loviturii primite de la celălalt inculpat.
Prima instanţă a conchis că sunt întrunite toate cerinţele necesare antrenării răspunderii civile a inculpatului, motiv pentru care, în baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 19 din C. proc. pen., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C., iar în baza art. 1357 din C. civ. şi art. 1382 din C. civ., a fost obligat inculpatul B. la plata către această parte civilă a sumei de 2.000 RON, cu titlu de daune morale, sumă pe care instanţa a apreciat-o ca fiind suficientă şi îndestulătoare pentru repararea prejudiciului moral suferit.
Totodată, instanţa a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva Sentinţe penale nr. 624 din 28 noiembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 în dosarul nr. x/2018 a declarat apel apelantul A., care a solicitat anularea sentinţei penale pronunţate de instanţa de fond, cu precizarea că fiul său este nevinovat, G. fiind cel care l-a lovit şi l-a jignit.
La termenul din data de 22 octombrie 2019, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului, întrucât împotriva Sentinţei penale nr. 624/2018 a fost exercitată o cale de atac, respectiv un apel de către apelantul A., cale de atac soluţionată prin Decizia penală nr. 747/2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, astfel încât împotriva aceleiaşi sentinţe penale, aceeaşi persoană, respectiv A. a declarat din nou apel. În consecinţă, dat fiind că şi-a epuizat deja acest drept, această cale de atac apare ca fiind inadmisibilă.
Examinând sentinţa atacată, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum şi conform art. 417 şi următoarele din C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a constatat următoarele:
Referitor la excepţia inadmisibilităţii apelului invocată de reprezentantul Ministerului Public, Curtea de Apel Bucureşti a observat că prin Decizia penală nr. 747 din 29 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva Sentinţei penale nr. 624 din 28 noiembrie 2018 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
În considerentele deciziei menţionate s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 409 alin. (1) din C. proc. pen., pot face apel: a) procurorul, referitor la latura penală şi latura civilă; b) inculpatul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă; c) partea civilă, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă şi partea responsabilă civilmente, în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluţia din această latură a influenţat soluţia în latura civilă; d) persoana vătămată, în ceea ce priveşte latura penală; e) martorul, expertul, interpretul şi avocatul, în ceea ce priveşte amenzile judiciare aplicate prin sentinţă, precum şi în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare şi indemnizaţiile cuvenite acestora; f) orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanţei, în ceea ce priveşte dispoziţiile care au provocat asemenea vătămare.
Potrivit art. 409 alin. (2) din C. proc. pen., pentru persoanele prevăzute la alin. (1) lit. b) - f), apelul poate fi declarat şi de către reprezentantul legal ori de către avocat, iar pentru inculpat, şi de către soţul acestuia.
Legea stabileşte prin urmare expres şi limitativ care sunt titularii dreptului de a ataca o hotărâre cu apel şi posibilitatea ca pentru aceştia, în condiţiile art. 409 alin. (2) din C. proc. pen., apelul să fie declarat de reprezentantul legal sau de avocat, iar pentru inculpat şi de către soţul acestuia.
Astfel, apelul poate fi declarat în numele şi în interesul titularului dreptului de apel de către reprezentantul legal în cazul în care titularul este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori o persoană juridică sau de către reprezentantul convenţional, cu împuternicire specială.
Apelul poate fi declarat pentru inculpat şi de către soţul acestuia, în nume propriu şi în interesul inculpatului, iar pentru oricare dintre titularii dreptului de apel de către avocat, în nume propriu şi în interesul titularului.
În cauza de faţă, persoana care a declarat apel, A., nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de persoane enumerate limitativ de art. 409 C. proc. pen. şi care ar avea deschisă calea de atac a apelului împotriva sentinţei menţionate în declaraţia de apel.
Din cuprinsul cererii de apel depuse la dosar a rezultat că apelantul a înţeles să formuleze calea de atac în calitate de reprezentant legal al inculpatului - persoană vătămată C..
Instanţa a reţinut că, în cauză, inculpatul - persoană vătămată C., fiul apelantului A., a fost cercetat sub aspectul săvârşirii, în stare de minoritate, a infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (3) din C. pen., iar prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond i-a aplicat acestuia o măsură educativă neprivativă de libertate.
Conform înscrisurilor existente la dosarul cauzei, inculpatul C. este născut la data de 25 octombrie 1999, astfel încât acesta a împlinit vârsta de 18 ani la data de 25 octombrie 2017, inculpatul fiind prin urmare major la data formulării căii de atac şi chiar şi la data sesizării primei instanţe cu soluţionarea acestei cauze.
În aceste împrejurări, în condiţiile în care titularul căii de atac - C. - nu este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, apelul nu poate fi declarat de tatăl acestuia, în calitate de reprezentant legal.
Revenind la excepţia inadmisibilităţii apelului ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, instanţa de control judiciar a observat că argumentele de mai sus ce reprezintă considerentele Deciziei penale nr. 747 din 29 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018, îşi păstrează valabilitatea, în condiţiile în care prezentul apel a fost declarat de numitul A. în calitate de tată/reprezentant legal al numitului C., minor la data faptelor pentru care a fost trimis în judecată în dosarul nr. x/2019, major la această dată, astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 409 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.
De asemenea, atâta timp cât prin Decizia penală nr. 747 din 29 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018, s-a soluţionat cu autoritate de lucru judecat chestiunea inadmisibilităţii apelului declarat de numitul A. în calitate de tată/reprezentant legal al numitului C., împotriva Sentinţei penale nr. 624 din 28 noiembrie 2018 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018, în care numitul C. a avut calitatea de inculpat, este evident că un nou apel declarat de aceeaşi persoană, împotriva aceleiaşi sentinţe, apare cu atât mai mult ca fiind inadmisibil.
Împotriva Deciziei penale nr. 1378 din data de 22 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a declarat apel C. prin reprezentant legal A..
La termenul din data de 7 ianuarie 2020 reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulată, având în vedere că, în această cauză, au fost epuizate căile ordinare de atac.
Examinând excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reţine următoarele:
Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În urma unui scurt istoric al cauzei, se constată următoarele:
- prin Sentinţa penală nr. 624 din 28 noiembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 în dosarul nr. x/2018, printre altele, în baza art. 193 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 113 şi următoarele din C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la măsura educativă a stagiului de formare civică prevăzută de art. 117 din C. pen. pe o perioadă de 4 (patru) luni pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (faptă din 13 aprilie 2016);
- prin Decizia penală nr. 747 din 29 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva Sentinţei penale nr. 624 din 28 noiembrie 2018 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018;
- prin Decizia penală nr. 1378 din data de 22 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinţei penale nr. 624 din 28 noiembrie 2018 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
În prezenta cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu apelul formulat de inculpatul C. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 1378 din data de 22 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019.
Prin urmare, în privinţa deciziei penale atacate, care este definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Drept urmare, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 421 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul C. prin reprezentant legal A. împotriva Deciziei penale nr. 1378 din data de 22 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat inculpatul C. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În ceea ce priveşte onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se reţine că, potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ., instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.
Înalta Curte apreciază că este disproporţionat cuantumul onorariului avocatului desemnat din oficiu (627 RON) faţă de circumstanţele cauzei, respectiv caracterul inadmisibil al căii de atac formulată în cauză. Drept urmare, instanţa va reduce cuantumul onorariului apărătorului desemnat din oficiu la suma de 313 RON.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat C., în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului de Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul C. prin reprezentant legal A. împotriva Deciziei penale nr. 1378 din data de 22 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019.
Obligă inculpatul C. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat C., în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 ianuarie 2020.
Procesat de GGC - CL