Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 121/F din 3 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 104 alin. (7) şi (10) raportat la art. 109 din Legea nr. 302/2004 şi văzând dispoziţiile mandatului european de arestare emis Judecătoria de Instrucţie nr. 23, din Barcelona (Jusgado de Instruccion 23 de Barcelona), în Dosarul de diligenţe preliminare nr. x/2019 - A din data de 07 noiembrie 2019, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., pentru comiterea unei infracţiuni de omor, prevăzută de art. 138 C. pen. spaniol, cu corespondent în art. 188 C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., pe o durată de 30 de zile începând cu data de 3 decembrie 2019 şi până la data de 01 ianuarie 2020, inclusiv şi predarea acestei persoane autorităţii judiciare spaniole emitente.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Spania.
S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută în baza Ordonanţei nr. 5112/II/5/2019 din 20 noiembrie 2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti pe o durată de 24 de ore, începând de la data de 20 noiembrie 2019, orele 12:46, până la data de 21 noiembrie 2019, orele 12:46, şi arestată provizoriu, în vederea predării prin Încheierea penală nr. 115/F din 20 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/2019, pe o perioadă de 15 de zile, începând din 20 noiembrie 2019, până la 04 decembrie 2019, inclusiv.
S-a constatat că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii.
S-a luat act că persoana solicitată A. nu a consimţit să fie predată către autorităţile judiciare din Spania, conform mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară din Spania, respectiv de Judecătoria de Instrucţie nr. 23 din Barcelona pentru comiterea infracţiunii de care este acuzat.
În baza art. 106 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus informarea autorităţii emitente a mandatului european de arestare cu privire la faptul că persoana solicitată A. înţelege să îşi exercite dreptul de a-şi desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare şi de a comunica cu acesta, în mod direct, sau prin intermediul avocatului ales din România, în condiţiile prevăzute de legea română şi cu asigurarea confidenţialităţii.
S-a dispus ca predarea persoanei solicitate să fie efectuată cu respectarea dispoziţiilor art. 113 din Legea nr. 302/2004 şi a drepturilor conferite de regula specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia.
În baza art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea sentinţei autorităţii judiciare emitente, respectiv Judecătoria de Instrucţie nr. 23 din Barcelona, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti din 20 noiembrie 2019, emisă în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a propus arestarea provizorie în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă, respectiv Tribunalul penal 23 din Barcelona (Juzgado de Instruccion). În cuprinsul sesizării, s-a arătat că, din semnalarea în sistemul informatic SIRENE - SIS de autorităţile judiciare competente din Spania, respectiv Tribunalul penal 23 din Barcelona (Juzgado de Instruccion), Dosar nr. x/2019 din data de 14 noiembrie 2019, rezultă că persoana solicitată este cercetată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 138 C. pen. spaniol, constând în aceea că, în data de 28 iulie 2019, a participat, în calitate de autor, în zona portului Olimpic din Barcelona, la o încăierare între un grup de cetăţeni chinezi şi un alt grup de cetăţeni din Europa de Est care s-a soldat cu moartea numitului B., ce a intervenit ca urmare a unor politraumatisme, pedeapsa maximă prevăzută de legea spaniolă pentru această faptă fiind de 15 ani închisoare. S-a mai arătat că fapta persoanei solicitate este incriminată de legislaţia română în infracţiunea prevăzută de art. 188 C. pen.
S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută în data de 20 noiembrie 2019, ora 12:46, pentru o perioadă de 24 ore, până la data de 21 noiembrie 2019, ora 12:46, din care s-a dedus perioada de 3 ore în temeiul art. 6 Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Curtea a constatat că sesizarea este întemeiată pe un mandat european de arestare emis pe numele persoanei solicitate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 138 C. pen. spaniol, constând în aceea că, în data de 28 iulie 2019, a participat, în calitate de autor, în zona portului Olimpic din Barcelona, la o încăierare între un grup de cetăţeni chinezi şi un alt grup de cetăţeni din Europa de Est care s-a soldat cu moartea numitului B., ce a intervenit ca urmare a unor politraumatisme, faptă incriminată de legislaţia română în infracţiunea prevăzută de art. 188 C. pen.
Totodată, a observat că mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare spaniole a fost tradus şi depus la dosar, fiind înmânată o copie a acestuia persoanei solicitate prin intermediul apărătorului său ales şi persoana solicitată luând la cunoştinţă de conţinutul acestuia.
Deopotrivă, s-a reţinut că persoana solicitată a fost arestată provizoriu în vederea predării prin Încheierea penală nr. 115/F din 20 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/2019, pe o perioadă de 15 de zile, începând cu data de 20 noiembrie 2019, până la data de 04 decembrie 2019, inclusiv.
La termenul din 03 decembrie 2019, în prezenţa apărătorului ales şi după ce, în prealabil, i s-au adus la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate A., care a declarat că este persoana care face obiectul mandatului european de arestare, că nu contestă identitatea şi că nu consimte la predarea sa către autorităţile judiciare spaniole, arătând, în esenţă, că, dimpotrivă, este persoană vătămată şi că, în caz de predare, se teme de afectarea integrităţii sale corporale, a sănătăţii şi chiar a vieţii, iar persoanele de care se teme sunt cetăţeni chinezi. De asemenea, persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.
Curtea a reţinut că în mandatul european de arestare, tradus în limba română, se precizează următoarea stare de fapt:
"a participat în bătaia care a avut loc la data de 27.07.2019 în zona de divertisment, din parcul Olimpic din din Barcelona, care s-a produs între un grup de cetăţeni de naţionalitate chineză şi un grup de persoane din ţările din est, din Europa, bătaie în urma căreia domnul B. a suferit grave politraumatisme care i-au cauzat moartea şi în acest sens, cercetarea poliţienească dusă la bun sfârşit până acum prin intermediul verificării camerelor de securitate şi a declaraţiilor martorilor oculari ai faptelor şi a localizării în zona în care au avut loc faptele, a unui telefon mobil care este posibil să îi aparţină uneia dintre cele 5 persoane implicate şi analiza conţinutului său, analizată în mod judiciar, au fost identificate cele trei persoane care se bănuieşte că se corespund autorilor 1, 4 şi 3; imaginile sale apar pe telefon şi au fost comparate cu portretele robot efectuate şi cu imaginile de pe camerele de securitate; în al doilea rând, s-a aflat căci cu toţii au fost recunoscuţi de colegi de ai săi de muncă din cadrul firmei C., care era firma titulară a telefonului mobil pătat de sânge şi care a fost găsit în zona în care au avut loc faptele, care opera cu CIA D.".
S-a apreciat că fapta persoanei solicitate, pentru care autorităţile judiciare spaniole efectuează cercetări, se circumscrie infracţiunii de omor, prevăzută de art. 138 C. pen. spaniol, sancţionată cu pedeapsa maximă de 15 ani închisoare, cu corespondent în art. 188 C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.
Curtea a reţinut, astfel, că sunt îndeplinite cerinţele legale ale executării mandatului, iar informaţiile comunicate de autorităţile spaniole sunt suficiente pentru a permite arestarea şi predarea către autoritatea judiciară emitentă a persoanei solicitate. S-a mai reţinut că persoana solicitată A. nu a consimţit la predare către autoritatea judiciară spaniolă, că nu a renunţat la regula specialităţii şi că este îndeplinită condiţia dublei incriminări.
În aceste condiţii, s-a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării, nici obligatoriu, nici facultativ, conform art. 99 din aceeaşi lege, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) şi 10 raportat la art. 109 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă, cu respectarea tuturor condiţiilor impuse de art. 113 din Legea nr. 302/2004, privind predarea persoanei menţionate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestaţie persoana solicitată A., arătând că este incident unul din motivele de refuz al executării prevăzut de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că nu are reşedinţa în Spania şi nu are nicio legătură cu acest stat. În plus, a precizat că nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare spaniole şi nu renunţă la regula specialităţii, subliniind că, din actele transmise la dosar, nu rezultă cu claritate dacă este autor unic sau coautor al faptei care a condus la decesul persoanei de origine chineză. A mai arătat că s-a predat în momentul în care a aflat că este căutat, precum şi că transferul în Spania i-ar putea pune viaţa în pericol, fiindu-i teamă de răzbunarea cetăţenilor chinezi.
Totodată, invocând circumstanţele personale, în sensul că nu are antecedente penale, are un copil minor în vârstă de un an şi şase luni şi este singurul întreţinător al familiei, întrucât soţia sa suferă de mai multe afecţiuni medicale, a apreciat că se poate dispune înlocuirea măsurii arestării provizorii cu cea a arestului la domiciliu, pentru a putea fi şi la dispoziţia autorităţilor, dar şi alături de familia sa.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, eventual, a hotărârii de condamnare în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acestuia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, emiţând de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma reglementate de art. 87 din acelaşi act normativ şi întruneşte condiţiile cele speciale prevăzute de art. 98 din aceeaşi lege şi dacă, în cauză, este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004 ori dispoziţiile art. 117 din actul normativ menţionat, ce reglementează regula specialităţii.
Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că, din conţinutul mandatului european de arestare emis de Judecătoria de Instrucţie nr. 23 din Barcelona (Jusgado de Instruccion 23 de Barcelona), în Dosarul de diligenţe preliminare nr. 617/2019 - A din data de 07 noiembrie 2019, rezultă că faţă de numitul A. a fost emis un mandat naţional de arestare în vederea judecării pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 138 C. pen. spaniol, constând, în esenţă, în aceea că, în data de 28 iulie 2019 a participat, ca autor, în zona portului Olimpic din Barcelona, la o încăierare între un grup de cetăţeni chinezi şi un alt grup de cetăţeni din Europa de Est care s-a soldat cu moartea numitului B., urmare a politraumatismelor suferite.
Totodată, se constată că faptele expuse mai sus, astfel cum au fost reţinute de autorităţile spaniole, fiind sancţionate cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 15 ani, se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 14) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de dispoziţiile art. 97 alin. (2) din acelaşi act normativ. De altfel, acestea sunt incriminate şi de legea penală română ca infracţiunea de omor, prevăzută de art. 188 C. pen., şi sancţionate cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani.
Pe baza mandatului european de arestare astfel emis, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin Ordonanţa nr. 5112/II/5/2019 din 20 noiembrie 2019, a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 102 alin. (2) raportat la art. 101 din Legea nr. 302/2004, republicată, reţinerea pentru 24 de ore începând cu începând cu data de 20 noiembrie 2019, ora 12:46, şi până la data de 21 noiembrie 2019, ora 12:46. Prin Încheierea penală nr. 115/F din 20 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/2019, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea executării mandatului european de arestare pe o perioadă de 15 de zile, începând cu data de 20 noiembrie 2019, până la data de 04 decembrie 2019, inclusiv.
În conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, la termenul din 3 decembrie 2019, s-a procedat la audierea numitului A., acesta nefiind de acord cu predarea sa către autorităţile emitente a mandatului, prevalându-se de regula specialităţii şi necontestând identitatea . Cu acelaşi prilej, persoana solicitată a precizat că, în caz de predare, se teme de afectarea integrităţii sale corporale, a sănătăţii şi chiar a vieţii de către cetăţenii chinezi.
Pe de altă parte, se constată că, prin motivele de contestaţie, persoana solicitată a învederat că este incident unul din motivele de refuz al executării prevăzut de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că nu are reşedinţa în Spania şi nu are nicio legătură cu acest stat.
În acest context, se observă că dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că, atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanţa română poate refuza executarea acestuia. Or, în cauză aceste dispoziţii nu sunt incidente, de vreme ce mandatul european de arestare nu a fost emis în vederea executării pedepsei, aşa cum prevede expres textul de lege invocat, ci a judecăţii.
Mai mult, se observă că situaţiile prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) şi nu motive obligatorii, astfel că instanţa română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta. În aceste condiţii, se constată că niciunul din motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare, aşa cum le-am detaliat anterior, nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, şi, ca atare, criticile apărării din această perspectivă nu pot fi primite.
Deopotrivă, nu pot fi primite nici criticile vizând temeinicia acuzaţiilor formulate împotriva persoanei solicitate, asemenea aspecte neputând forma obiectul verificării în procedura de faţă întrucât constituie atributul organelor judiciare spaniole.
Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Judecătoria de Instrucţie nr. 23 din Barcelona cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea judecării contestatorului, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment în executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, cu respectarea, desigur, a regulii specialităţii potrivit art. 117 alin. (2) din acelaşi act normativ, astfel cum a precizat contestatorul în declaraţia dată.
Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 121/F din 3 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 964 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 121/F din 3 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 964 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 decembrie 2019.
Procesat de GGC - NN