Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 4.02.2019 sub număr de dosar x/2018, A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 2885/29 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2018, solicitând, în condiţiile procedurale impuse de art. 459 alin. (3) C. proc. civ., schimbarea în tot a hotărârii atacate, suspendarea judecării până la pronunţarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în recurs în Dosarul nr. x/2016, admiterea excepţiilor ridicate prin răspunsul la întâmpinări, admiterea contestaţiei în anulare din data de 18.08.2018, întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra unor lucruri cerute.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin încheierea de la 14 octombrie 2019 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 2885/29 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2018, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimaţii Casa de Pensii Sectorială a M.Ap. N, Serviciul de Informaţii Externe şi Comisia de Contestaţii a M.Ap. N.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A. prin care a solicitat admiterea recursului.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. recurentul susţine că în mod greşit instanţa de apel nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 41 C. proc. civ., în raport de împrejurarea că membrii completului de judecată au făcut parte din completul de judecată care au pronunţat încheieri în alte căi de atac.
Întrucât membrii completului de judecată nu au formulat cerere de abţinere în cauză, recurentul a formulat cerere de recuzare respinsă prin încheierea din 30.09.2019.
Faţă de motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susţinut încălcarea unor norme de procedură care atrag nulitatea, cum ar fi atribuirea numărului de dosar, repartizarea aleatorie a cauzei şi refuzul instanţei de a soluţiona excepţiile absolute invocate.
Susţine că la termenul din 14.10.2019 a invocat un motiv de nulitate a procedurii de judecată, cerere respinsă de către instanţă. Recurentul susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 224 C. proc. civ., în sensul că punerea în discuţie a excepţiilor s-a făcut pur formal, fără a da posibilitatea părţii să expună elementele în susţinerea acestora.
Instanţa şi-a format convingerea de la început în sensul că cererea de revizuire este inadmisibilă, ceea ce reprezintă o antepronunţare asupra cauzei.
În raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se susţine aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 495 alin. (3) C. proc. civ., în raport de faptul că instanţa a soluţionat contestaţia în anulare şi cererea de revizuire înaintea recursului.
Se mai arată că soluţia dată în cererea de revizuire s-a dat fără menţionarea în considerente a motivelor respingerii contestaţiei în anulare.
Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate se susţine în esenţă că art. 405 C. proc. civ. reprezintă o limitare nejustificată şi lipsită de orice fundament a dreptului părţilor de a invoca nulitatea unei hotărâri judecătoreşti definitive, pentru motive de nerespectare a cerinţelor legale de fond şi de formă. Sancţiunea nulităţii actului de procedură prevăzută de art. 174 C. proc. civ. este una iluzorie.
Faţă de situaţia de fapt expusă solicită admiterea recursului şi admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia propusă, care are legătură cu soluţionarea cauzei şi nu are ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte va reţine că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prealabil examinării criticilor invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că doar aspectele privind greşita interpretare/aplicare a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte criticile subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 1 şi 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aspectele învederate de recurent ca reprezentând nulităţi ale hotărârii judecătoreşti nu au făcut obiect de analiză al instanţei învestită cu soluţionarea cererii de revizuire.
Astfel, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, faţă de excepţiile invocate de către recurent, respectiv lipsa de motivare a soluţiei pronunţată în contestaţia în anulare şi excepţia privind greşita numerotare a dosarului, a acordat cuvântul recurentului asupra excepţiei de inadmisibilitate a cererii de revizuire, care a apreciat că primează în cauză.
De altfel, încheierea de la 14 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, care formează obiectul recursului de faţă, vizează cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 405 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte considerentele instanţei, s-a reţinut că textul de lege pretins neconstituţional nu are legătură cu dezlegarea pe fond a cererii de revizuire.
Excepţia de neconstituţionalitate este un incident apărut în cursul unui proces, asemănător chestiunilor prejudiciale obişnuite, şi, în principiu, invocarea ei trebuie să reclame justificarea unui interes, motiv pentru care prin dispoziţiile art. 29 (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 s-au stabilit condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale.
Verificarea condiţiilor prevăzute de lege a fost stabilită în competenţa instanţei în faţa căreia a fost ridicată această excepţie, aşa încât Curtea de Apel Ploieşti respectând aceste dispoziţii, a verificat cererea recurentului, oprindu-se mai întâi asupra admisibilităţii sesizării potrivit reglementării din alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992.
În concret, art. 29 alin. (1) din lege prevede că pot face obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor, legi sau ordonanţe, care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Rezultă din aceste prevederi că dispoziţiile normative puse în discuţie trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, înţelegând prin aceasta fondul litigiului şi orice alte dispoziţii care au legătură cu fondul litigiului.
În cazul de faţă, dispoziţiile art. 405 C. proc. civ. invocate de recurent privesc posibilitatea invocării nulităţii unei hotărâri judecătoreşti prin intermediul căilor de atac.
Considerentele instanţei de apel care au reţinut că neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 405 C. proc. civ. nu au legătură cu soluţionarea cererii de revizuire sunt, prin urmare, corecte.
Astfel, prin intermediul cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. s-a solicitat admiterea acţiunii în anulare, întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra unor lucruri cerute.
Instanţa a reţinut că decizia instanţei care a respins o contestaţie în anulare, prin care nu s-a evocat fondul pretenţiei dedusă judecăţii, nu poate fi atacată cu cerere de revizuire.
Dispoziţiile art. 405 C. proc. civ. se referă la mijloacele de invocare a nulităţii hotărârii, în aplicarea principiului legalităţii căii de atac, ceea ce nu are legătură cu nulitatea invocării unor presupuse acte de procedură.
Pentru aceste motive, Înalta Curtea apreciază recursul nefondat şi îl va respinge ca atare, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, Comisia de Contestaţii a M.A.P.N. şi Serviciul de Informaţii Externe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2019.
Procesat de GGC - NN