Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, reclamantul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului prin Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş a chemat în judecată pârâta S.C. A. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună: radierea societăţii S.C. A. S.A., cu sediul în Timişoara, b-dul x, judeţul Timiş, număr de înmatriculare/număr de ordine în registrul comerţului x, având Codul fiscal/cod unic de înregistrare x; înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii de radiere a pârâtei S.C. A. S.A. şi comunicarea şi efectuarea publicităţii legale a hotărârii judecătoreşti, în condiţiile x de lege.
Prin Sentinţa civilă nr. 668 din 27.06.2018 Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, a admis cererea formulată de reclamantul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - prin Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. Timişoara; a dispus radierea din Registrul Comerţului a S.C. A. S.A., cu Jx, CUI x şi sediul în Timişoara, b-dul x, judeţul Timiş şi înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii de radiere.
Împotriva sentinţei sus-menţionate, B. a declarat apel.
La data de 05.11.2018, Consiliul Local al Comunei Mănăştiur a depus o cerere de intervenţie accesorie în interesul apelantului, iar la 28.11.2018, Consiliul Local al Comunei Traian Vuia a formulat, de asemenea, o cerere de intervenţie accesorie în interesul apelantului.
Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin Decizia civilă nr. 821 din 05 decembrie 2018 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului în formularea apelului; a respins apelul formulat de reclamantul B. împotriva Sentinţei civile nr. 668 din 27.06.2018 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, ca fiind formulat de o persoană fără calitate şi a respins cererile de intervenţie accesorie.
Împotriva acestei decizii, Consiliul Local al Comunei Mănăştiur şi Consiliul Local al Comunei Traian Vuia au declarat recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.
Având în vedere că, deşi au fost formulate cereri de recurs distincte, criticile formulate sunt comune, astfel încât sinteza acestora va fi prezentată în mod similar.
Astfel, în motivarea recursurilor, autorii căilor de atac au prezentat evoluţia litigiului în etapele procesuale anterioare şi au arătat că, deşi au formulat cereri de intervenţie accesorie în interesul apelantului, instanţa de apel nu le-a comunicat şi nu le-a pus în discuţia părţilor şi, mai mult, nu s-a pronunţat asupra admisibilităţii în principiu a acestora, încălcând astfel dispoziţiile art. 64 C. proc. civ., dar şi cele ale art. 14 alin. (5), art. 22 alin. (6) şi art. 390 C. proc. civ.
În opinia recurenţilor, procedând astfel, curtea de apel a încălcat principiile contradictorialităţii şi dreptului la un proces echitabil.
Totodată, recurenţii au subliniat că, deşi potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (4) C. proc. civ., judecata cererii principale se suspendă până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie, curtea de apel nu numai că nu a pus în discuţie cererile lor de intervenţie, dar s-a şi pronunţat asupra apelului, prin decizie definitivă, anulând practic dispoziţiile legale sus-menţionate.
În continuare, recurenţii au prezentat pe larg argumentele pentru care apreciază că cererile lor de intervenţie accesorie sunt admisibile, subliniind că, în calitate de acţionari ai S.C. A. S.A., au interes în admiterea apelului, cu consecinţa respingerii cererii de radiere, atât timp cât există pe rolul instanţei de judecată un litigiu în care societatea are calitatea de pârâtă; or, în ipoteza radierii, litigiul va înceta, consecinţa fiind aceea că va rămâne în vigoare o hotărâre a Adunării Generale a Acţionarilor, care nu a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 31/1990, republicată.
În plus, recurentul Consiliul Local al Comunei Traian Vuia a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, nulitatea absolută a unei hotărâri A.G.A. poate fi invocată de orice persoană interesată, nu doar de acţionari.
Pentru aceste motive recurentele au solicitat, în principal, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel, pentru a stabili cadrul procesual şi a se pronunţa asupra cererilor de intervenţie accesorie, iar, în subsidiar, admiterea cererilor de intervenţie accesorie, casarea hotărârii recurate şi trimiterea dosarului instanţei de apel, în vederea judecării cauzei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul-reclamant Oficiul Naţional al Registrului Comerţului prin Oficiul Registrului de pe lângă Tribunalul Timiş a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., solicitând, în principal, constatarea inadmisibilităţii recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate ca fiind temeinică şi legală.
Prin răspunsul la întâmpinare recurentul Consiliul Local al Comunei Mănăştiur a răspuns excepţiei şi apărărilor invocate solicitând respingerea acestora.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 5 iunie 2019 s-a dispus, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 11.06.2019.
Nu au fost depuse puncte de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.
Prin încheierea din data de 16 octombrie 2019 s-a respins excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul-reclamant Oficiul Naţional al Registrului Comerţului prin Oficiul Registrului de pe lângă Tribunalul Timiş, a fost admis în principiu recursul declarat de recurenţii Consiliul Local al Comunei Mănăştiur şi Consiliul Local al Comunei Traian Vuia împotriva Deciziei civile nr. 821 din 05 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, şi s-a fixat termen la data de 04 decembrie 2019 în şedinţă publică.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va încadra criticile recurenţilor în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi va reţine că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că recursurile declarate de Consiliul Local al Comunei Mănăştiur şi de Consiliul Local al Comunei Traian Vuia, au vizat în principal critici privind modalitatea de desfăşurare a judecării cererilor lor de intervenţie accesorie formulate în interesul pârâtei S.C. A. S.A.
Decizia pronunţată în apel este nelegală pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - "când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".
La data de 05.11.2018, respectiv la data de 28.11.2018, Consiliul Local al Comunei Mănăştiur şi Consiliul Local al Comunei Traian Vuia au depus la dosar cereri de intervenţie accesorie în interesul pârâtei S.C. A. S.A.
Conform art. 64 C. proc. civ. în procedura judecării cererii de intervenţie instanţa va comunica părţilor cererea de intervenţie şi copii de pe înscrisurile care o însoţesc, iar după ascultarea intervenientului şi a părţilor, instanţa se va pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei, printr-o încheiere motivată, iar în condiţiile în care cererea a fost respinsă ca inadmisibilă în apel, încheierea poate fi atacată cu recurs la instanţa ierarhic superioară, judecata apelului suspendându-se până la soluţionarea căii de atac.
Totodată, potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. civ., instanţa este obligată să se pronunţe asupra cererii de intervenţie accesorie prin aceeaşi hotărâre, odată cu fondul, iar, în speţă, raportat la dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi art. 237 alin. (11) din Legea nr. 31/1990, republicată, decizia din apel este una definitivă.
Din interpretarea textelor de lege care reglementează procedura de soluţionare a cererii de intervenţie accesorie, rezultă că instanţa trebuie să se pronunţe iniţial asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie.
În speţă, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra admisibilităţii în principiu a cererilor de intervenţie accesorie prin încheiere motivată, conform art. 64 C. proc. civ. şi, după invocarea din oficiu a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a apelantului B. în formularea apelului, a reţinut cauza în pronunţare.
Potrivit art. 390 C. proc. civ. înainte de a se trece la dezbaterea fondului cauzei, instanţa, din oficiu sau la solicitarea părţilor, pune în discuţia acestora cererile, excepţiile procesuale şi apărările care nu au fost soluţionate în cursul cercetării procesului, precum şi cele care, potrivit legii, pot fi invocate în orice stare a procesului.
Aşadar, anterior acestui moment trebuie rezolvată orice chestiune prealabilă, legată de posibilele incidente, caracter incidental având şi intervenţia accesorie, cererile, excepţiile procesuale, apărările părţilor.
Ca atare, primind cererile de intervenţie accesorie şi nedispunând comunicarea, dezbaterea pe fond şi analiza condiţiilor de admisibilitate în principiu a acestora, instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 64 C. proc. civ., norme legale speciale de strictă interpretare, de la care nu se poate deroga.
Dispoziţiile art. 64 C. proc. civ. nu pot fi înţelese decât în corelare cu normele procedurale care reglementează diferitele etape ale judecăţii şi care statuează asupra măsurilor pe care le poate dispune instanţa, respectiv asupra drepturilor şi obligaţiilor ce revin părţilor.
Astfel, cererile de intervenţie formulate de părţi sau de terţe persoane pot fi examinate, potrivit art. 237 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., în faza cercetării procesului, care este anterioară dezbaterilor în fond.
Acesta este de altfel, regimul oricăror alte cereri, excepţii procesuale, apărări, incidente, care pot fi formulate şi aduse în dezbaterea contradictorie a părţilor anterior deschiderii dezbaterilor în fond, tocmai pentru că nu se poate trece într-o astfel de etapă a judecăţii decât în momentul în care s-a finalizat cercetarea prealabilă, căreia îi sunt compatibile verificările pe aspectele menţionate.
Principiul contradictorialităţii, care guvernează procesul civil, presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a-şi formula apărări şi de a-şi prezenta punctul de vedere asupra oricărui element care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.
În speţă, analizând modalitatea de desfăşurare a judecăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că instanţa de apel a nesocotit principiul contradictorialităţii prin încălcarea normelor legale prevăzute de dispoziţiile art. 64 C. proc. civ., privind soluţionarea cererilor de intervenţie accesorie.
Având în vedere considerentele arătate, în conformitate cu art. 497 coroborat cu art. 488 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurenţi, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea cererilor de intervenţie accesorie formulate de Consiliul Local al Comunei Mănăştiur şi Consiliul Local al Comunei Traian Vuia în interesul pârâtei S.C. A. S.A. în raport de temeiul de drept invocat şi în funcţie de acesta aplicarea dispoziţiilor legale incidente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenţii Consiliul Local al Comunei Mănăştiur şi Consiliul Local al Comunei Traian Vuia împotriva Deciziei civile nr. 821 din 05 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2019.
Procesat de GGC - NN