Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 125/2020

Şedinţa publică din data de 20 februarie 2020

Asupra cauzei penale,

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 244/2019 din data de 19 decembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în baza art. 598 lit. c) din C. proc. pen. a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul A..

Pentru a hotărî în acest sens, a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 170/28.08.2019, pronunţată în Dosar nr. x/2019, Curtea de Apel Cluj, a dispus admiterea sesizării formulată de autorităţile judiciare din Italia şi înaintată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi, în consecinţă:

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea 302/2004, republicată în 2019, s-a dispus recunoaşterea hotărârilor de condamnare astfel:

- Sentinţa penală nr. 505/2015 Reg. Sent. din 15.04.2015, adoptată de Curtea de Apel Cagliari, Italia, rămasă definitivă la 03.05.2015, prin care numitul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prev. de art. 110, 624, 99 alin. (4), (63)bis din C. pen. italian, la pedeapsa privativă de libertate de 6 luni închisoare.

- Sentinţa penală nr. 1488/2017 Reg. Sent. din 19.05.2017, adoptată de Tribunalul din Cagliari, Italia, rămasă definitivă la 15.06.2017, prin care numitul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prev. de art. 56, 624, 625 nr. 2, 62bis din C. pen. italian, la o pedeapsă privativă de libertate de 4 luni închisoare.

- Sentinţa penală nr. 17/2017 Reg. Sent din 17.01.2017 adoptată de Tribunalul din Oristano, Italia, rămasă definitivă la 18.06.2017, prin care numitul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prev. de art. 624, 625 nr. 2 din C. pen. italian, la o pedeapsă privativă de libertate de 4 luni închisoare.

- Sentinţa penală nr. 1213/2016 Reg. Sent. din 17.11.2016, adoptată de Curtea de Apel din Reggio Calabria, Italia, rămasă definitivă la 16.01.2018, prin care numitul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prev. de art. 99 alin. (1), (2), (4), art. 624 alin. (2) din C. pen. italian, la o pedeapsă privativă de libertate de 8 luni închisoare.

S-a dispus executarea de către condamnatul A. a pedepsei rezultante de 1 an 8 luni şi 19 zile închisoare, aşa cum a fost stabilită prin Ordinul de executare a pedepselor concurente emis de Parchetul General al Republicii Reggio Calabria - Biroul executări penale nr. 246/2018 SIEP din 30 mai 2018.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reţinerii din data de 06 mai 2019 la 21 mai 2019 inclusiv (aşa cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 2 septembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori).

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei în sensul celor de mai sus.

Hotărârea a fost atacată cu apel de către contestator, calea de atac promovată fiind respinsă prin Decizia penală nr. 310/A/10.10.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie, unul dintre motivele de apel fiind şi cel referitor la greşita contopire efectuată.

S-a menţionat că, în considerentele deciziei amintite s-a arătat, în mod expres, că " în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă aplicabilă condamnatului A., Înalta Curte apreciază că aceasta nu trebuie adaptată potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004. Conform dispoziţiilor menţionate anterior, în cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea română, ori când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Or, verificând cuantumul pedepselor aplicate de către autorităţile judiciare italiene pentru fiecare infracţiune în parte se constată că acesta nu depăşeşte limita maximă specială a pedepselor prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune şi nici totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea română".

Faţă de cele de mai sus, curtea a constatat că aspectele invocate în cuprinsul contestaţiei formulate au fost, deja, pe de o parte, lămurite în calea de atac ordinară promovată în cauză, constituind, de altfel motive de apel, de critică a sentinţei penale amintite şi, pe de altă parte, nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 din C. proc. pen.

Împotriva Sentinţei penale nr. 244/2019 din data de 19 decembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, a formulat contestaţie condamnatul A..

Examinând sentinţa atacată, Înalta Curte apreciază contestaţia ca fiind nefondată.

Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestaţie la executare nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În cauză, contestatorul A., prin apărător ales, a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., solicitând ca prin intermediul acestui mijloc procesual, să fie contopite potrivit art. 39 din C. pen., pedepsele aplicate de autorităţile judiciare din Italia, recunoscute prin Sentinţa penală nr. 170/28.08.2019 a Curţii de Apel Cluj.

Art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală prevede:

(8) În cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:

a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

b) durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare.

Înalta Curte reţine că, în cuprinsul Sentinţei penale nr. 170/2019 din data de 28 august 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a constatat că numitul A. a fost condamnat: prin Sentinţa penală nr. 505/2015 Reg. Sent. din 15.04.2015 pronunţată de Curtea de Apel Cagliari, Italia, rămasă definitivă la 03.05.2015, pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prev. de art. 110, 624, 99 alin. (4), (63) bis din C. pen. italian, la pedeapsa privativă de libertate de 6 luni închisoare; prin Sentinţa penală nr. 1488/2017 Reg. Sent. din 19.05.2017 pronunţată de Tribunalul din Cagliari, Italia, rămasă definitivă la 15.06.2017, pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prev. de art. 56,624, 625 nr. 2, 62bis din C. pen. italian, la o pedeapsă privativă de libertate de 4 luni închisoare; prin Sentinţa penală nr. 17/2017 Reg. Sent din 17.01.2017 pronunţată de Tribunalul din Oristano, Italia, rămasă definitivă la 18.06.2017, pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prev. de art. 624, 625 nr. 2 din C. pen. italian, la o pedeapsă privativă de libertate de 4 luni închisoare; prin Sentinţa penală nr. 1213/2016 Reg. Sent. din 17.11.2016, pronunţată de Curtea de Apel din Reggio Calabria, Italia, rămasă definitivă la 16.01.2018, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prev. de art. 99 alin. (1), (2), (4), art. 624 alin. (2) din C. pen. italian, la o pedeapsă privativă de libertate de 8 luni închisoare. Iar prin Ordinul de executare a pedepselor emis de Parchetul General al Republicii Reggio Calabria - Biroul executări penale nr. 246/2018 SIEP din 30 mai 2018 s-a stabilit că persoana solicitată trebuie să execute o pedeapsă totală pe baza hotărârilor sus-menţionate de 1 an 8 luni şi 19 zile închisoare.

Totodată, s-a reţinut că, în cauză, faptele pentru care s-a dispus condamnarea numitului A. prin hotărârile de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare din Italia îşi găsesc corespondenţa în legea română, realizând conţinutul infracţiunilor de furt şi tăinuire, prev. de art. 228 şi art. 270 din C. pen. şi sunt pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, respectiv de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Or, pedeapsa rezultantă de 1 an 8 luni şi 19 zile închisoare, aşa cum a fost stabilită prin Ordinul de executare a pedepselor concurente emis de Parchetul General al Republicii Reggio Calabria - Biroul executări penale nr. 246/2018 SIEP din 30 mai 2018 şi pusă în executare de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de Minori nu depăşeşte limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română.

Astfel, potrivit art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, în procedura de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine, instanţa română procedează la adaptarea pedepsei rezultante aplicate de instanţa străină în cazul unui concurs de infracţiuni, în situaţia în care aceasta depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, ceea ce în cauza de faţă nu este necesar.

Prin recunoaşterea hotărârii de condamnare de către autorităţile judiciare române nu poate fi adusă atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti străine căreia prin recunoaştere i se conferă doar puterea de a-şi produce efectele juridice recunoscute de legea română.

Deşi apărarea a susţinut că pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune în parte aplicate condamnatului ar fi trebuit contopite potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. român, iar nu prin cumulul aritmetic potrivit legislaţiei italiene, Înalta Curte reţine că privitor la concursul de infracţiuni, dispoziţiile legii române privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală se referă la incompatibilitatea duratei pedepsei rezultante cu legislaţia naţională, iar nu la incompatibilitatea sistemelor prin care se determină pedeapsa rezultantă.

În raport cu argumentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 244/2019 din data de 19 decembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 244/2019 din data de 19 decembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 februarie 2020.

Procesat de GGC - GV