Asupra apelului declarat de contestatorul A.;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1407/A/2019 din data de 28 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1007/A din data de 27 iulie 2019 a Curţii de Apel Cluj şi, ca lipsită de obiect, cererea de suspendare a aceleiaşi decizii penale.
A fost obligat contestatorul să plătească în favoarea statului suma de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Pentru a dispune în acest sens, s-a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru a se constata admisibilitatea cererii.
Astfel, a apreciat incident cazul de contestaţie în anulare prevăzut de articolul 426 lit. b) din C. proc. pen. - atunci când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal -, respectiv unul dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., având în vedere dispoziţiile art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., însă a constatat că apărarea contestatorului cu privire la prescrierea faptelor a fost analizată de către instanţa de apel care a pronunţat decizia contestată (paragrafele 10 şi urm. din decizie).
Referitor la cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. f) din C. proc. pen., a precizat că este incident atunci când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii şi a constatat că inculpatul din cauza la care se face referire nu se afla în niciuna dintre situaţiile în care asistenţa juridică este obligatorie, prevăzute de art. 90 din C. proc. pen.
Cu privire la cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. i) din C. proc. pen., a reţinut incidenţa acestuia atunci când împotriva aceleiaşi persoane s-au pronunţat două hotărâri pentru aceeaşi faptă şi a constatat că această împrejurare a fost invocată ca şi temei de apel şi a fost analizată de către instanţa de apel care a pronunţat decizia contestată (paragrafele 11 şi din decizie).
A concluzionat că, în esenţă, contestatorul solicită o rejudecare a cauzei, contrar principiului securităţii raporturilor juridice, care impune ca soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către o instanţă judecătorească să nu mai poată fi rediscutată decât în cazuri excepţionale şi expres prevăzute de lege şi că natura juridică a contestaţiei în anulare, de cale extraordinară de atac, nu justifică nesocotirea acestui principiu, având în vedere că această cale de atac vizează repararea unor erori de procedură, şi nu de judecată şi, prin urmare, nu poate fi repus în discuţie fondul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul A., în temeiul art. 432 din C. proc. pen., fără a indica motivele exercitării căii de atac.
În şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2020, Ministerul Public a ridicat excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate de contestatorul A., dezbaterile fiind redate în practicaua prezentei hotărâri.
Analizând admisibilitatea apelului declarat de condamnatul A., Înalta Curte constată următoarele:
Atât la nivel constituţional (art. 129 din Constituţia României), cât şi în cuprinsul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, s-a statuat că hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale. Prin urmare, exercitarea unei căi de atac ce nu este prevăzută de lege sau de către o persoană ce nu are calitate procesuală este inadmisibilă.
Norme de procedură judiciară sunt adoptate de către legiuitor potrivit competenţei sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituţie. În exercitarea acestei atribuţii, legiuitorul a stabilit, în cuprinsul art. 408 - 425 din C. proc. pen., dispoziţiile aplicabile căii ordinare de atac a apelului.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 408 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., se poate declara apel împotriva sentinţelor, respectiv a acelor hotărâri în care cauza este soluţionată de prima instanţă de judecată sau prin care aceasta se dezînvesteşte.
Or, obiectul prezentului apel nu îl formează o sentinţă, ci Decizia penală nr. 1407/A/2019 din data de 28 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, prin care a fost soluţionată calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, exercitată de către apelantul din prezenta cauză împotriva unei hotărâri definitive, respectiv a Deciziei penale nr. 1007/A din data de 27 iulie 2019 a Curţii de Apel Cluj.
Temeiul de drept invocat de către contestator în exercitarea apelului, respectiv art. 432 din C. proc. pen., nu este aplicabil în cauză. În concepţia C. proc. pen., aşa cum se reţine în considerentele Deciziei nr. 5 din 04 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru Dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.
În cuprinsul deciziei mai sus menţionate, s-a reţinut că această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 din C. proc. pen.:
a) dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate;
b) spre deosebire de dispoziţiile legale menţionate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispoziţiile alin. (4) potrivit cărora "Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.
Prin urmare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu.
Astfel, şi în practica secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. care stabilesc faptul că sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă (...), reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, şi anume admiterea în principiu, reglementată în art. 431 din C. proc. pen. (ex.: Decizia penală nr. 41/A din 14.02.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală SP; Decizia penală nr. 10/A din 16.01.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Prin urmare, Decizia penală nr. 1407/A/2019 din data de 28 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, este definitivă, dat fiind că în legislaţia naţională nu este reglementată o cale de atac împotriva acesteia. Pe cale de consecinţă, această hotărâre nu poate fi supusă controlului instanţei superioare, fapt ce determină inadmisibilitatea căii de atac declarate de contestatorul A.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1407/A/2019 din data de 28 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.
Obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 ianuarie 2020.
Procesat de GGC - NN