Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 199/2020

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Cererea de revizuire înregistrată la data de 02 octombrie 2019 sub nr. x/2019 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, (astfel cum a fost completată la data de 29 octombrie 2019), revizuenţii A., B., C. au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 1, 2, 4, 7 C. proc. civ., anularea Deciziei nr. 438 din 10 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2011.

Sub aspectul motivului reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenţii au arătat că Decizia nr. 107 din 13 iunie 2018 este potrivnică Deciziei nr. 438 din 10 septembrie 2019, este dispusă de aceeaşi instanţă de acelaşi grad, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Prin această hotărâre irevocabilă, instanţa de recurs constată, diametral opus de constatarea instanţei atacate, "... că este întemeiat motivul de recurs privind nesoluţionarea fondului pricinii de către instanţa de fond ..." şi că "... prin cererea de apel, apelanţii au solicitat anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru anularea certificatelor fiscale false şi a tuturor actelor subsecvente acestora". S-a mai constatat că "... instanţele de fond au omis să se pronunţe asupra dispoziţiilor civile din Dosarul penal nr. x/2009, respingerea cererii de anulare a celorlalte înscrisuri fundamentându-se pe considerentul că certificatele nu au fost anulate, fără însă a observa că prima instanţa a fost investită şi cu acest capăt de cerere care nu a fost analizat pe fond".

Succesorii reclamantului decedat au optat pentru continuarea exercitării acţiunii civile din dosar, conform înscrisului de la dosarul tribunalului, iar Tribunalul Caraş-Severin, prin Încheierea din 20 noiembrie 2017, a dispus introducerea în cauză şi citarea, în calitate de apelanţi moştenitori ai defunctului D., a numiţilor E. şi F..

Din această dată, incidente în cauză sunt dispoziţiile art. 24 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces, dacă moştenitorii sau după caz succesorii în drepturi ... îşi exprimă opţiunea de a continua exercitarea acţiunii civile, în termen de cel mult două luni de la data decesului ...". Această excepţie de procedură a fost ridicată în faţa instanţei, dar a rămas nesoluţionată în mod abuziv.

În rejudecare, instanţa de fond, apel şi recurs, prin aceleaşi metode frauduloase, prin încălcarea autorităţii de lucru judecat a Sentinţei penale nr. 461/2010 (Dosar penal nr. x/2010), prin nerespectarea puterii de lucru judecat a dispoziţiilor irevocabile a Deciziei nr. 107/2018 (Dosar nr. x/2011), nu se pronunţă asupra aspectelor de fond invocate în prezentul litigiu, prin nesoluţionarea fondului pricinii, aşa cum a fost dedus judecaţii, prin hotărâri judecătoreşti executorii ale primei instanţe penale şi dispoziţii irevocabile a instanţei civile de recurs (Decizia civilă nr. 107/2018 - Dosar nr. x/2011).

Prin Decizia nr. 695 din 21 noiembrie 2019, pronunţată în Dosar nr. x/2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 4 C. proc. civ. a disjuns cererea de revizuire a Deciziilor civile nr. 438 din 10 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2011 şi, respectiv, nr. 107 din 13 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2011, formulată de aceiaşi revizuenţi şi întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a declinat competenţa soluţionării cererii în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reţine că revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia.

Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.

Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice de admisibilitate a cererii de revizuire, în lipsa cărora cererea nu poate fi primită.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă "dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".

Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Condiţia contrarietăţii de hotărâri vizează acele hotărâri care în dispozitivul lor cuprind măsuri care nu se pot aduce la îndeplinire şi care au fost pronunţate în procese diferite, ea nefiind îndeplinită în situaţia în care soluţiile contrare au fost pronunţate în aceeaşi cauză, în cadrul aceluiaşi ciclu procesual, când hotărârea dată în recurs o infirmă pe cea dată în apel sau în fond.

Or, în speţă, analizând hotărârile pe care revizuenţii le consideră contrare în cadrul motivului de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se constată că această condiţie de admisibilitate a cererii nu este îndeplinită, întrucât contrarietatea vizează două hotărâri judecătoreşti pronunţate în etape procesuale distincte ale aceleiaşi pricini, respectiv Decizia nr. 107 din 13 iunie 2018 este pronunţată în primul ciclu procesual al litigiului având ca obiect anulare act (Dosar nr. x/2011), iar Decizia nr. 438 din 10 septembrie 2019 (Dosar nr. x/2011) este pronunţată în rejudecarea dispusă prin chiar Decizia nr. 107 din 13 iunie 2018, în raport de care se invocă contrarietatea.

Astfel, hotărârile despre care se susţine că ar fi contradictorii în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., au fost pronunţate în exercitarea căilor de atac de care revizuenţii au uzat conform legii, în fond şi rejudecare, nefiindu-le deci, aplicabile, dispoziţiile legale anterior citate.

Un argument în plus în ce priveşte neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, îl reprezintă faptul că Decizia nr. 438 din 10 septembrie 2019, pronunţată în al doilea ciclu procesual, face trimitere, în parte din considerentele sale, la cele statuate prin Decizia nr. 107 din 13 iunie 2018, preluând, în motivarea proprie, cu referire al recursul declarat, argumente din respectiva decizie, împrejurare de natură să contrazică susţinerile revizuenţilor privind pretinsa contrarietate.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire declarată de G., H., C. împotriva Deciziei nr. 438 din 10 septembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - CP