Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Cererea de revizuire înregistrată iniţial la data de 25 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, sub nr. x/2019 (înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin declinarea de competenţă dispusă prin Decizia nr. 1802/Ap din 28 noiembrie 2019), revizuenţii A., B. au solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, 2 şi 8 C. proc. civ., desfiinţarea Deciziei nr. 1023/Ap din 24 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2018.
Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenţii au arătat că hotărârea supusă revizuirii nu le-a fost comunicată şi în considerentele acesteia nu au fost analizate şi soluţionate excepţiile şi petitele invocate prin motivele de apel, în condiţiile în care soluţia a fost de admitere în totalitate a căii de atac, iar nu de admitere în parte.
Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., revizuenţii au arătat că hotărârile definitive pronunţate în Dosarul nr. x/2010, având ca obiect anulare certificat de moştenitor, au produs efecte juridice, în sensul că unicul moştenitor al defunctei C. este fiul acesteia, A..
Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenţii au arătat că în Dosarul civil nr. x/2014, instanţele nu au ţinut cont de hotărârile definitive pronunţate în Dosar nr. x/2010, pronunţând hotărâri lipsite de efecte juridice, întrucât Certificatul de moştenitor nr. x din 3 februarie 1993 (emis de Notariatul de Stat Braşov în Dosar nr. x/1993), Certificatul de moştenitor nr. x din 12 decembrie 2006 (emis de BNP D. suplimentar la Certificatul de moştenitor nr. x din 3 februarie 1993) şi Certificatul de moştenitor nr. x din 1996 (emis de BNP D.) au fost anulate parţial (conform Sentinţei nr. 342 din 8 martie 2013 şi Deciziei nr. 912/R din 24 septembrie 2014, pronunţate în Dosar nr. x/2010) şi s-a stabilit că celelalte părţi sunt renunţători la masa succesorală.
Ca atare, hotărârile pronunţate în Dosarul nr. x/2014 (Sentinţa nr. 76 din 28 ianuarie 2016 a Judecătoriei Zărneşti, Decizia nr. 752/A din 12 mai 2017 a Tribunalului Braşov, Decizia nr. 35/R din 18 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Braşov, Decizia nr. 431/R din 22 noiembrie 2017 a aceleiaşi instanţe) sunt hotărâri contradictorii şi nu au ţinut cont de autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în Dosarul nr. x/2010 (Sentinţa nr. 342 din 08 martie 2013 a Judecătoriei Zărneşti, Decizia nr. 459/Ap din 06 decembrie 2013 a Tribunalului Braşov, Decizia nr. 912/R din 24 septembrie 2014 a Curţii de Apel Braşov).
Solicitarea revizuenţilor este aceea de admitere a cererii, de casare a Deciziei nr. 1023/Ap din 24 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosar nr. x/2018 şi de completare a dispozitivului în sensul de admitere a apelului cu toate petitele şi excepţiile formulate, cu acordarea cheltuielilor de judecată fond, apel şi revizuire.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimaţii E., F., G., H., I., J. au invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire şi au solicitat obligarea revizuenţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia nr. 1802/Ap din 28 noiembrie 2019, pronunţată în Dosar nr. x/2019, Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de împrejurarea că, deşi cererea de revizuire vizează decizia nr. 1023/Ap din 24 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. x/2018, motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează încălcarea, de către instanţele care au pronunţat hotărârile judecătoreşti în Dosarul nr. x/2014, a autorităţii de lucru judecat rezultată din hotărârile pronunţate în Dosarul nr. x/2010.
Întrucât instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat ultima decizie, respectiv Curtea de Apel Braşov, este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în aplicarea dispoziţiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de revizuire aparţine acestei instanţe.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia, motivele fiind expres şi limitativ prevăzute de lege, impunând, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice.
Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea este posibilă "dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice, în sensul că cea de-a doua nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Aceasta presupune ca, potrivit art. 430 C. proc. civ., să fi existat între aceleaşi părţi o judecată care să fi tranşat fondul procesului, o excepţie procesuală sau alt incident, aspecte contrazise printr-o hotărâre ulterioară.
Dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. sancţionează aşadar încălcarea efectelor lucrului judecat potrivit căruia "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect" (art. 431 alin. (1) C. proc. civ.).
Înalta Curte constată că în cauză revizuenţii solicită, prin intermediul cazului de revizuire invocat, să se constate că toate hotărârile pronunţate în Dosarul nr. x/2014 (Sentinţa nr. 76 din 28 ianuarie 2016 a Judecătoriei Zărneşti, Decizia nr. 752/A din 12 mai 2017 a Tribunalului Braşov, Decizia nr. 35/R din 18 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Braşov, Decizia nr. 431/R din 22 noiembrie 2017 a aceleiaşi instanţe) sunt contradictorii cu toate hotărârile pronunţate în Dosar nr. x/2010 (Sentinţa nr. 342 din 8 martie 2013 a Judecătoriei Zărneşti, Decizia nr. 459/Ap din 6 decembrie 2013 a Tribunalului Braşov, Decizia nr. 912/R din 24 septembrie 2014 a Curţii de Apel Braşov), dar supun căii de atac Decizia nr. 1023/Ap din 24 iunie 2019 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă, pronunţată în Dosar nr. x/2018.
Dosarele nr. x/2014 şi nr. y/2018 au avut ca obiect constatare nulitate act juridic, iar dosarul în care s-a pronunţat decizia indicată ca fiind obiect al revizuirii (Decizia nr. 1023/Ap din 24 iunie 2019) a avut ca obiect contestaţie la executare.
Astfel, faţă de motivul de revizuire invocat şi de hotărârea a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sens în care va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B., ambii cu domiciliul în Braşov, judeţul Braşov împotriva Deciziei nr. 1023/ap din 24 iunie 2019 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii E., cu domiciliul în Râşnov, judeţul Braşov, F. şi G., ambii cu domiciliul judeţul Braşov, H., cu domiciliul în Braşov, judeţul Braşov, I., cu domiciliul în judeţul Braşov, J., cu domiciliul în judeţul Braşov.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 ianuarie 2020.
GGC - CP