Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 324/2020

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2020

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 2215 din 21 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, în complet de filtru, a fost anulat recursul declarat de recurentul A. împotriva Încheierii din 6 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, reţinându-se că motivele invocate de recurent nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

2. Cererea de revizuire

La 13 ianuarie 2020, petentul A. a depus cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 2215 din 21 noiembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

În motivarea cererii, revizuentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de faptul că decizia atacată, care i-a fost comunicată la 13 ianuarie 2020, nu este semnată.

Revizuentul a invocat dispoziţiile art. 426 şi art. 427 C. proc. civ. şi ale Regulamentului de ordine interioară al instanţelor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, susţinând că actul procedural menţionat trebuie să poarte semnătura celor indicaţi în cuprinsul său. Or, lipsa semnăturilor de pe încheiere poate atrage răspunderea penală a celor angajaţi în înfăptuirea actului de justiţie, precum şi nulitatea actului de procedură.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată doar împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1 - 11 ale articolului menţionat.

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ. "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul".

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. În caz contrar, se încalcă principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În cauză, Decizia nr. 2215 din 21 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, prin care a fost anulat recursul declarat de recurentul A. împotriva Încheierii din 6 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost dată în procedura de filtru, reglementată de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi aplicabilă în cauză prin prisma art. 24 C. proc. civ.

Aceste dispoziţii legale stipulează că "în cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Faţă de prevederile legale mai sus evocate, se constată că procedura examinării admisibilităţii recursului în completul de filtru vizează aspecte pur formale, care nu presupun analiza motivelor de recurs invocate de parte.

Înalta Curte reţine că, prin art. 493 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunţate în condiţiile reglementate de acest text legal să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare. Ca atare, aceste hotărâri nu sunt susceptibile de a fi atacate cu contestaţie în anulare sau revizuire.

Prin urmare, împotriva Deciziei nr. 2215 din 21 noiembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu poate fi exercitată calea de atac a revizuirii.

Conform argumentelor expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2215 din 21 noiembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 2215 din 21 noiembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2020.

GGC - CL