Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 193 din 22 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de Minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul A. de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
În temeiul art. 420 raportat la art. 362 C. proc. pen. şi la art. 208 alin. (5) C. proc. pen. menţine măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A. pe o durată de 60 de zile.
Prin încheierea mai sus menţionată s-a reţinut că inculpatul, personal, a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având în vedere că hotărârea care urmează a fi pronunţată în cauză nu este supusă nici unei căi de atac, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.
Potrivit art. 475 C. proc. pen. sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poate fi dispusă în situaţia în care există o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective.
Având în vedere că inculpatul a formulat această sesizare cu privire la o chestiune care nu vizează fondul cauzei şi, de altfel, nici nu solicită dezlegarea unei chestiuni de drept, ci invocă doar imposibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii prin care instanţa de apel dispune asupra măsurii preventive, Curtea a respins cererea inculpatului, ca inadmisibilă.
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept dată prin încheierea penală nr. 193 din 22 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 a formulat recurs inculpatul A.
Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 13.01.2020.
Prin încheierea din data de 21 ianuarie 2020, s-a amânat cauza pentru a se acorda posibilitatea apărătorului ales al inculpatului să pregătească o apărare efectivă.
În dezbateri, la termenul de astăzi, recurentul A. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 364 alin. (4) C. proc. pen., fiind reprezentat de apărător din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac în raport de dispoziţiile art. 475 C. proc. pen.
Apărătorul din oficiu a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, susţinând că petentul nu cunoaşte dispoziţiile legale, dar în realitate a dorit formularea unei excepţii de neconstituţionalitate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul formulat de inculpatul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin Încheierea nr. 193 din 22 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de Minori, împotriva căreia s-a formulat recurs, s-a reţinut că inculpatul a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil. Prima instanţă a calificat cererea ca fiind o sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi a respins-o, ca inadmisibilă, având în vedere că s-a invocat doar imposibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii prin care instanţa de apel dispune asupra măsurii preventive.
Potrivit art. 475 C. proc. pen. dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.
Înalta Curte reţine că prin încheierea contestată s-a verificat legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispuse faţă de inculpatul A., în cadrul apelurilor declarate de acesta şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia General Regională a Finanţelor Publice Cluj - Administraţia Finanţelor Publice Sălaj împotriva Sentinţei penale nr. 79 din 12 iulie 2019 a Tribunalului Sălaj, privind şi pe inculpata B. S.R.L. Bocşa, trimişi în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj. Măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A. a fost menţinută pe o durată de 60 de zile.
În speţă, inculpatul nu a invocat chestiuni de drept care să se încadreze în dispoziţiile art. 475 C. proc. pen., formulând o cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având în vedere că hotărârea pronunţată cu privire la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar nu este supusă nici unei căi de atac, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.
Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi art. 21 din Legea fundamentală care reglementează liberul acces la justiţie, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, potrivit cărora legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice. Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Argumentele apărării, în sensul că, în realitate, inculpatul a invocat o excepţie de neconstituţionalitate nu au suport în economia dosarului, acesta neindicând niciun text legal care să contravină unei dispoziţii constituţionale.
Prin urmare, inculpatului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva Încheierii penale nr. 193 din 22 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de Minori, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de inculpatul A. împotriva Încheierii penale nr. 193 din 22 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de Minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de inculpatul A. împotriva Încheierii penale nr. 193 din 22 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de Minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2020.
Procesat de GGC - LM