Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 19 din data de 23 ianuarie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 2 decembrie 2019 de către autorităţile judiciare din Germania - Tribunalul de Primă Instanţă Traunstein în Dosarul: x/19 pe numele persoanei solicitate A..
În temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 rep., a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare germane cu respectarea regulii specialităţii, prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 rep.
În baza art. 104 alin. (11) teza a II-a din Legea 302/2004 rep.a fost revocată măsura controlului judiciar dispusă prin decizia nr. 41 din data de 21 ianuarie 2020 pronunţată de Î.C.C.J. în Dosarul nr. x/2020.
Totodată, a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării pe o durată de 30 zile, începând cu data de 23 ianuarie 2020 până la data de 21 februarie 2020, inclusive şi s-a dispus emiterea mandatului de arestare.
S-a constatat că în prezenta procedură persoana solicitată a fost privată de libertate de la data de 10 ianuarie 2020 până la 21 ianuarie 2020.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la data de 10 ianuarie 2020 a fost înregistrată Adresa nr. x/2020 din data de 10 ianuarie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea Biroului Naţional Sirene nr. x/SIRENE/RR din 8 ianuarie 2020, formulată în baza mandatului european de arestare emis la data de 4 octombrie 2019 de către autorităţile judiciare din Germania- Amtsgericht Traunstein, pe numele persoanei solicitate A. Totodată, au fost înaintate procesul-verbal încheiat la data de 10 ianuarie 2020 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi ordonanţa de reţinere nr. 4/2020 din 10 ianuarie 2020, prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pentru 24 ore, cu începere de la 10 ianuarie 2020, ora 15:35, până la 11 ianuarie 2020, ora 15:35.
Prin Încheierea nr. 6 din 11 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020 s-a dispus măsura arestării provizorii faţă de persoana solicitată pe o durată de 15 zile, începând cu data de 11 ianuarie 2020 până la data de 25 ianuarie 2020, inclusiv şi s-a stabilit termen pentru prezentarea mandatului european de arestare tradus în limba română.
Persoana solicitată a declarat contestaţie împotriva acestei încheieri, iar prin decizia nr. 41 din 21 ianuarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia formulată, a desfiinţat încheierea contestată şi rejudecând, a respins propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind arestarea provizorie în vederea predării către autorităţile din Germania a persoanei solicitate A. şi a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe o durată de 30 de zile, începând cu 21 ianuarie 2020 până la 19 februarie 2020, inclusiv, cu instituirea obligaţiilor prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. proc. pen., precum şi cu atenţionarea persoanei solicitate asupra dispoziţiilor art. 215 alin. (3) şi (7) din C. proc. pen.. S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare nr. 4 emis la data de 11 ianuarie 2020 de Curtea de Apel Craiova, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
La data de 20 ianuarie 2020 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 2 decembrie 2019 de către autorităţile judiciare din Germania-Tribunalul de Primă Instanţă Traunstein în Dosarul: x/19 pe numele persoanei solicitate A..
În cuprinsul mandatului european de arestare se arată că acesta se întemeiază pe mandatul de arestare naţional emis la data de 4 octombrie 2019 de către Tribunalul de Primă Instanţă Traunstein în Dosarul nr. x/19 faţă de A., cetăţean român.
Din descrierea faptelor rezultă că persoana solicitată A. şi numitul B., urmărit în alt dosar, sunt suspectaţi că la data de 21 septembrie 2018, între orele 01:30 - 03:30, în baza unei rezoluţii infracţionale comune, au pătruns în mai multe containere de şantier plasate în locaţii diferite în zona rezidenţială cu construcţii noi din x şi au sustras mai multe utilaje de construcţii, cu intenţia de a şi le însuşi, astfel: x, s-a produs o pagubă materială în valoare de aproximativ 500 euro; x, s-a produs o pagubă materială în valoare de aproximativ 1.000 euro. Utilajele de construcţii sustrase au o valoare totală de 1.895 euro;- x, s-a produs o pagubă materială, a cărei valoare încă nu a putut fi cuantificată;- x, s-a produs o pagubă materială în valoare de aproximativ 100 euro. Utilajele de construcţii sustrase au o valoare totală de 150 euro;- x, s-a produs o pagubă materială în valoare de aproximativ 100 euro. Utilajele de construcţii sustrase au o valoare totală de 1.488 euro;- x, s-a produs o pagubă materială în valoare de aproximativ 1 150 euro. Utilajele de construcţii sustrase au o valoare totală de 4.390 euro.
De asemenea, A. şi B. au sustras mai multe bunuri cu intenţia de a şi le însuşi, din mai multe locaţii, astfel: Habichtring 5, x, bunuri în valoare de 3.000 euro. x, bunuri în valoare de 200 euro. x, bunuri în valoare de 200 euro. x, bunuri în valoare de 250 euro. x, bunuri în valoare de 1482 euro.
S-a apreciat că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt deosebit de grav şi distrugere prev. de art. 242 alin. (1), art. 243 alin. (1) cifra 1 nr. 1 şi 3, 303 alin. (1), 303 c, 25 alin. (2) din C. pen. german, pedeapsa maximă prevăzută de legea statului emitent fiind de 10 ani închisoare.
La termenul din data de 23 ianuarie 2020 a fost audiată persoana solicitată A., care a precizat că se prevalează de efectele regulii specialităţii şi nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Germania.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004 rep, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin. 2 al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002."
Din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 rep - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.
Cât priveşte conţinutul şi forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004 rep, mandatul european de arestare trebuind să conţină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, şi indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi art. 97 din prezenta lege.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.
În acest fel se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
S-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile legale, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, respectiv mandatul de arestare naţional emis la data de 4 octombrie 2019 de către Tribunalul de Primă Instanţă Traunstein în dosarul nr. x Gs 3790/19, se precizează încadrarea juridică a infracţiunii pentru care este cercetată persoana solicitată, care are corespondent în legislaţia română în dispoziţiile art. 229 alin. (1) lit. b), d) din C. pen., sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor şi este specificată limita maximă a pedepselor prevăzute de legislaţia statului emitent pentru acest tip de fapte, respectiv 10 ani închisoare.
Totodată, s-a reţinut că mandatul european de arestare este întocmit în conformitate cu formularul din anexa 1 a Legii nr. 302/2004.
De asemenea, s-a constatat că nu au fost formulate obiecţii privind identitatea persoanei solicitate, iar din actele dosarului nu rezultă existenţa vreunuia dintre motivele obligatorii de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute în art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Cât priveşte obiecţiunile formulate de persoana solicitată Curtea a constatat că acestea nu pot constitui motiv de refuz la predare, întrucât nu se regăsesc printre cazurile limitativ prevăzute de art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, astfel că au fost respinse(motivul de refuz indicat de apărătorul persoanei solicitate, respectiv dispoziţiile art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a apreciat că este neîntemeiat, dat fiind faptul că art. 98 nu are decât 2 aliniate).
Astfel, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea, motivând că nu a participat la săvârşirea faptelor, iar mandatul european de arestare nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în sensul că nu sunt descrise circumstanţele în care au fost săvârşite faptele, momentul, locul şi gradul de implicare, astfel că nu poate fi presupus autor al faptelor.
În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv dacă se face vinovată de comiterea unor fapte penale sau să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autoritatea judiciară emitentă. Pe de altă parte, contrar celor susţinute de acesta, în mandatul european de arestare sunt indicate circumstanţele comiterii faptelor pentru care este cercetat(în data de 21.sept. 2018, între 01.30 şi 03.30 a pătruns împreună cu numitul B. pe mai multe terenuri din localitatea Ampfing de unde au sustras mai multe maşini de construcţii).
În privinţa măsurilor privative de libertate dispuse în cauză s-a reţinut că persoana solicitată a fost reţinută de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin Ordonanţa de reţinere nr. 4/2020 pentru 24 ore, iar prin încheierea nr. 6 din 11 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020 s-a dispus arestarea provizorie pe o durată de 15 zile, începând cu data de 11 ianuarie 2020 până la data de 25 ianuarie 2020, inclusiv. Persoana solicitată a declarat contestaţie împotriva acestei încheieri, iar prin decizia nr. 41 din 21 ianuarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia formulată, a desfiinţat încheierea contestată şi rejudecând, a respins propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind arestarea provizorie şi a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe o durată de 30 de zile, începând cu 21 ianuarie 2020 până la 19.02.2020, inclusiv, măsură ce a fost revocată prin prezenta sentinţă, ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 104 alin. (11) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 rep. conform cărora, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.
În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluţionare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională. Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
S-a reţinut astfel că măsura privativă de libertate este motivată, în procedura mandatului european de arestare şi în acord cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. f) teza a II-a din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora " nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia cazului în care este vorba despre detenţia legală a unei persoane împotriva căreia se află în curs o procedură de extrădare", deoarece mandatul european de arestare se execută în conformitate cu principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, consacrat de art. 84 alin. (2) din Legea 302/2004.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanţa a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 2 decembrie 2019 de către autorităţile judiciare din Germania-Tribunalul de Primă Instanţă Traunstein în Dosarul nr. x/19 pe numele persoanei solicitate A..
Împotriva Sentinţei penale nr. 19 din data de 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în termen lega, a formulat contestaţie persoana solicitată A.
Legal citat pentru termenul de astăzi din data 6 februarie 2020, contestatorul persoană solicitată A. s-a prezentat în faţa instanţei, fiind asistat de apărătorul său ales, avocat C. şi a solicitat ca instanţa să ia act de retragerea contestaţiei formulată în cauză.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, constată că persoana solicitată A. s-a prezentat în faţa instanţei şi a arătat că îşi retrage contestaţia formulată în prezenta cauză.
Potrivit art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală hotărârea prevăzută la art. 107 alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.
Potrivit art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apel.
Prin retragerea unei căi de atac, instanţa sesizată nu mai poate proceda la judecarea şi soluţionarea cauzei, aceasta reprezentând manifestarea unilaterală de voinţă a părţilor.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, faţă de această manifestare de voinţă a persoanei solicitate A. examinând dispoziţiile legale mai sus evocate, va lua act de retragerea contestaţiei formulată de aceasta împotriva sentinţei penale nr. 19 din data de 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 245 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea contestaţiei declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 19 din data de 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 245 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06 februarie 2020.
Procesat de GGC - LM