Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 4/2020

Şedinţa publică din data de 9 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, anularea Deciziei nr. 157/622346/07.03.2013 de soluţionare a contestaţiei, anularea Procesului-verbal nr. x/28 12 2012.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 140 din 23 iunie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi în consecinţă a anulat Decizia nr. 157/622346/07 03 2013 şi Procesul-verbal nr. x/28.12.2012.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar în subsidiar, reţinând cauza spre rejudecare, respingerea acţiunii, casarea în tot a hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În argumentarea recursului pârâtul a susţinut următoarele:

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. pârâtul recurent susţine că motivarea hotărârii instanţei de fond nu respectă exigenţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Din analiza considerentelor criticate nu rezultă care sunt elementele de fapt şi de drept ce au condus la adoptarea soluţiei de admitere, lipsind cu desăvârşire orice descriere a raţionamentelor ce au condus instanţa la concluzia temeiniciei pretenţiilor formulate.

Din contră, ansamblul considerentelor denotă o preluare de tip "copy paste" a susţinerilor expertului desemnat în cauză fără nicio referire la motivele pentru care instanţa a considerat că aceste susţineri ar trebui prevaleze în faţa argumentelor invocate de părţi.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul recurent susţine că judecătorul fondului a făcut o aplicare greşită a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011, precum şi a dispoziţiilor cuprinse În Memorandumul de Finanţare pentru măsura ISPA 2000/RO/16/P/PE/009 " Extinderea Staţiei de Tratare a apelor reziduale Dănuţoiu - Etapa biologică, Valea Jiului, România", potrivit cărora reclamanta, în calitate de beneficiar avea obligaţia să declare ca fiind eligibile costurile care au fost realizate în conformitate cu Memorandumul de Finanţare, contractele încheiate şi instrucţiunile emise în aplicarea Memorandumului de Finanţare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

2.1. Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul pârâtului este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Criticile formulate de recurentul-pârât subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt întemeiate.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

În cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează şi dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părţi ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligaţia instanţei de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din jurisprudenţa deja consacrată a Curţii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenţie, înglobează, între altele, dreptul părţilor unui proces de a-şi prezenta observaţiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului", obligaţia de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi cererilor de probă ale părţilor sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de Hurk c. Ţările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în acelaşi sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligaţia instanţei de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părţi este justificată, întrucât "numai prin pronunţarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiţiei" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001). Din alt punct de vedere, necesitatea motivării hotărârii în sensul indicat de normele imperative ale art. 261 alin. (1) pct. 5 înlătură arbitrariul şi face posibil controlul judiciar.

Sub aspectul calităţii motivării, orice hotărâre judecătorească trebuie să fie inteligibilă, redactată într-un limbaj clar şi simplu, condiţie esenţială pentru a fi înţeleasă de părţi şi de public. Această inteligibilitate necesită o structură coerentă a hotărârii şi enumerarea argumentaţiei într-un stil clar şi accesibil tuturor.

Motivarea trebuie să fie coerentă, clară şi lipsită de ambiguităţi şi de contradicţii. Ea trebuie să permită urmărirea unui raţionament care a condus judecătorul la aceasta, de natură a susţine şi justifica soluţia adoptată.

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond şi-a însuşit, opinia expertului judiciar, prin preluarea în cuprinsul hotărârii a unor anexe (tabele) întocmite de expert şi opinii ale acestuia. Instanţa de fond nu a arătat, printr-un raţionament logico-juridic în ce constă pertinenţa şi relevanţa opiniilor expertului judiciar, comparativ cu împrejurările de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii actelor atacate.

Sub acest aspect devine incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., întrucât instanţa de fond nu a expus propriile sale considerente pentru care a apreciat că acţiunea şi concluziile raportului de expertiză se impun în cauză, ca fiind pertinente şi relevante în luarea deciziei de admitere a acţiunii, faţă de apărările formulate în cauză, precum şi faţă de motive invocate în cuprinsul actelor administrative contestate în cauză.

În aceste condiţii, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantei dovada că susţinerile şi mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecăţii au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei.

Prin urmare, întrucât în cauza de faţă motivarea hotărârii de fond nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care instanţa şi-a format convingerea asupra fondului cauzei şi determină imposibilitatea instanţei de recurs de a exercita controlul judiciar, se impune casarea integrală a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Finanţelor Publice în numele Ministerului Fondurilor Europene împotriva Sentinţei nr. 140 din 23 iunie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN