Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii. Procedura derulată. Hotărârea primei instanţe sesizate
1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 26.02.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română,
- să se constate refuzul nejustificat al Autorităţii Rutiere Române de a soluţiona cererile sale, astfel cum au fost formulate prin plângerea prealabilă nr. 26/30.07.2018 şi excesul de putere săvârşit de pârâtă;
- obligarea pârâtei să modifice lungimea itinerariului pe care se execută serviciul de transport pe traseul Iaşi - Piatra Neamţ cod 2335 cl, de la 134 km la 135 km, în conformitate cu concluziile expertizei dispuse în Dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Iaşi, şi modificarea corespunzătoare a graficului de circulaţie anexă la licenţa de traseu seria x nr. x;
- anularea traseului Iaşi - Piatra Neamţ cod 2337 c1-c11 din Programul de transport Naţional interjudeţean, valabil în perioada 2013 - 2019, ca urmare a modificărilor efectuate de către Autoritatea Rutieră Română la data de 24.09.2015 privind itinerariul acestuia;
- obligarea pârâtei să retragă licenţele de traseu eliberate operatorului de transport B. S.R.L. pe traseul 2337 c1-c11 în urma atribuirii iniţiale a programului de transport ca urmare a modificării itinerariului acestor curse faţă de cel iniţial după modificările efectuate de Autoritatea Rutieră Română în data de 24.09.2015;
- obligarea pârâtei la suplimentarea numărului de curse pe traseul Iaşi - Piatra Neamţ de la una la douăsprezece curse, ca urmare a modificării itinerariului curselor aferente traseului Iaşi - Piatra Neamţ cod 2337, acestea fiind identice ca parcurs cu cursa cuprinsă în traseul 2335;
- obligarea pârâtei să scoată la atribuire cursele suplimentare introduse pe traseul Iaşi - Piatra Neamţ cod 2335;
cu cheltuieli de judecată.
1.2. La primul termen de judecată, din data de 14 iunie 2019, cu toate părţile prezente, reclamanta a formulat cerere modificatoare şi precizatoare.
La acelaşi termen, Curtea de Apel Bucureşti s-a constatat competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, a apreciat că procesul va fi finalizat în maxim 6 luni şi, faţă de cererea pârâtei de amânare a judecăţii pentru a lua cunoştinţă de cererea modificatoare formulată de reclamantă, a acordat termen la data de 27 septembrie 2019.
1.3. La termenul de judecată din 27 septembrie 2019, Curtea a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti invocată de pârâtă prin notele scrise depuse pentru termenul respectiv.
Prin Sentinţa civilă nr. 498 din 27 septembrie 2019, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
A reţinut instanţa dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul, persoană fizică sau juridică de drept privat, se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, şi faptul că sediul reclamantei este în Iaşi, judeţul Iaşi.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 160 din 9 decembrie 2019 (îndreptată prin încheierea de şedinţă din 10 decembrie 2019), a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
A apreciat instanţa că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., competenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată de către părţi şi judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii. În cauză, acest moment a fost reprezentat de termenul din 14 iunie 2019, când părţile au fost prezente şi au avut posibilitatea de a depune concluzii.
Astfel, la termenul din 27.09.2019, când a fost discutată excepţia, termenul prevăzut de lege era expirat.
Pe acest aspect, a reţinut instanţa şi Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea unei chestiuni de drept pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Curtea de Apel Iaşi, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
3.1. Astfel cum rezultă din procedura derulată în faţa primei instanţe învestite, consemnată la pct. 1 al prezentei decizii, la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, din 14 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti s-a declarat competentă a soluţiona cauza. Această încheiere are caracter interlocutoriu, potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., fiind, deci, obligatorie.
Cu toate acestea, ulterior, urmare invocării de către pârâta Autoritatea Rutieră Română a excepţiei necompetenţei teritoriale, instanţa a pus în discuţie această excepţie şi a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, conform cărora reclamantul, persoană fizică sau juridică de drept privat, se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.
3.2. Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.,
"(2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."
Art. 131 alin. (1) C. proc. civ. prevede obligaţia judecătorului, din oficiu, de a verifica şi de a stabili dacă instanţa este competentă general, material şi teritorial, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.
3.3. Prin urmare, prima instanţă sesizată nu a respectat dispoziţiile imperativ stabilite de art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., de a pune în discuţie şi de a soluţiona excepţia necompetenţei teritoriale în termenul prevăzut de lege, devenind, astfel, competentă a soluţiona cauza.
În acest sens, după cum a reţinut şi cea de-a doua instanţă sesizată, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019, obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2020.
Procesat de GGC - NN