Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii. Procedura derulată. Hotărârea primei instanţe sesizate
1.1. Prin cererea înregistrată, iniţial, la data de 26.02.2019, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt - Serviciul Fiscal Municipal Caracal, anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/06.02.2018 emise de AJFP Olt - Serviciul Fiscal Municipal Caracal şi a Deciziei nr. x/13.04.2018 emise de DGRFP Craiova.
Prin Sentinţa civilă nr. 182 din 22 aprilie 2019, Curtea de Apel Craiova a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.
Instanţa a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că actul administrativ-fiscal contestat vizează un debit total sub pragul de 3.000.000 RON.
1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 09.05.2019.
La primul termen de judecată, din data de 12 iunie 2019, instanţa a admis cererea de amânare formulată de apărătorul ales al reclamantului şi a amânat judecata la data de 25 septembrie 2019.
1.3. La termenul de judecată din 25 septembrie 2019, Tribunalul a ridicat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale, şi, prin Sentinţa civilă nr. 439 de la acea dată, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut Tribunalul dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul, persoană fizică sau juridică de drept privat, se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, şi faptul că domiciliul reclamantului este în Bucureşti.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 8299 din 2 decembrie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.
A apreciat instanţa că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., competenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată de către părţi şi judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii.
Astfel, Tribunalul Olt nu numai că avea datoria de a invoca excepţia la primul termen de judecată, din 12 iunie 2019, dar avea şi datoria să decline, chiar în condiţiile în care apărătorul reclamantului formulase cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare.
A mai reţinut instanţa şi faptul că nu a fost administrată nicio probă în dovedirea faptului că reclamantul îşi are domiciliul în Bucureşti, instanţa de declinare acordând forţă probantă unei simple declaraţii a acestuia.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Curtea de Apel Iaşi, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
3.1. Astfel cum rezultă din procedura derulată în faţa primei instanţe învestite, consemnată la pct. 1 al prezentei decizii, la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, din 12 iunie 2019, Tribunalul Olt a admis cererea de amânare formulată de apărătorul reclamantului.
Abia la al doilea termen (pentru care părţile nici nu au mai fost citate, având termen în cunoştinţă conform art. 229 alin. (1) C. proc. civ.), instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale pe care a admis-o în temeiul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, conform cărora reclamantul, persoană fizică sau juridică de drept privat, se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.
3.2. Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.,
"(2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."
Art. 131 alin. (1) C. proc. civ. prevede obligaţia judecătorului, din oficiu, de a verifica şi de a stabili dacă instanţa este competentă general, material şi teritorial, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.
3.3. Prin urmare, prima instanţă sesizată nu a respectat dispoziţiile imperativ stabilite de art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., de a pune în discuţie şi de a soluţiona excepţia necompetenţei teritoriale în termenul prevăzut de lege, devenind, astfel, competentă a soluţiona cauza.
De altfel, în acest sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019, obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Olt, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt - Serviciul Fiscal Municipal Caracal în favoarea Tribunalului Olt, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2020.
Procesat de GGC - NN