Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 26 aprilie 2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017 reclamanta Administraţia Naţională a Penitenciarelor a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Capital Uman, atât suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 16 februarie 2016 şi înregistrat sub nr. x din 21 februarie 2017, privind proiectul contract x "Revenirea foştilor deţinuţi pe piaţa muncii şi integrarea lor în societate" SMIS 9835.", cât şi anularea acestui act şi a Deciziei nr. 20703 din 11 aprilie 2017 de soluţionare a contestaţiei administrative şi exonerarea de la plata sumei de 8.119.469,17 RON.
1.2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea de şedinţă din data de 18 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 21 februarie 2017, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva încheierii de şedinţă din data de 18 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de şedinţă şi respingerea, ca nefondată, a cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat.
1.4. Hotărârea contestată
Prin Decizia nr. 1631 din 26 martie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată din oficiu. A respins recursul formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva încheierii de şedinţă din 18 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.
II. Contestaţia în anulare
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12 august 2019, contestatorul Ministerul Fondurilor Europene a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 1631 din 26 martie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, prin care a fost respins ca tardiv declarat recursul declarat de minister împotriva încheierii de şedinţă din 18 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Contestaţia în anulare este întemeiată pe motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) punctul 2 din C. proc. civ., republicat.
Se susţine de către contestator, în esenţă, că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, având în vedere că instanţa s-a raportat la o dată greşită în ceea ce priveşte data înregistrării recursului, data de 5 octombrie 2017 nefiind data înregistrării recursului la Curtea de Apel Bucureşti, ci data aplicării rezoluţiei de către preşedintele de secţie. În fapt acesta susţine că a depus recursul în data de 3 octombrie 2017, iar în acest sens a ataşat contestaţiei în anulare prima pagină din exemplarul recursului său pe care a fost aplicată ştampila Registraturii secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti şi care poartă data de 3 octombrie 2017.
A apreciat contestatorul că această inadvertenţă este o eroare materială, având în vedere că instanţa de recurs s-a raportat la o dată atestată de cererea de recurs de la dosarul cauzei, dar care nu avea în fapt semnificaţia înregistrării cererii de recurs.
În concluzie, s-a solicitat admiterea contestaţiei în anulare astfel cum a fost formulată, anularea deciziei contestate şi, pe cale de consecinţă, să se procedeze la judecarea recursului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte analizând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile procedurale aplicabile, o va admite pentru considerentele în continuare arătate.
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.
Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.:
"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;"
Semnificaţia conceputului de "eroare materială" a fost dezvoltată doctrinar şi jurisprudenţial, păstrându-şi actualitatea şi în urma modificărilor survenite prin noul C. proc. civ., prin opoziţie cu eroarea de judecată, subliniindu-se că vizează greşeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, în principal cu caracter procedural.
În speţa dedusă judecăţii, contestatorul reclamă împrejurarea că, pe exemplarul recursului destinat instanţei de recurs aflat la dosarul cauzei, este aplicată doar ştampila care atestă rezoluţia preşedintelui secţiei de înaintare a recursului, împreună cu dosarul cauzei, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aplicată în data de 5 octombrie 2017, dată la care s-a raportat în mod eronat instanţa de recurs atunci când a respins recursul său ca tardiv formulat, când, în fapt, pe prima pagină din exemplarul recursului său pe care a fost aplicată ştampila de primire a Registraturii secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti apare data de 3 octombrie 2017, dată care face dovada că recursul a fost declarat în termen.
Potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (1) şi (3) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375 din 17 decembrie 2015 privind Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti: (1) Căile de atac prezentate direct sau primite prin poştă, curier, fax sau poştă electronică se înregistrează mai întâi în registrul general de dosare, în formă informatizată sau scrisă, după care registratorul le predă preşedintelui instanţei sau persoanei desemnate de acesta, care le va rezolva, de regulă, în aceeaşi zi. (3) Persoanei care se prezintă nemijlocit la instanţă cu cererea de declarare a unei căi de atac i se va elibera, dacă solicită, dovada scrisă a depunerii acesteia.
Reţine Înalta Curte că în jurisprudenţa CEDO s-a statuat că securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti (Ryabykh contra Rusiei). De asemenea, s-a arătat că puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Totuşi, s-a reţinut că cerinţele principiului securităţii juridice nu sunt absolute, Curtea recomandând uneori redeschiderea unor proceduri drept cea mai potrivită măsură reparatorie atunci când procedurile interne nu corespund cerinţelor art. 6 (Cauza Lungoci contra României).
Or, în prezenta cauză, eroarea materială constă în împrejurarea că, astfel cum rezultă din înscrisul anexat cererii privind contestaţia în anulare, contestatorul, în raport de dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375 din 17 decembrie 2015 privind Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti a solicitat şi i s-a eliberat dovada scrisă a depunerii recursului constând în aplicarea ştampilei de primire de către Compartimentul Registratură al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi indicarea ca dată de înregistrare a recursului a datei de 3 octombrie 2017, iar la instanţa de recurs a fost înaintat un exemplar al recursului având aplicată ca dată a vizei preşedintelui de instanţă de înaintare la instanţa superioară, data de 5 octombrie 2017.
De asemenea, se apreciază îndeplinită şi condiţia ca eroarea materială să fie determinantă, în sensul că, dacă aceasta ar fi fost adusă la cunoştinţa instanţei de recurs, atunci aceasta nu ar fi invocat din oficiu excepţia tardivităţii declarării recursului şi nu ar fi respins recursul ca tardiv formulat, asta cu atât mai mult cu cât în considerentele deciziei contestate s-a reţinut că: Înalta Curte constată astfel, faţă de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 5 zile prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 5 octombrie 2017, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 3 octombrie 2017. Deci, luarea în considerare a datei de 3 octombrie 2017 ca fiind data de promovare a căii de atac, ar fi condus la aprecierea că recursul a fost declarat în termen.
Totodată, se reţine şi că, excepţia tardivităţii declarării recursului a fost invocată din oficiu la primul termen de judecată în recurs, părţile din dosar lipsind, astfel că, contestatorul nu a putut aduce la cunoştinţa instanţei de recurs faptul că pe prima pagină din exemplarul recursului său pe care a fost aplicată ştampila de primire a Registraturii secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti apare data de 3 octombrie 2017, dată care face dovada că recursul a fost declarat în termen.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestaţia în anulare, va anula Decizia nr. 1631 din 26 martie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi va acorda termen pentru rejudecarea recursului la data de 12 iunie 2020, cu citare părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ministerul Fondurilor Europene împotriva Deciziei nr. 1631 din 26 martie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017.
Anulează Decizia nr. 1631 din 26 martie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi acordă termen pentru rejudecarea recursului la data de 12 iunie 2020, cu citare părţi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2020.
Procesat de GGC - MM