Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 1625/2019

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la plata sumei totale de 303754,55 RON, compusă din următoarele sume: 237700 RON, reprezentând fonduri de restructurare cu recuperare prin alte modalităţi acordate în baza Legii nr. 58/1991; 13911,24 RON, reprezentând dividende restante cuvenite reclamantei pentru exerciţiul financiar al anului 1995, în temeiul art. 67 din Legea nr. 31/1990; 20044,18 RON - dobânzi penalizatoare aferente dividendelor; 12500 RON - credite bugetare pentru plata energiei şi a gazelor naturale acordate în baza O.G. nr. 13/1995 şi 19599,13 RON - penalităţi de întârziere aferente creditelor bugetare.

În drept, a invocat prevederile art. 67 din Legea nr. 31/1991, Legea nr. 58/1991 şi dispoziţiile art. 194 C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 568C din data de 19 aprilie 2017 a Tribunalului Neamţ a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile anterior menţionate a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 442/2017 din 09 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, la data de 18 aprilie 2018, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26 aprilie 2018.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârilor pronunţate în prezenta cauză şi, în rejudecare, să fie admisă acţiunea introductivă, cu consecinţa obligării pârâtei la plata sumei de 303754,55 RON.

În cadrul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a invocat motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinând că hotărârile pronunţate de instanţele de fond şi de apel au fost date cu greşita aplicare a normelor de drept material care guvernează instituţia autorităţii lucrului judecat.

În dezvoltarea criticii formulate, recurenta a reiterat, în detaliu, aceleaşi critici invocate şi în motivarea apelului formulat împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, arătând, în esenţă, că în mod greşit au procedat instanţele de fond şi apel atunci când au reţinut aplicabilitatea în cauză a unei prezumţii absolute irefragabile a puterii de lucru judecat a unor hotărâri pronunţate în cauze judecate anterior.

Astfel, recurenta-reclamantă a reluat consideraţiile teoretice referitoare la clasificarea considerentelor hotărârilor judecătoreşti, subliniind că dobândesc autoritate de lucru judecat doar aspectele ce au format obiectul dezbaterii contradictorii a părţilor şi doar considerentele care justifică şi susţin în mod necesar soluţia adoptată.

Or, prin decizia recurată s-a încălcat principiul contradictorialităţii, deoarece concluziile expertizei contabile depuse la dosar nu au fost supuse dezbaterii părţilor, ci raportul de expertiză a fost adus la cunoştinţa recurentei-reclamante în anul 2016, la aproape doi ani după cenzurarea acestuia de către instanţă, cu ocazia judecăţii în altă cauză.

În plus, nu au fost supuse dezbaterii contradictorii a părţilor nici considerentele ce au fundamentat hotărârile judecătoreşti anterioare, opuse recurentei-reclamante în cauza prezentă, aceste considerente pierzându-şi caracterul decizoriu şi, prin urmare, neputând face obiectul manifestării pozitive a lucrului judecat.

Intimata-pârâtă S.C. A. S.A. a transmis la dosar întâmpinare, la data de 31 mai 2018, solicitând, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate ca fiind temeinică şi legală.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 16 noiembrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Ulterior, prin încheierea de şedinţă din data de 17 mai 2019, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva deciziei recurate.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va respinge, ca nefiind fondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, deşi recurenta-reclamantă invocă motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinând că hotărârile pronunţate de instanţele de fond şi de apel au fost date cu greşita aplicare a normelor de drept material care guvernează instituţia autorităţii lucrului judecat, în realitate, dezvoltarea criticilor formulate se subsumează cazului de casare prevăzut de textul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., referitor la încălcarea de către instanţe a unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Se reţine, astfel, că motivele invocate în conţinutul cererii de recurs vizează, în realitate, judecarea pricinii cu nesocotirea principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, întrucât ceea ce se reclamă este, pe de o parte, faptul că raportul de expertiză pe baza căruia s-a pronunţat decizia recurată a fost administrat în altă cauză, nefiind pus în discuţia părţilor în speţa dedusă judecăţii, pentru ca acestea să-şi exprime punctul de vedere şi, pe de altă parte, că în prezenta cauză nu au fost supuse dezbaterii contradictorii a părţilor considerentele ce au fundamentat hotărârile judecătoreşti anterioare, condiţii în care acestea nu pot produce efectul pozitiv al puterii lucrului judecat.

Analizând criticile formulate din perspectiva motivului de casare prevăzut de textul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază, cu referire la primul aspect menţionat în cadrul recursului, că instanţa de apel a răspuns în mod corect susţinerilor (identice cu cele din cuprinsul cererii de recurs) prezentate în apel de către reclamantă.

Hotărârile instanţelor de fond şi de apel nu au produs recurentei o vătămare de tipul celei prevăzute de textul art. 175 alin. (2) din C. proc. civ., deoarece legalitatea şi concludenţa raportului de expertiză a fost deja verificată în cadrul litigiului în care această probă a fost administrată, în care a fost parte şi recurenta-reclamantă, aceasta formulând obiecţiuni şi, ulterior, motive de apel privitoare la această probă.

Ca atare, nu se poate susţine cu temei că, sub aspectul administrării raportului de expertiză întocmit în Dosarul nr. x/1996 al Tribunalul Neamţ, în prezenta speţă s-ar fi produs o încălcare a principiilor contradictorialităţii şi a dreptului la apărare al recurentei-reclamante.

Cât priveşte nemulţumirea recurentei faţă de reţinerea, de către instanţele de fond şi apel, a puterii de lucru judecat, Înalta Curte constată, în acord cu instanţele de fond, că prin Sentinţa civilă nr. 2898/F din 26 noiembrie 2003 a Tribunalului Neamţ, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 262 din 13 august 2004 a Curţii de Apel Bacău, s-a statuat asupra faptului că sumele solicitate de reclamantă nu mai pot fi recuperate. Aceeaşi concluzie a fost reţinută şi prin considerentele Deciziei civile nr. 15 din 14 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2004, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1743 din 22 aprilie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2007, litigiu în cadrul căruia s-a stabilit că sumele solicitate de reclamantă nu mai pot fi recuperate, întrucât sumele cerute sunt identice cu acelea pentru care s-a parcurs deja o procedură judiciară, în Dosarul nr. x/1996 al Tribunalul Neamţ.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând neîntemeiate criticile formulate de către recurenta-reclamantă, circumscrise cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva Deciziei civile nr. 442/2017 din 09 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2019.

GGC - NN