Deliberând asupra cererii de recurs, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 31.03.2015, sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A. au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa:
1. să constate caracterul abuziv şi a nulităţii absolute al clauzelor prevăzute în cuprinsul:
- art. 5.1 "în cazul în care indicele de referinţă variază cu minim 0.25 puncte procentuale faţă de valoarea iniţială, banca poate modifica dobânda în consecinţă, în orice moment, conform deciziei sale. Noul procent de dobândă se aplică asupra soldului existent al creditului la data modificării acesteia"
- "Dobânda se poate modifica în funcţie de variaţia indicelui de referinţa şi/sau a marjei, conform deciziei băncii."
- art. 1.3 lit. a) Pentru creditul acordat, Împrumutatul va plăti Băncii următoarele comisioane: comision de acordare 7260 CHF se achită la data tragerii Creditului fiind reţinut din Limita creditului acordat;
- art. 1.3 lit. b) - comision de rambursare anticipată: pentru primii 5 ani (inclusiv): 2% plus dobânda aferentă primelor 6 luni considerate promoţionale; după 5 ani: 2%.
- art. 1.4 lit. c) - în situaţia în care împrumutatul solicită şi Banca acceptă, modificarea valutei sau altor condiţii ale creditului. Banca poate percepe un comision de conversie de 3%, aplicat la soldul creditului.
- art. 4.3 "Împrumutatul/Garantul Ipotecar se obligă ca pe întreaga durată a prezentului Contract să încheie şi să reînnoiască, cu una din societăţile agreate în prealabil de Bancă, un contract de asigurare de viaţă care să acopere riscurile de deces din orice cauză şi invaliditate permanentă totală sau parţială din orice cauză, pentru o sumă asigurată care să acopere minim valoarea soldului creditului, a dobânzilor, comisioanelor şi alte cheltuieli aferente."
2. să dispună obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii pentru perioada 21.09.2007 - 21.03.2008 conform procentului de dobândă 0, iar începând cu perioada 21.03.2008, conform formulei din Contractului de credit nr. x/21.09.2007, D = Libor 3M + 4.2 (marja băncii).
3. să dispună refacerea planului de rambursare a creditului la dobândă luând în considerare valoare indicilor LIBOR CHF şi marja fixă de la momentul încheierii contractului.
4. să dispună restituirea tuturor sumelor plătite în plus de către reclamanţi cu titlu de dobânda excedentară şi cu titlu de comision de acordare, datorită nerespectării de către bancă a dispoziţiilor din Contractul de credit nr. x/21.09.2007 prin modificarea marjei băncii;
5. constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit şi eliminarea acesteia;
6. stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF - LEU la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului;
7. denominarea în moneda naţionala a plăţilor, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia preţul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenţi se plăteşte în moneda naţională;
8. să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 noul C. civ. (taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat, alte cheltuieli ocazionate de rezolvarea acestui litigiu).
Prin Sentinţa civilă nr. 20721 din 9 noiembrie 2015, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, cauza a fost înregistrată la 5 ianuarie 2016, sub număr de dosar x/2016
Prin Sentinţa civilă nr. 4207 din 6 iulie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, s-a respins cererea, ca neîntemeiată şi au fost obligaţi reclamanţii să plătească pârâtei suma de 6.323,74 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, atât reclamanţii A. şi B., cât şi pârâta C. S.A. au formulat cereri de apel.
Prin Decizia nr. 332 din 13 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca nefondate apelurile formulate de apelanţii-reclamanţi şi de apelanta-pârâtă şi a admis în parte cererea de cheltuieli de judecată a apelantei-pârâte şi a obligat apelanţii-reclamanţi la plata sumei de 1000 RON cu acest titlu.
Împotriva acestei decizii, reclamanţii A. şi B. au declarat recurs.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 16 noiembrie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin încheierea din 5 aprilie 2019 a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, şi a fost admis în principiu recursul declarat de recurenţii-reclamanţi, fiind acordat termen pentru soluţionarea acestuia la 18 octombrie 2019.
La 25 septembrie 2019, recurenţii-reclamanţi au depus cerere de renunţare la judecată, în temeiul art. 406 C. proc. civ., dat fiind contractul de dare în plată, încheiat între aceştia şi pârâta D. S.A. (fostă C. SA), autentificat sub nr. x/19.07.2019 de Notar Public E., contract anexat cererii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, la termenul din 18 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat următoarele:
La 25 septembrie 2019, recurenţii-reclamanţi B. şi A. au depus la dosar cerere de renunţare la judecată, în temeiul art. 406 C. proc. civ., dat fiind contractul de dare în plată, încheiat între aceştia şi pârâta D. S.A. (fostă C. SA), autentificat sub nr. x/19.07.2019 de Notar Public E., solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ., anularea în integralitate a hotărârilor pronunţate în fond şi apel.
Conform art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.
Constatând că recurenţii-reclamanţi au declarat expres că renunţă la judecata cererii de chemare în judecată, potrivit art. 406 C. proc. civ., faţă de manifestarea de voinţă a acestora, având în vedere şi contractul de dare în plată, încheiat între recurenţi şi intimată, depus la dosar, Înalta Curte, cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, instituit de prevederile art. 9 C. proc. civ. apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs şi, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul, va anula în tot hotărârile pronunţate în cauză, va luat act de renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii B. şi A., în contradictoriu cu pârâta F. S.A. (fostă C. SA).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenţii B. şi A. împotriva Deciziei civile nr. 332 din 13 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Anulează Decizia civilă nr. 332 din 13 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Anulează Sentinţa civilă nr. 4207 din 6 iulie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Ia act de renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii B. şi A., în contradictoriu cu pârâta F. S.A. (fostă C. SA).
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2019.
GGC - NN