Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 529/2020

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 28 iunie 2019, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5.250 euro sau echivalentul în RON la cursul BNR de la data plaţii, reprezentând comisionul de 3% din valoarea vânzării imobilului situat în oraşul Buşteni, judeţul Prahova, ce a făcut obiectul contractului de prestări servicii imobiliare nr. x din 29 septembrie 2017 şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat, în esenţă că, potrivit art. 4.1 din contractul de prestări servicii imobiliare nr. 56/29 septembrie 2017, pârâtul s-a obligat să plătească reclamantei un comision de 3%, calculat la preţul de vânzare al imobilului, în cazul în care imobilul va fi înstrăinat către o persoană prezentată de reclamantă.

La data de 5 august 2019, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sinaia, raportat la domiciliul pârâtului, conform art. 107 cap. II, C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 823 din data de 7 octombrie 2019, Judecătoria Sinaia a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei Buftea.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată are ca obiect realizarea unui drept de creanţă, respectiv, suma de 5.250 euro reprezentând comision de 3%, calculat la preţul de vânzare al imobilului, preţul minim de prezentare fiind de 185.000 euro, comision ce face obiectul contractului de prestări servicii imobiliare nr. x/29 septembrie 2017, prin care reclamanta s-a obligat la prestarea de servicii imobiliare, în vederea vânzării imobilului situat în oraşul Buşteni, judeţul Prahova.

S-a reţinut că potrivit art. 4.1 din contractul menţionat, în cazul în care imobilul urma sa fie vândut vreunuia dintre clienţii prezentaţi de către prestatator, beneficiarul va plaţi acestuia un comisionul de 3% din preţul vânzării.

Acest tip de cerere nu atrage nici un tip special de competenţă, aplicându-se regulile generale prevăzute de art. 107 C. proc. civ., nefiind vorba de un drept real imobiliar care să atragă competenţa Judecătoriei Sinaia în temeiul art. 117 C. proc. civ.

Judecătoria Buftea, prin Sentinţa civilă nr. 158 din 20 ianuarie 2020, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii pricinii şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că părţile au inserat în contractul de prestări servicii imobiliare nr. x/29 septembrie 2017 o clauză atributivă de competenţă prin care acestea au stabilit ca în caz de litigiu, cauza să fie soluţionată de o altă instanţă decât cea care este în mod normal competentă, respectiv instanţa de la locul situării imobilului.

De asemenea, s-a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prorogării convenţionale a competenţei, având în vedere că ambele părţi au capacitate procesuală de exerciţiu, consimţământul acestora a fost liber şi neviciat, a fost determinată exact instanţa aleasă, iar aceasta nu este necompetentă absolut.

Prin urmare, s-a reţinut că faţă de dispoziţiile art. 1270 C. proc. civ. potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, soluţionarea litigiului dintre părţi este de competenţa Judecătoriei Sinaia, instanţa de la locul situării imobilului, nefiind incidente astfel prevederile art. 107 din C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În cauză, pretenţiile reclamantei izvorăsc din contractul de prestări servicii imobiliare nr. x/29 septembrie 2017, semnat de părţi, prin care pârâtul s-a obligat să plătească reclamantei un comision de 3%, calculat la preţul de vânzare al imobilului, în cazul în care imobilul va fi înstrăinat către o persoană prezentată de reclamantă.

În cuprinsul art. 7.5 din contract, părţile au prevăzut următoarele:

"Orice litigiu decurgând din prezentul contract sau având legătură cu acesta, inclusiv referitor la validitatea, interpretarea, executarea ori desfiinţarea lui se soluţionează pe cale amiabilă, la locul indicat de prestator, printr-o notificare scrisă. Dacă acest lucru nu este posibil, litigiul se va soluţiona, la alegerea prestatorului fie prin arbitraj, ... fie de către instanţele judecătoreşti competente de la locul situării imobilului".

În conformitate cu prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., "Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă."

Întrucât obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie pretenţii întemeiate pe contractul de intermediere imobiliară încheiat între părţi, competenţa de soluţionare a litigiului de faţă nefiind una exclusivă, ci alternativă, este posibilă alegerea de competenţă în sensul art. 126 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de alegerea de competenţă convenită în scris, nu este aplicabilă norma de drept comun prevăzută de art. 107 C. proc. civ.

Clauza atributivă de competenţă stipulată la art. 7.5 din contract produce efecte în cauză, în sensul prorogării voluntare de competenţă în favoarea instanţei de la locul situării imobilului, respectiv a Judecătoriei Sinaia, în a cărei circumscripţie teritorială se află oraşul Buşteni.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia căreia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 februarie 2020.

GGC - CL