Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 28 iunie 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. augustin, obligarea acestuia la plata sumei de 15.000 RON daune materiale reactualizată la data plăţii în raport de luna martie 2017 şi a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată, pentru prejudiciile create prin accidentul rutier produs de către pârât, cu prilejul transportării reclamantului pe ruta Tulcea - Bucureşti, ale cărui consecinţe au constat în vătămarea corporală a reclamantului şi traumele psihice aferente.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 şi urm. C. proc. civ., art. 1349, art. 1381, art. 1385 alin. (4), art. 1386 şi art. 1391 C. civ.
Prin Sentinţa nr. 2173 din 23 august 2019, Judecătoria Tulcea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, în speţă aceasta fiind Judecătoria Târgu Jiu.
Prin Încheierea nr. 56 din 9 ianuarie 2020, Judecătoria Târgu Jiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut că excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Tulcea a fost invocată, din oficiu, de această instanţă, la termenul din 18 iunie 2019, în condiţiile în care în cauză este vorba de o normă de competenţă relativă (art. 107 - 115 C. proc. civ.), iar pârâtul nu a invocat o astfel de excepţie.
Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.
Întrucât pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, Judecătoriei Tulcea trebuia să constate că este competentă teritorial raportat la dispoziţiile art. 107, art. 115 alin. (1) pct. 3 şi art. 116 C. proc. civ., invocarea necompetenţei teritoriale relative nefiind la dispoziţia instanţei, ci a pârâtului.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, pentru următoarele argumente:
Prin cererea introductivă de instanţă reclamantul a învestit Judecătoria Tulcea cu o acţiune în pretenţii determinată de accidentul rutier produs la data de 17 ianuarie 2017 pe drumul naţional 22A, în apropierea localităţii Topolog, judeţul Tulcea, în cauză fiind aplicabile, după caz, atât dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa de la domiciliul/sediul pârâtului, cât şi dispoziţiile art. 115 C. proc. civ., potrivit cărora, în materie de asigurare cererea se poate formula şi la instanţa de la domiciliul/sediul asiguratului, locul bunurilor asigurate ori locul unde s-a produs riscul asigurat.
Fiind vorba de o competenţă teritorială cu caracter de ordine privată, sunt incidente dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. conform cărora "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."
Potrivit actelor dosarului, momentul procesual la care pârâtul ar fi putut invoca excepţia de necompetenţă teritorială ar fi fost la data de 18 iunie 2019 când, având nevoie de timp pentru a delibera, Judecătoria Tulcea, invocând din oficiu şi cu încălcarea dispoziţiilor legale anterior menţionate această excepţie, a amânat pronunţarea de mai multe ori (28 iunie 2019, 11 iulie 2019, 25 iulie 2019, 9 august 2019, 23 august 2019).
Astfel, având în vedere că fapta ilicită s-a produs în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Tulcea şi că reclamantul a înţeles să învestească această instanţă cu rezolvarea pretenţiilor sale, iar pârâtul nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., devin incidente dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., conform cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".
Aceasta semnifică faptul că prin manifestarea de voinţă în sens procesual de a înregistra pe rolul Judecătoriei Tulcea acţiunea în pretenţii aferentă accidentului rutier produs în raza sa teritorială, această instanţă a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanţă posibil competentă alternativ, a pierdut această prerogativă.
Pentru aceste considerente, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 februarie 2020.
GGC - CL