Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 648/2020

Şedinţa publică din data de 4 martie 2020

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 din C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin încheierea din data de 22 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii cererii de recurs declarat de recurentul A. împotriva Deciziei civile nr. 53 din data de 07.02.2019, pronunţată de Tribunalul Arad, în Dosarul nr. x/2018, având în vedere că petentul nu a cerut judecarea cauzei în lipsă şi nici nu s-a prezentat la dezbateri.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 iunie 2019 şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 10.

Prin recursul formulat, neîncadrat în drept, recurentul a arătat că actul procedural nu este semnat, fiind încălcate dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi art. 427 din C. proc. civ., precum şi dispoziţiile cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, situaţie faţă de care acesta este lovit de nulitate, neputând fi luat în considerare.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul deşi admisibil în principiu, nu respectă cerinţa de formă a încadrării criticilor formulate în dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.. Totodată, s-a reţinut că cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, cerinţă a cărei lipsă este sancţionată cu nulitatea potrivit art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.. De asemenea, s-a constatat că prin rezoluţia din data de 20 mai 2019, s-a pus în vedere recurentului să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, iar la data de 02 iulie 2019, recurentul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar.

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru şi comunicat părţii.

Nu s-a formulat punct de vedere la raport.

Prin încheierea din data de 13 noiembrie 2019, a fost admisă cererea de acordare a facilităţilor de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de recurent, fiind dispusă scutirea acestuia de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de RON aferente soluţionării recursului şi a fost respinsă cererea privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma asistenţei prin avocat, soluţie menţinută prin încheierea din data de 14 ianuarie 2020.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului din perspectiva posibilităţii încadrării aspectelor de nelegalitate invocate în prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin motivele de recurs, recurentul A. nu a arătat în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., ci s-a limitat să învedereze că încheierea comunicată nu este semnată, contrar dispoziţiilor art. 426 alin. (5) şi art. 427 din C. proc. civ. şi Regulamentului de ordine interioară al instanţelor de judecată, fără să expună, în concret, critici de nelegalitate care să privească încheierea atacată.

Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză nu numai că nu este încadrat în dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., dar nici nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul legal menţionat.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale încheierii atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2020.

GGC - OB