După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Hotărârea supusă revizuirii
Prin Decizia nr. 23 din 14 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a constatat nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 19 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, reţinând că, prin cererea de recurs, acesta nu a invocat critici susceptibile de încadrare în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ.
2. Cererea de revizuire
La 12 februarie 2020, petentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 23 din 14 ianuarie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.
În motivarea cererii, revizuentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de faptul că decizia atacată, care i-a fost comunicată la 12 februarie 2020, nu este semnată. Invocând dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi art. 427 din C. proc. civ. şi ale Regulamentului de ordine interioară al instanţelor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, a arătat că lipsa semnăturilor de pe încheiere poate atrage răspunderea penală a celor angajaţi în înfăptuirea actului de justiţie, precum şi nulitatea actului de procedură.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată doar împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1 - 11 ale articolului menţionat.
Conform prevederilor art. 509 alin. (2) din C. proc. civ. "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul".
Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.. În caz contrar, se încalcă principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
În cauză, decizia nr. 23 din 14 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost pronunţată în procedura de filtru, reglementată de dispoziţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
Aceste dispoziţii legale stipulează că "în cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac".
Faţă de prevederile legale mai sus evocate, se constată că în completul de filtru se analizează aspecte care vizează legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute la art. 486 din C. proc. civ., încadrarea motivelor în cazurile de casare reglementate de art. 488 din acelaşi act normativ, precum şi respectarea termenului de declarare a căii de atac. Astfel, procedura examinării admisibilităţii recursului în completul de filtru vizează aspecte pur formale, care nu presupun analiza motivelor de recurs invocate de parte.
Înalta Curte reţine că prin art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunţate în condiţiile reglementate de acest text legal să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare. Ca atare, aceste hotărâri nu sunt susceptibile de a fi atacate cu contestaţie în anulare sau revizuire.
Prin urmare, împotriva deciziei nr. 23 din 14 ianuarie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu poate fi exercitată calea de atac a revizuirii.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 23 din 14 ianuarie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 23 din 14 ianuarie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2020.
GGC - OB