I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Craiova, secţia civilă, la data de 11 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., prin mandatar B., a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Craiova, prin primar, şi Consiliul Local Craiova, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 400 m.p., situată în Craiova, judeţul Dolj, teren pe care a înţeles să îl evalueze la suma de 80.000 de euro.
2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Craiova, secţia civilă:
Prin Sentinţa civilă nr. 14945 din data de 13 decembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Craiova, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia civilă.
3. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă:
Prin Sentinţa nr. 188 din data de 30 martie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Dolj, secţia I civilă, a respins excepţia puterii de lucru judecat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., prin mandatar B., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Craiova, prin primar, şi Consiliul Local Craiova.
4. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă:
Prin Decizia nr. 3274 din data de 5 decembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins apelul formulat de reclamantul A., prin mandatar B., împotriva Sentinţei nr. 188 din data de 30 martie 2018, pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Municipiul Craiova, prin primar, şi Consiliul Local Craiova, ca nefondat.
5. Calea de atac declarată în cauză:
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A., prin mandatar B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2017, la data de 15 martie 2019.
6. Întâmpinarea:
Intimaţii pârâţi Municipiul Craiova, prin primar, şi Consiliul Local Craiova au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia nulităţii recursului şi au solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului, iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.
În susţinerea excepţiei nulităţii recursului au arătat că, pe de o parte, cererea de recurs nu este motivată, iar, pe de altă parte, nu au fost indicate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, nefiind arătate în concret care sunt normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel.
7. Răspunsul la întâmpinare:
În cauză nu a fost depus răspuns la întâmpinare.
8. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia reţinându-se că decizia recurată este supusă căii de atac a recursului, că prezenta cerere de recurs este formulată în termen legal, iar recurentul-reclamant nu şi-a îndeplinit obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.590 RON.
S-a constatat că numitul B. (succesibil al recurentului-reclamant A.) a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, cerere ce urmează a fi soluţionată în conformitate cu dispoziţiile O.U.G nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.
În ceea ce priveşte criticile formulate de recurentul-reclamant, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că ar fi incidentă excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimaţii-pârâţi.
Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor care nu au formulat puncte de vedere.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la data de 28 ianuarie 2020, fără citarea părţilor, în vederea pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a recursului, reţinându-se şi excepţia nulităţii căii de atac invocată de intimaţii-pârâţi.
Înalta Curte, prin Încheierea de şedinţă din data de 28 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în vederea soluţionării cererii de acordare a ajutorului public judiciar formulate în cauză, a dispus amânarea analizei admisibilităţii în principiu a recursului declarat de reclamantul A., prin succesibil B., împotriva Deciziei civile nr. 3274 din 5 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, la data de 10 martie 2020.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 25 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte a admis cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de petentul B. - succesibil al recurentului-reclamant A. - şi a dispus scutirea petentului de la plata taxei judiciare de timbru datorate pentru recurs, în cuantum de 3.590 RON.
La termenul din data de 10 martie 2020, Înalta Curte a constatat că a operat transmiterea calităţii procesuale de la recurentul-reclamant A. (decedat) către numiţii B., C., D. şi E. şi a dispus introducerea în cauză a acestora în calitate de recurenţi-reclamanţi.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:
Analizând excepţia nulităţii recursului, în condiţiile art. 493 alin. (5) şi art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.
În speţă, deşi a fost invocată incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinându-se că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete a raţionamentului curţii de apel care a determinat soluţia de respingere, ca nefondat, a apelului şi nici nu au fost arătate care sunt dispoziţiile legale încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel.
Astfel, prin cererea de recurs, după redarea soluţiei şi a motivării cuprinse în decizia recurată, s-a arătat că instanţa de apel a constatat că potrivit Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Craiova aprobată prin H.G. nr. 965/2002 şi H.G. nr. 141/2008, terenul aparţine domeniului public, iar cele două hotărâri de guvern sunt ulterioare obţinerii titlului de proprietate al reclamantului, respectiv Sentinţa nr. 764 din data de 26 ianuarie 2000, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2000.
Totodată, s-a susţinut că, deşi în motivare instanţa a reţinut prevederile Legii nr. 58/1974 şi ale Legii nr. 59/1974, precum şi faptul că terenul a fost expropriat prin Decretul nr. 401/1983, exproprierea s-a făcut în mod greşit pe numele F., întrucât titularul dreptului de proprietate la momentul exproprierii era G., titlul fiind reprezentat de certificatul de moştenitor nr. x/1976 eliberat de Notariatul de Stat Timiş.
Faţă de cele arătate, s-a solicitat instanţei de recurs ca, reanalizând probele administrate în cauză, să admită calea de atac, să caseze decizia recurată şi să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
Or, nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanţa de recurs, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii recurate, aspectele privind situaţia de fapt sau cele care vizează modul de apreciere a probelor.
Instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.
De asemenea, criticile privind stabilirea situaţiei de fapt nu se convertesc în niciun motiv de nelegalitate, şi nu doar în cel invocat, deoarece stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei de fond sau de apel din perspectiva caracterului devolutiv al apelului.
Ca atare, Înalta Curte reţine că, în speţă, invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este una formală, nefiind arătat în concret care sunt dispoziţiile legale încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel şi nici nu au fost dezvoltate critici care să se grefeze pe raţionamentul curţii de apel care a determinat respingerea, ca nefondat, a apelului şi care să tindă a demonstra nelegalitatea deciziei recurate.
Prin urmare, având în vedere că susţinerile formulate prin cererea de recurs nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Aşa fiind, cum criticile formulate prin cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de recurenţii B., C., D. şi E. împotriva Deciziei nr. 3274 din data de 5 decembrie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2020.
GGC - CL