Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2020
Asupra recursului în casaţie de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 314 din 11 aprilie 2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a stabilit pedeapsa de 10 luni închisoare în sarcina inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.
În baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 86 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Bucureşti
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentinţe, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a declarat apel, criticând hotărârea apelată cu privire la soluţia de individualizare a pedepsei.
În dezvoltarea motivelor de apel, reprezentantul Ministerului Public a considerat că se impunea pronunţarea unei soluţii de condamnare a inculpatului A. la pedeapsa amenzii penale în vederea reeducării inculpatului, apreciind că instanţa de fond trebuia să se raporteze la toate circumstanţele reale şi personale, fără a prevala cele din urmă în mod nejustificat.
Parchetul a invocat sub acest aspect că inculpatul a condus un autovehicul pe drumurile publice, având o îmbibaţie alcoolică de 1,45 g%0 alcool pur în sânge, punând în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la traficul rutier, fără nicio justificare imperioasă. De asemenea, a mai arătat că în speţă, circumstanţele personale ale inculpatului nu au o relevanţă deosebită faţă de gravitata faptei săvârşite, fiind aspecte de normalitate în cadrul societăţii civile.
Prin decizia penală nr. 938/A din 02 iulie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 314 din data de 11 aprilie 2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. x/2018.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând:
În temeiul art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 61 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. c) şi alin. (6) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 12.000 RON amendă, determinată prin înmulţirea a 150 zile-amendă cu suma de 80 RON corespunzătoare unei zile-amendă.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 83 şi urm. din C. pen., referitoare la amânarea aplicării pedepsei.
În temeiul art. 63 alin. (1), (3) din C. pen., a atras atenţia inculpatului că, în caz de neexecutare cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se va înlocui cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menţionate, precum şi din oficiu, potrivit art. 417 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, cu judecarea căruia a fost învestită este fondat, reţinând cu privire la situaţia de fapt, pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală (necontestat) şi a declaraţiilor constante, de recunoaştere, ale inculpatului intimat, că la data de 30.03.2017, în jurul orei 00:15, inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe Splaiul Unirii, din direcţia Pod Abator către Şos. Vitan Bârzeşti, fiind oprit pentru control de către un echipaj de poliţie care a constatat că acesta emana halenă alcoolică. Inculpatul a fost testat cu alcooltestul, rezultând o valoare de 0,46 mg/l alcool pur în sânge în aerul expirat la ora 00:19. Ulterior, inculpatul A. a fost condus la INML " Mina Minovici" pentru recoltarea mostrelor biologice. În urma recoltării a două mostre biologice la un interval de o oră a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie de 1,10 gr%0 alcool pur în sânge la ora 02:00 şi 0,90 gr%0 alcool pur în sânge la ora 03:00. Conform raportului de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei nr. 1473/16.11.2017, rezultă că inculpatul A., la momentul depistării, respectiv 30.03.2017, ora 00:15, ar fi avut teoretic o alcoolemie de 1,45 gr%0, ce provine dintr-un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat.
În drept, fapta inculpatului întruneşte sub aspect obiectiv şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepsei principale (având limitele speciale cuprinse între 8 luni şi respectiv 3 ani şi 4 luni închisoare sau amendă), Curtea a avut în vedere, potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., gravitatea infracţiunii (printr-o contribuţie de autor a inculpatului intimat), împrejurările şi modalităţile de comitere (care au implicat ingerarea unei cantităţi de alcool peste limita legal admisă şi conducerea unui autoturism pe drumurile publice), consecinţele produse (deplasarea pe Splaiul Unirii, din direcţia Pod Abator către Şos. Vitan Bârzeşti, în timpul nopţii, într-un moment când drumul nu era intens circulat, după ce anterior ingerase o cantitate de alcool ce atinge aproape dublu ca valoare minimul prevăzut de lege pentru stabilirea caracterului penal al faptei 1,45 gr%o, faţă de 0,80 gr%o limita minim admisă, precum şi producerea unei stări de pericolul pentru pietoni, dar şi pentru ceilalţi conducători auto), lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, conduita procesuală (caracterizată prin recunoaşterea faptei săvârşite) şi datele personale (inculpatul intimat, are un copil minor în întreţinere, obţinând venituri licite din activitatea de ajutor de bucătar).
În raport de aceste aspecte, Curtea a apreciat că în cauză se impunea condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu amenda, iar nu simpla stabilire a unei pedepse cu închisoarea, iar ulterior pronunţarea unei soluţii de amânare a aplicării acestei pedepse.
Astfel, în raport de situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi necontestată de inculpat, Curtea a apreciat că în cauză nu s-ar impune aplicarea instituţiei amânării aplicării pedepsei reglementate de art. 83 C. pen.. Astfel, inculpatul a fost depistat conducând un autoturism pe Splaiul Unirii, din direcţia Pod Abator către Şos. Vitan Bârzeşti, în timpul nopţii în urma unui control de rutină, având o valoare relativ ridicată a alcoolemiei, de natură a reduce semnificativ aptitudinile acestuia de a conduce pe drumurile publice un autoturism.
Or, în raport de circumstanţele săvârşirii faptei, simpla stabilire a unei pedepse, fără pronunţarea unei hotărâri de condamnare, nu ar fi suficientă pentru reeducarea inculpatului. Calitatea de şofer implică un grad mai mare de conştientizare din partea inculpatului cu privire la respectarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice, acesta trebuind să dea dovadă de o seriozitate sporită în exercitarea acestei activităţii şi să limiteze intervenţia oricăror împrejurări de natură a afecta, chiar şi în cea mai mică măsură, aptitudinile sale în acest domeniu, de natură a putea produce rezultate tragice ca urmare a unor accidente de circulaţie cu urmări dintre cele mai nefaste pentru viaţa şi integritatea corporală a oamenilor. Or, în cauză, inculpatul a ignorat cu desăvârşire aceste obligaţii, consumând alcool într-o cantitate suficient de mare şi acceptând să conducă pe drumurile publice un autoturism, deşi nu ar fi avut toate facultăţile şi aptitudinile necesare pentru exercitarea acestei activităţi, fiind un potenţial pericol pentru ceilalţi participanţi la traficul rutier, precum şi pentru pietoni.
Acesta ar fi trebuit să conştientizeze faptul că în raport de starea în care se afla nu se impunea să conducă autoturismul, pentru a evita producerea unui pericol potenţial la adresa integrităţii corporale şi a sănătăţii celorlalţi participanţi la traficul rutier.
Pronunţarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa amenzii ar atrage atenţia inculpatului pe viitor cu privire la comportamentul necorespunzător şi la riscurile pe care le creează conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având o alcoolemie ce depăşeşte cu mult limita legal admisă atât cu privire la propria sănătate şi integritate corporală, cât şi cu privire la sănătatea şi integritatea corporală a celorlalţi participanţi la trafic.
Împotriva deciziei penale nr. 938/A din 02 iulie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie, la data de 02.08.2019, prin avocat B., fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa de apel a schimbat, în rejudecare, pedeapsa închisorii de 10 luni cu pedeapsa amenzii penale de 12.000 RON, însă nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 61 alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din C. pen., care o obligau să ţină seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale acestuia faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa pentru a stabili cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă; dacă ar fi ţinut cont de situaţia materială precară a condamnatului (acesta având un venit net lunar de 659 RON) şi de faptul că are în întreţinere un copil în vârstă de 8 ani, nu ar fi stabilit suma de 80 RON corespunzătoare unei zile - amendă.
Totodată, se arată că prin aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., aceste limite sunt cuprinse între 135 şi 225 zile-amendă, iar instanţa de apel a reţinut în mod greşit 150 zile amendă, deşi legal ar rezulta 135 zile-amendă (invocând în acest sens decizia nr. 212/RC din 11 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Pe fondul cauzei, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate şi, în rejudecare, reducerea cuantumului pedepsei amenzii aplicate, având în vedere dispoziţiile art. 61 alin. (3) teza a II-a din C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Totodată, prin motivele de recurs în casaţie formulate, recurentul inculpat a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate.
Prin încheierea din 14 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2018, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 938/A din 02 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, avându-se în vedere că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434 - art. 438 C. proc. pen.
S-a respins cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurentul inculpat A..
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" vizează situaţiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.
Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.
În cauză, examinând criticile formulate de către recurentul inculpat A., în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate susţinerile conform cărora instanţa de apel a stabilit pedeapsa amenzii penale în alte limite decât cele prevăzute de lege, deoarece dacă ar fi aplicat dispoziţiile art. 61 alin. (3) teza a II-a C. pen., nu ar fi rezultat suma de 80 de RON corespunzătoare unei zile-amendă şi un total de 12.000 RON, ori că instanţa de apel nu a aplicat dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în sensul reducerii pedepsei amenzii cu o pătrime.
În acest sens, se constată că inculpatul A. a fost condamnat de către instanţa de apel, în temeiul art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 61 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. c) şi alin. (6) C. pen., la pedeapsa de 12.000 RON amendă, determinată prin înmulţirea a 150 zile-amendă cu suma de 80 RON corespunzătoare unei zile-amendă.
Potrivit art. 336 alin. (1) C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Conform dispoziţiilor art. 61 alin. (2), alin. (3), alin. (4) lit. c) şi alin. (6) C. proc. pen., "cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 RON şi 500 RON, se înmulţeşte cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile şi 400 de zile.
Instanţa stabileşte numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa.
Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 180 şi 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.
Fracţiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale zilelor-amendă prevăzute în alin. (4) şi alin. (5)."
În acest punct de analiză, raportat la limitele de pedeapsă ale infracţiunii pentru care s-a pronunţat condamnarea recurentului inculpat şi având în vedere că instanţa de apel a aplicat dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (deşi se susţine contrariul în motivele de recurs), în temeiul cărora limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii au fost reduse cu o pătrime, Înalta Curte constată că numărul de 150 zile-amendă stabilit de instanţa de apel potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei se încadrează în limitele speciale ale zilelor-amendă cuprinse între 135 şi 225 de zile amendă; totodată, constată că suma de 80 RON, corespunzătoare unei zile - amendă, fixată de instanţa de apel, se încadrează în limitele cuprinse între 10 RON şi 500 RON stabilite de art. 61 alin. (2) C. proc. pen.
Astfel, în contextul celor relevate, Înalta Curte constată că pedeapsa de 12.000 RON amendă, determinată prin înmulţirea a 150 zile-amendă cu suma de 80 RON corespunzătoare unei zile-amendă, aplicată inculpatului prin decizia atacată, se situează în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică, iar prin susţinerile în sensul că instanţa de apel nu a luat în considerare situaţia materială şi obligaţiile legale pe care inculpatul le avea faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa, atunci când a stabilit cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă, aşa cum o obligau dispoziţiile art. 61 alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a C. pen., în opinia recurentului inculpat suma de 80 de RON fiind mare faţă de veniturile sale, se tinde în concret la reaprecierea de către instanţa de recurs în casaţie a criteriilor de individualizare a sancţiunii prevăzute de legea penală, ceea ce nu este permis de lege, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, nefiind identificat niciun motiv de recurs în casaţie care să impună restabilirea legalităţii prin casarea hotărârii definitive pronunţate în speţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 938/A din 2 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 938/A din 2 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.