Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 214/2020

Şedinţa publică din data de 31 martie 2020

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 66 din data de 13.03.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea 302/2004, a respins sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 09.08.2018 de către Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori faţă de persoana solicitată A.

În baza art. 99 alin. (3) din Legea 302/2004, a dispus recunoaşterea hotărârii judecătoreşti din data de 30.05.2017 pronunţată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16 BEW prin care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate persoanei solicitate A. prin hotărârea judecătorească din data de 01.03.2017 pronunţată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16.

În baza art. 166 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 302/2004 a dispus adaptarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare la măsura educativă a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 an şi 6 luni.

A atras atenţia persoanei solicitate asupra dispoziţiilor art. 124 alin. (6) şi (7) C. proc. pen.

În baza art. 127 din C. pen. a dedus din măsura educativă perioada executată de 28 de zile.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin sesizarea înregistrată la data de 25.02.2020, sub nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării, faţă de persoana solicitată A.. S-a arătat de către Parchet că, faţă de persoana solicitată, autorităţile judiciare germane au emis un mandat european de arestare, la data de 25.11.2019, acesta fiind condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat, prev. de art. 242, 243 (1), 25, (2) din C. pen. german şi 1, 3 din Legea germană privind instanţele pentru minori. Totodată, Parchetul a precizat că a apreciat că nu se impune reţinerea persoanei solicitate, faţă de vârsta acesteia, de 17 ani şi 7 luni.

Prin încheierea din data de 25.02.2020, în baza art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă ca neîntemeiată propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti având ca obiect luarea măsurii arestării provizorii pe o perioadă de 15 zile a persoanei solicitate A.

În temeiul art. 211 - 215 din C. proc. pen. a fost luată faţă de persoana solicitată A. măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 25 februarie 2020, până la data de 25 martie 2020, inclusiv. Pe durata controlului judiciar i-au fost impuse persoanei solicitate obligaţiile prevăzute de art. 215 alin. (1) lit. a) - c) din C. proc. pen., iar în baza art. 215 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., i s-a impus obligaţia de a nu depăşi limita teritorială a judeţului Ilfov şi a localităţii Bucureşti, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.

În vederea continuării procedurii, judecătorul a amânat cauza pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare însoţit de traducerea în limba română.

La data de 21.08.2019 a fost înaintat mandatul european de arestare emis la data de 9.08.2019 de către Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori, în baza hotărârii judecătoreşti din data de 30.05.2017 pronunţată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16 BEW, prin care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedeapsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate persoanei solicitate A. prin hotărârea judecătorească din data de 1.03.2017 pronunţată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că prin hotărârea judecătorească din data de 01.03.2017 pronunţată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16, a fost condamnat minorul A. la pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni, din care 4 săptămâni în arest, iar executarea diferenţei a fost suspendată condiţionat, persoana solicitată fiind obligată la executarea a 200 de ore de muncă în folosul comunităţii.

În fapt s-a reţinut că în data de 01.08.2016, împreună cu numitul B., persoana solicitată a escaladat zidul împrejmuitor al locuinţei persoanei vătămate, urcându-se pe autovehiculul martorului L., au întrat în locuinţă pe uşa deschisă a terasei şi au sustras o geantă ce conţinea 180 euro, un portofel ce conţinea acte de identitate şi aproximativ 6 euro în monede.

În drept, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 242, 243 (1), 25 (2) din C. pen. german şi 1, 3 din Legea germană privind instanţele pentru minori.

Întrucât minorul nu a respectat obligaţiile impuse acestuia odată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii, prin hotărârea judecătorească din data de 30.05.2017 pronunţată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori, în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16 BEW, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate persoanei solicitate.

În baza acestei hotărâri a fost emis la data de 09.08.2018 mandatul european de arestare, de către Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori.

Prima instanţă a reţinut că persoana solicitată A. nu a avut obiecţii în ceea ce priveşte identitatea, nu a invocat niciun motiv obligatoriu sau opţional de neexecutare, însă a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare germane în stare de deţinere. Persoana solicitată s-a prevalat de regula specialităţii, enunţată de dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate la data de 09.08.2018 îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de art. 87 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, iar faptele pentru a căror săvârşire a fost condamnată dau loc la predare, fără a fi necesar să fie supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, astfel cum rezultă din art. 97 alin. (1) pct. 18 din lege - "furt organizat şi armat".

Totodată, s-a constatat că nu este incident niciun motiv de refuz obligatoriu al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, persoana solicitată deşi minoră, la data săvârşirii faptelor avea vârsta mai mare de 14 ani. S-a reţinut că motivul de refuz obligatoriu prevăzut de art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea cadru este de strictă interpretare şi se referă la ipoteza în care minorul are vârsta mai mică de 14 ani, deoarece doar în această situaţie minorul nu răspunde penal (se prezumă absolut că lipseşte discernământul). Persoana solicitată avea la data faptelor 14 ani şi 14 zile, iar potrivit înscrisurilor ataşate dosarului cauzei avea discernământ la data săvârşirii infracţiunii reţinute în sarcina sa.

De asemenea, s-a constatat că persoana solicitată a fost prezentă la soluţionarea cauzei finalizate prin hotărârea judecătorească din data de 1.03.2017 pronunţată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori, în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16 prin care minorul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare. În consecinţă, s-a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, întrucât deşi persoana solicitată nu a participat la soluţionarea cauzei finalizate prin pronunţarea soluţiei de revocare a beneficiului suspendării condiţionate, potrivit hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţate în data de 22.12.2017 în cauza C-571/17 PPU, C., noţiunea de "proces în urma căruia a fost pronunţată decizia" în sensul art. 4a alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584 trebuie interpretată în sensul că nu vizează o procedură ulterioară de revocare a acestei suspendări, întemeiată pe încălcarea condiţiilor respective.

Curtea a reţinut, însă că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (3) din Legea 302/2004, potrivit cărora: "în situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109."

S-a constatat îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 167 lit. a), b), c) şi e) din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv: hotărârea de condamnare este definitivă şi executorie; fapta care a atras condamnarea are corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (2) lit. b) C. pen., iar persoana condamnată ar fi fost sancţionabilă şi potrivit legislaţiei române; persoana condamnată este cetăţean român; nu este incident în cauză niciunul dintre motivele prev. de art. 151 din Legea nr. 302/2004, republicată, de nerecunoaştere a hotărârii şi neexecutare a pedepsei. Întrucât persoana condamnată A. a arătat că nu este de acord să fie transferat în Republica Federală Germania, prima instanţă a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (3) din Legea 302/2004, cu privire la recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare, pe cale incidentală, de către instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte.

În ceea ce priveşte natura pedepsei aplicate persoanei solicitate minore, Curtea a constatat faptul că potrivit legii penale române faţă de minorul care, la data săvârşirii infracţiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate sau, dacă a mai săvârşit o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat sau pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă, se ia o măsură educativă privativă de libertate.

S-a constatat astfel că minorului nu i se poate aplica o pedeapsă potrivit legii penale române, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiilor art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Într-adevăr, incompatibilitatea între felul pedepsei aplicate şi legislaţia română există în cazul în care pedeapsa privativă de libertate aplicată prin hotărârea de condamnare nu corespunde exact, sub aspectul denumirii şi al regimului, cu sancţiunile privative de libertate reglementate în legea penală română. Astfel, în ipoteza în care există o incompatibilitate între felul pedepsei aplicate şi legislaţia română, instanţa trebuie să adapteze pedeapsa aplicată în statul de condamnare la pedeapsa prevăzută în propria sa legislaţie, care corespunde sub aspectul felului, atât cât este posibil, cu pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare.

În cauză, prima instanţă a adaptat pedeapsa închisorii la o măsură educativă privativă de libertate, măsura internării într-un centru educativ fiind cea posibil a fi aplicată în ipoteza în care minorul sancţionat cu o măsură educativă neprivativă de libertate (similar oarecum supravegherii exercitate pe perioada suspendării condiţionate a executării pedepsei dispuse de organul judiciar german) nu îşi respectă obligaţiile stabilite de instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 112 alin. (1) lit. c) din C. pen.

Împotriva Sentinţei penale nr. 66 din data de 13.03.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a formulat contestaţie persoana solicitată A., solicitând, în esenţă, adaptarea pedepsei închisorii aplicată de instanţa germană la o măsură neprivativă de libertate care să îi permită să îşi îngrijească familia.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia formulată de persoana solicitată A., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, mandatul european de arestare a fost emis în vederea executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate contestatorului persoană solicitată prin hotărârea judecătorească din data de 30.05.2017 pronunţată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16, prin care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin hotărârea judecătorească din data de 1.03.2017 pronunţată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare îndeplineşte toate condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de art. 87 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, iar faptele pentru a căror săvârşire a fost condamnată persoana solicitată dau loc la predare, fără a fi necesar să fie supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, astfel cum rezultă din art. 97 alin. (1) pct. 18 din lege - "furt organizat şi armat".

Totodată, se constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 167 lit. a), b), c) şi e) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru recunoaşterea hotărârii străine de condamnare şi transfer într-un penitenciar din România şi anume: hotărârea de condamnare este definitivă şi executorie; fapta care a atras condamnarea are corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (2) lit. b) din C. pen. persoana condamnată ar fi fost sancţionabilă şi potrivit legislaţiei penale române; persoana condamnată este cetăţean român; nu este incident în cauză nici unul dintre motivele prev. de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, de nerecunoaştere a hotărârii şi de neexecutare a pedepsei.

În consecinţă, se reţine că în mod corect instanţa de fond a dispus recunoaşterea hotărârii judecătoreşti din data de 30.05.2017 pronunţată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16 BEW prin care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate persoanei solicitate A. prin hotărârea judecătorească din data de 01.03.2017 pronunţată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16.

De asemenea, având în vedere că persoana solicitată A. a declarat în faţa instanţei de fond că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare germane, arătând că doreşte să execute pedeapsa în România, se constată că în mod corect prima instanţă a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 99 alin. (3) din Legea 302/2004, republicată, privind recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare, pe cale incidentală, de către instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte.

În privinţa criticilor formulate, Înalta Curte reţine că, în realitate, acestea se referă la natura sancţiunii adaptată de instanţa de fond, pe care contestatorul urmează să o execute, acesta, solicitând aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate.

Se constată că obiectul prezentei proceduri îl constituie recunoaşterea hotărârii judecătoreşti din data de 30.05.2017 pronunţată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16 BEW, prin care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate contestatorului persoană solicitată prin hotărârea judecătorească din data de 01.03.2017 pronunţată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16, ca urmare a nerespectării obligaţiilor impuse acestuia odată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii.

Potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română.

Legislaţia penală română - art. 114 din C. pen. - prevede că faţă de minorii care la data săvârşirii infracţiunii, au vârsta între 14 şi 18 ani, se iau numai măsuri educative neprivative/privative de libertate.

Având în vedere că la data comiterii faptei contestatorul avea vârsta de 14 ani şi 14 zile, în mod corect prima instanţă a reţinut că sub aspectul naturii ei, pedeapsa închisorii aplicată de autorităţile judiciare germane nu corespunde regimului de executare prevăzut de legislaţia penală română şi a dispus, conform art. 166 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, adaptarea pedepsei închisorii de 1 an şi 6 luni la măsura educativă a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 an şi 6 luni, aceasta din urmă fiind o măsură educativă privativă de libertate.

Conform legislaţiei penale române, măsura educativă privativă de libertate se dispune, între altele, în ipoteza prevăzută de art. 123 alin. (1) lit. c) C. pen. Potrivit acestui text de lege, măsura educativă neprivativă de libertate se înlocuieşte cu măsura educativă privativă de libertate dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii educative sau a obligaţiilor impuse. Asupra nerespectării de către persoana solicitată a obligaţiilor ce i-au fost impuse prin sentinţa penală din data de 1.03.2017 prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, din care 4 săptămâni în arest, iar executarea diferenţei a fost suspendată condiţionat, pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art. 242, 243 (1), 25 (2) din C. pen. german şi 1,3 din Legea germană privind instanţele pentru minori, a statuat definitiv instanţa de judecată din Germania, respectiv, Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori, prin hotărârea din data de 30.05.2017 pronunţată în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16 BEW, prin care a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare la care contestatorul a fost condamnat prin sentinţa penală din data de 1.03.2017.

Solicitarea apărării de a se aplica contestatorului măsura educativă a supravegherii nu poate fi primită. Admiterea unei atare solicitări ar presupune o reindividualizare a sancţiunii stabilită prin hotărârea străină de condamnare, însă în procedura de recunoaştere reglementată de Legea nr. 302/2004 republicată, statul de executare nu are nicio competenţă de a statua asupra legalităţii ori temeiniciei soluţiei dispuse de autorităţile judiciare străine, ci doar de a evalua compatibilitatea acestei hotărâri cu normele interne adaptându-le, atunci când este cazul, la exigenţele legii interne.

Prin urmare, întrucât există deja dovada neîndeplinirii cu rea-credinţă de către contestator a obligaţiilor impuse prin hotărârea iniţială de condamnare a instanţei de judecată din Germania, iar hotărârea recunoscută conţine soluţia revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel a apreciat incidenţa dispoziţiilor art. 123 alin. (1) lit. c) C. pen., în sensul că a existat o măsură mai uşoară, care a fost revocată din cauza neîndeplinirii condiţiilor suspendării condiţionate.

Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 4251 pct. 7 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 66 din data de 13 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul - persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 66 din data de 13 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă contestatorul - persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 31 martie 2020.

GGC - NN