Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1015/2020

Şedinţa publică din data de 20 februarie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea înregistrată, la data de 28.12.2016, sub nr. x/2016, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 769/07.12.2016 emise de pârât în urma sesizării formulate de A.

Prin cererea înregistrată, la data de 10.01.2017, sub nr. x/2017, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Şcoala Gimnazială C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A., Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 769/07.12.2016 emise de pârâtul CNCD şi respingerea plângerii formulate de A..

Prin încheierea de şedinţă din 4 aprilie 2017, instanţa a admis excepţia conexităţii şi a conexat Dosarul nr. x/2017 la Dosarul nr. x/2016, reţinând că obiectul acestora îl formează legalitatea şi temeinicia aceleiaşi hotărâri, nr. 769/07.12.2016, emise de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în Dosarul nr. x/2016.

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 90 din 29 mai 2017, Curtea de Apel Iaşi a admis cererile conexate şi a anulat Hotărârea nr. 769/07.12.2016 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la sesizarea A..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, pârâţii A. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării au formulat, fiecare, recurs.

3.1. Recurenta-pârâtă A. şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi, pe fond, respingerea acţiunii şi menţinerea Hotărârii nr. 769/07.12.2016 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Recurenta-pârâtă susţine, faţă de cele reţinute de prima instanţă, în sensul existenţei unei diferenţe de tratament, dar care nu reprezintă discriminare, că elevii romi sunt reprezentaţi în număr mai mare în Corpul C, faţă de alte corpuri de clădire ale şcolii şi că dotările sunt mai reduse decât cele din celelalte corpuri.

Instanţa de fond a analizat interdicţia discriminării doar sub aspectul intenţiei de a discrimina şi sub aspectul egalităţii strict juridice, deşi interdicţia discriminării, în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie nu impune dovada intenţiei, fiind suficientă dovada efectelor vătămării şi depăşeşte egalitatea strict juridică.

Instanţa de fond nu a răspuns argumentelor pârâtei privind dreptul cetăţenilor romi la măsuri speciale, ca parte a dreptului de a nu fi discriminat, astfel că eşuează în a identifica situaţia vulnerabilă a copiilor romi şi dreptul lor la măsuri speciale.

În opinia recurentei-pârâte, criteriul arondării geografice, respectiv al apropierii şcolii de locuinţa elevilor, poate fi aplicat doar în limitele legii şi în concordanţă cu celelalte obiective ale educaţiei naţionale.

Nu există circumscripţii şcolare separate ale corpurilor de clădire ale unei şcoli, repartizarea trebuie să se facă în interesul superior al elevilor, iar odată cu comasarea celor două şcoli s-a înlăturat orice obstacol juridic în calea incluziunii şcolare a elevilor din cartierul locuit preponderent de familii de etnie romă.

Instanţa de fond nu a analizat situaţia elevilor romi ale căror locuinţe se află la jumătatea distanţei dintre Corpurile B şi C şi care sunt şcolarizaţi în Corpul C.

Cât priveşte nivelul educaţiei şi al dotărilor din Corpul C, instanţa de fond a admis existenţa unei diferenţe de tratament, însă identifică în mod greşit justificări rezonabile ale accesului şi exercitării dreptului la educaţie.

Susţinerea primei instanţe referitoare la limitarea investigaţiei la Corpurile B, C şi E este greşită, deoarece extinderea acesteia şi la celelalte corpuri este inutilă deoarece numai în aceste corpuri se desfăşoară învăţământul primar.

3.2. Recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fond, respingerea cererilor conexate, ca nefondate, şi menţinerea Hotărârii nr. 769/07.12.2016.

Recurentul-pârât susţine aplicarea greşită a disp. art. 2 alin. (1) şi (4), art. 11 alin. (1) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, raportate la prevederile OMECT nr. 1540/19.07.2007 privind interzicerea regăsirii şcolare a copiilor romi şi aprobarea Metodologiei pentru prevenirea şi eliminarea regăsirii şcolare a copiilor romi, în vigoare la data emiterii Hotărârii nr. 769/97.12.2016.

Potrivit prevederilor art. 4 din Anexa 1 la OMECT nr. 1540/2007, sunt considerate practici care conduc la segregare, situaţii precum şcolarizarea copiilor romi în şcoli segregate rezidenţial, adică în şcoli din cadrul sau aflate lângă un cartier "compact" de romi şi fără o altă şcoală în apropiere, în care toţi elevii sau un procent mare sunt romi şi îndrumarea şi direcţionarea deliberată a copiilor romi către grădiniţe/şcoli segregate din cadrul sau lângă cartierele locuite de romi, în condiţiile în care sunt accesibile grădiniţe/şcoli mixte.

Recurentul-pârât consideră că situaţia creată de Şcoala Gimnazială C. este în contradicţie cu dispoziţiile legale sus-menţionate, avându-se în vedere că în Corpul C învaţă preponderent copii de etnie romă - 55% din totalul elevilor unităţii de învăţământ.

De asemenea, situaţia arătată contravine disp. art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, art. 2 alin. (1) şi (2) din Ordinul nr. 1540/2007 şi face să fie îndeplinite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute la art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000.

Se mai arată că criteriul geografic al domiciliului elevului nu are prioritate faţă de obligaţiile de desegregare prevăzute de art. 7 din Anexa 1 a Ordinului nr. 1540/2007.

Cu privire la contravenţia prevăzută de art. 11 din O.G. nr. 137/2000 recurentul-pârât susţine că diferenţa de calitate a învăţământului între diferitele corpuri de clădire ale şcolii nu tinde să lezeze demnitatea cadrelor didactice, această apărare neputând fi o justificare rezonabilă şi legală pentru segregare.

Cu privire la contravenţia reglementată de disp. art. 15 din O.G. nr. 137/2000, recurentul-pârât susţine că segregarea este o formă gravă de discriminare şi are drept consecinţă accesul inegal al copiilor la o educaţie de calitate, încălcarea exercitării în condiţii de egalitate a dreptului la Educaţie, precum şi a demnităţii umane, aşa cum prevăd disp. art. 2 alin. (1) din Ordinul nr. 1540/2007.

4. Cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

Pentru termenul din 5 decembrie 2019, recurenta-pârâtă A. a formulat cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu următoarele întrebări:

I. În constatarea faptelor de segregare şcolară prin gruparea elevilor de etnie romă de ciclu primar în procent disproporţionat în corpul de clădire C, corp reprezentând condiţii materiale semnificativ inferioare, cu cadre didactice pensionate, suplinitori şi un singur învăţător titular, situaţie ce perpetuează un model de izolare şi marginalizare a elevilor romi, este relevant sau nu dacă:

a) Metoda de selectare a copiilor a fost hetero-identificarea sau auto-identificarea dată fiind apărarea autorităţilor bazată pe lipsa declaraţiilor părinţilor referitoare la etnia romă?

b) A existat o intenţie a autorităţilor şcolare care a determinat segregarea sau aceasta a fost rezultatul întâmplării?

c) Există considerente de proximitate faţă de domiciliu aşa cum au fost ele invocate ca justificare de autorităţile şcolare şi au fost reţinute de Curte de Apel în Sentinţa nr. 90/2017? În subsidiar, în cazul în care justificarea arondării geografice este acceptată în cazul segregării copiilor romi, în aplicarea articolului 8 din Directivă sunt suficiente simplele alegaţii ale autorităţilor pentru a îndeplini sarcina probei care incumbă pârâţilor sau este necesară şi individualizarea acestor probe prin depunerea la dosar a unor probe concrete dovedind proximitatea geografică pentru fiecare elev în parte?

d) Starea proastă a clădirii şi măsurile administrative propuse de şcoală pentru renovarea acesteia pot constitui o justificare legitimă din perspectiva articolului 2.(2) lit. b) din Directiva 2000/43/CE, dat fiind eşecul de a asigura distribuirea elevilor romi în diferitele clădiri ale unităţii şcolare în mod proporţional cu prezenţa lor la nivelul comunităţii locale?

II. Invocarea de către autorităţile şcolare a unui aşa zis interes superior al copilului dată fiind pretinsa proximitate geografică, poate constitui o justificare legitimă din perspectiva art. 2. alin. (2) lit. a), respectiv a articolului 2.(2) lit. b) din Directiva 2000/43/CE?

III. Date fiind specificul vulnerabilităţii persoanelor de etnie romă din România şi intersecţionalitatea dintre diferitele criterii protejate în legislaţia română pentru combaterea discriminării, putem considera că criteriul socio-economic propus de autorităţile şcolare ca bază a segregării constituie de fapt un substitut pentru apartenenţa la etnia romă, însă intră sub incidenţa prevederilor Directivei 2000/43/CE, respectiv ale art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene?

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Preliminar, în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, se reţine că recurenta-pârâtă B. a solicitat trimiterea întrebării preliminare numai în situaţia în care instanţa de recurs ar avea vreo îndoială cu privire la faptul că, în constatarea faptelor de segregare şcolară ca formă de discriminare pe criteriul etnic, elementele probatorii trebuie raportate la prevederile Directivei 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor, fără deosebire de origine rasială sau etnică, respectiv la art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Înalta Curte, în raport de conţinutul întrebării preliminare, urmează să respingă cererea, ţinând seama că Directiva Consiliului 2000/43/CE a fost preluată în dreptul intern, prin modificările aduse O.G. nr. 137/2000, după data aderării României la Uniunea Europeană, astfel că legislaţia internă cuprinde aceleaşi standarde de interpretare şi aplicare cu legislaţia europeană.

De asemenea, decizia atacată, dar şi hotărârea primei instanţe au avut în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie.

În concret, întrebările propuse de recurenta-pârâtă B., în parte, cele de la pct. I a, b, c şi III reprezintă o descriere a stării de fapt propuse de aceasta, iar întrebările de la pct. I d şi II nu creează instanţei de recurs nicio îndoială cu privire la aplicarea dreptului Uniunii.

2. Analiza motivelor de casare

Prima instanţă a reţinut că intimaţii-reclamanţi au dovedit interes în realizarea planului de desegregare, potrivit Ordinului nr. 1540/2007, că din niciun act oficial nu rezultă apartenenţa elevilor la etnia romă, iar reclamanţii au justificat rezonabil diferenţa de tratament între elevii Corpului C al şcolii şi ceilalţi elevi.

A mai reţinut prima instanţă că populaţia de etnie romă cu copii de vârstă şcolară - învăţământ primar - locuieşte în imediata apropiere a corpului de clădire C, arondarea geografică reprezentând unul dintre criteriile de respectat cu prilejul înscrierii la şcoală, că s-au făcut eforturi, începând cu anul 2004, după preluarea Corpului C, ca acesta să ajungă la standarde bune din toate punctele de vedere (cadre didactice, condiţii materiale) şi că pârâta CNCD nu a realizat o investigaţie în toate corpurile şcolii.

Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi invocate de recurenta-pârâtă B., Înalta Curte reţine că, în cuprinsul cererii de recurs, nu au fost dezvoltate aceste critici, astfel că, împrejurarea conduce la imposibilitatea analizării acestora.

În ceea ce priveşte criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocate de cele două recurente-pârâte, urmează să se constate că, prima instanţă a pronunţat sentinţa atacată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (4), art. 11 alin. (1) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare şi a dispoziţiilor art. 4 din Anexa 1 la Ordinul MECT nr. 1540/2007 privind interzicerea segregării şcolare a copiilor romi şi aprobarea Metodologiei pentru prevenirea şi eliminarea segregării şcolare a copiilor romi.

De asemenea, instanţa de fond nu a ţinut seama de prevederile art. 3 din Convenţia Internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare salarială, art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Recomandarea Generală XXVII privind discriminarea faţă de romi a Comitetului privind Eliminarea Discriminării Rasiale, actele Uniunii Europene despre care s-a făcut vorbire deja, dar şi de dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Constituţia României.

Actul naţional reprezentat de O.G. nr. 137/2000, preluând definiţiile şi interpretările date de actele şi tratatele în privinţa drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, la care România este parte, interzice discriminarea pe bază de etnie, care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ale acestora.

Prin OMECT nr. 1540/2007 s-a recunoscut că segregarea este o formă gravă de discriminare şi are drept consecinţă accesul inegal al copiilor la o educaţie de calitate, încălcarea exercitării în condiţii de egalitate a dreptului la educaţie, precum şi a demnităţii umane.

Acelaşi act administrativ normativ a arătat că sunt considerate practici care conduc la segregare, situaţii precum:

- şcolarizarea copiilor romi în şcoli segregate rezidenţial, adică în şcoli din cadrul sau aflate lângă un cartier "compact" de romi şi fără o altă şcoală în apropiere, în are toţi elevii sau un procent mare sunt romi;

- îndrumarea şi direcţionarea deliberată a copiilor romi către grădiniţe/şcoli segregate din cadrul sau de lângă cartierele locuite de romi, în condiţiile în care sunt accesibile grădiniţe/şcoli mixte.

Din actele dosarului şi din cuprinsul sentinţei recurate rezultă că în Corpul C al clădirii Şcolii C. învaţă, cu preponderenţă, copii de etnie romă, deşi mai există şi Corpurile B şi E, unde sunt înscrişi tot copii ce frecventează cursurile învăţământului primar.

Se constată astfel că este lipsită de relevanţă împrejurarea neefectuării investigaţiei şi la Corpurile A, D, F, G ale şcolii, deoarece în acestea învaţă elevii de gimnaziu.

De asemenea, nu are relevanţă faptul că apartenenţa etnică nu este asumată (autoidentificarea), cât timp este de notorietate că acei elevi care învaţă în Corpul C sunt de etnie romă, situaţie acceptată de cei doi intimaţi-reclamanţi.

Este irelevant că se încearcă îmbunătăţirea condiţiilor de învăţământ în corpul C, cât timp desegregarea nu are o legătură directă cu acest indicator, ci presupune ca elevii romi, în primul rând, să nu înveţe în şcoli aflate lângă un cartier "compact" de romi.

Din actele dosarului rezultă că elevii care locuiesc într-un asemenea cartier sunt repartizaţi către Corpul C, deşi funcţionează încă două corpuri pentru învăţământul primar.

Criteriul geografic găsit de prima instanţă ca reprezentând o justificare în privinţa segregării nu poate fi primit, deoarece dispoziţiile legale sus-menţionate se opun folosirii acestuia ca motiv al segregării etnice.

Atât timp cât există alte două corpuri de clădire în care elevii romi pot învăţa nu se justifică direcţionarea deliberată a acestora către corpul C, deoarece practica reprezintă segregare, astfel cum se arată la art. 4 din Anexa 1 la OMECT nr. 1540/2007.

În concluzie, Înalta Curte constată că de la preluarea Corpului C al clădii în anul 2004 şi cel puţin până la emiterea Hotărârii nr. 769/07.12.2016, reclamanţii nu au reuşit să rezolve problema segregării copiilor de etnie romă, prin măsuri de desegregare, dimpotrivă, au perpetuat aceeaşi situaţie anterioară, fapta reprezentând o formă gravă de discriminare.

Intimaţii-reclamanţi nu au luat nicio măsură, astfel cum prevede art. 7 din Anexa 1 la Ordinul nr. 1540/2007, nu au elaborat un plan de implementare a desegregării, elaborat pe baza acordului şi prin colaborare cu părinţii şi autorităţile locale.

Faţă de acestea, Înalta Curte reţine că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 11 şi 15 din O.G. nr. 137/2000, fapta săvârşită reprezintă contravenţie, iar cuantumul amenzii aplicate este proporţional cu gravitatea discriminării produse.

Urmează ca în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, să se dispună admiterea recursurilor, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunilor conexe, ca neîntemeiate.

În temeiul art. 451 C. proc. civ., vor fi obligaţi intimaţi-reclamanţi la plata sumei de 2.170 RON către recurenta-pârâtă A., reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulată de recurenta-pârâtă A..

Admite recursurile formulate de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi de recurenta-pârâtă A. împotriva Sentinţei nr. 90 din 29 mai 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge acţiunile conexate formulate de reclamanţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi şi Şcoala Gimnazială C., ca neîntemeiate.

Obligă intimaţii-reclamanţi Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi şi Şcoala Gimnazială C. la plata sumei de 2.170 RON către recurenta-reclamantă A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2020.

GGC - GV