Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 658/2020

Decizia nr. 658

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

La data de 07.11.2016 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanţii A., B., C., în contradictoriu cu pârâtul, FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, prin care s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună: obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire, înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor în data de 04.05.2016.

La termenul de judecată din data de 13.02.2017, reclamanţii au formulat şi o cerere MODIFICATOARE A CERERII DE CHEMARE IN JUDECATĂ, prin care au înţeles să modifice obiectul cererii de chemare in judecata după cum urmează:

- Înţeleg sa conteste Decizia de respingere parţială a cererii acestora de plata a despăgubirilor, conform dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea 213/2015;

- Solicită obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la comunicarea Deciziei de respingere parţiala a cererii acestora de plata a despăgubirilor, decizie care până acest moment nu le-a fost comunicată;

- Admiterea cererii de despăgubire, astfel cum aceasta a fost formulată, de către reclamanţi prin cererea de despăgubire din data de 04.05.2016, respectiv:

- Către A., fiul defunctei, suma de 450.000 RON, cu titlu de daune morale;

- Către B., fiică a defunctei, suma de 450.000 RON, cu titlu de daune morale;

- Către C., fiică a defunctei, suma de 450.000 RON, cu titlu de daune morale;

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3210 din 18 septembrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte contestaţia formulată de reclamanţii A., B., C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, astfel cum a fost modificată.

A anulat în parte Decizia nr. 4680/06.03.2017, în ce priveşte pct. 4, de respingere parţială a cererii de plată.

A obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei totale de 300.000 RON, respectiv câte 100.000 RON pentru fiecare, cu titlu de daune morale, suplimentar faţă de sumele iniţial acordate de câte 43.879 RON, pentru fiecare reclamant.

A menţinut în rest, decizia.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, să se respingă în tot contestaţia formulată de către intimaţii-reclamanţi. A solicitat de asemenea, în temeiul art. 453 C. proc. civ., obligarea intimaţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată efectuate în legătură cu soluţionarea prezentei cauze.

În motivarea recursului, cu privire la motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. se arată că Fondul de garantare a asiguraţilor este constituit ca persoană juridică de drept public prin Legea nr. 213/2015 şi are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător, în cazul acesta Societatea D. S.A.. şi că acesta acoperă creanţele de asigurări în virtutea principiului protecţiei consumatorilor produselor şi serviciilor de asigurări, iar nu ca obligaţii proprii ale sale. Astfel, în ceea ce priveşte daunele morale solicitate de reclamanţi, menţionează că a avut în vedere data producerii accidentului rutier în discuţie, data încheierii contractului de asigurare auto obligatorie (RCA), condiţiile pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare cu Ordinul nr. 14/2011 emis de preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

De asemenea, învederează că s-a ţinut seama de faptul că daunele morale nu constituie o sancţiune şi nici nu trebuie să reprezinte o îmbogăţire fără justă cauză. Astfel, daunele morale se judecă în echitate şi trebuie să asigure o reparaţie justă, iar repararea prejudiciului în domeniul daunelor morale trebuie să urmărească realizarea unei compensări materiale cu efect în sfera morală, fără a genera venituri nejustificate şi fără a conduce la o sancţionare a asigurătorului care, potrivit legii, poate fi obligat şi la plata acestui tip de daune. În speţă, daunele morale au fost stabilite şi acordate, conform "Procedurii de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese", anexa nr. 2, care constituie procedura internă a Fondului de garantare a asiguraţilor întocmită ţinând seama de Ghidul Fondului pentru Protecţia Victimelor Străzii, acesta din urmă constituind un document cu caracter public, fiind accesibil publicului pe site-ul Fondului pentru Protecţia Victimelor Straăzii şi care priveşte practica naţională şi europeană în materie, sinteză şi recomandări pentru soluţionarea daunelor morale suferite ca urmare a vătămării sănătăţii şi a integrităţii corporale ori a decesului persoanelor produse prin accidente de vehicule.

Având în vedere prevederile Procedurii interne a FGA privind acordarea de daune morale, ţinând seama de faptul că stabilirea prejudiciului moral fiu este supusă unor criterii legale clar şi expres determinate, acestea fiind stabilite ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost vătămate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele decesului, vârsta victimei (născută în anul 1938) şi vârstele fiilor victimei, reclamanţi-intimaţi în prezenta cauză (ale căror date de naştere sunt în anii 1954 - C., 1956 - B. şi 1962 - A.). Toate aceste criterii trebuie să conducă la o apreciere rezonabilă, formată pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real efectiv suferit. Astfel, precizează că, la instrumentarea dosarului de daună şi a cererii de plată în discuţie, direcţiile de specialitate şi Comisia specială din cadrul Fondului de garantare a asiguraţilor au avut în vedere particularităţile concrete ale cauzei, respectiv: cauzele şi împrejurările evenimentului rutier, vârsta victimei la data accidentului, precum şi elementele specificate mai sus.

Apreciază că, în mod corect, temeinic şi legal la acordarea daunelor morale în cuantum de 43.879 RON pentru fiecare dintre cei trei creditori de creanţă reclamanţi au fost avute în vedere legislaţia şi jurisprudenţa naţională în materie astfel cum a fost sintetizată prin studiul elaborat de Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii - un alt astfel de studiu nefiind realizat ulterior, practica societăţilor de asigurare/F.G.A. coroborat cu condiţiile de trai din România, efectul compensatoriu al daunelor morale şi raţiunea acordării acestora şi ţinând cont de faptul că Fondul de garantare a asiguraţilor nu este asigurător, ci a fost constituit ca persoană juridică de drept public prin Legea nr. 213/2015 - neavând ca reper o jurisprudenţă formată în raport de aceasta. De asemenea, subliniază că a avut în vedere respectarea principiului egalităţii de tratament în procesul de soluţionare a pretenţiilor de despăgubire formulate de creditorii de asigurare, pentru situaţii care prezintă elemente similare, tocmai pentru a evita orice discriminare ori inechitate.

Pe cale de consecinţă, consideră ca fiind nefondată aprecierea primei instanţe care a reţinut la paginile 9 şi 10 din sentinţa recurată: "Astfel, în anul 2017, pârâta are în vedere concluziile Ghidului, care fac referire la anii 2009-2010, fără a proceda la o analiză comparativă şi a jurisprudenţei din anii 2013-2016, care a suferit modificări majore.

(...) Prin urmare, Curtea va reţine că pârâta nu se raportează la jurisprudenţa instanţelor de judecată ci sumele acordate de către pârâtă sunt identice cu alte sume acordate în alte dosare similare (dar în baza procedurii necontencioase), şi nu prin raportare la gradul de rudenie. De asemenea, nu s-au avut în vedere criterii precum consecinţele accidentului, relaţiile de afectivitate dintre victimă şi copii sai şi nici traumele prin care aceţtia au trecut ca urmare a decesului mamei lor în circumstanţe atât de grele ".

S-a mai considerat că motivarea instanţei de fond este dată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de dispoziţiile exprese şi imperative ale art. 1391 alin. (3) şi (4) din C. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi A., B. şi C. au depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este fondat.

Prin Decizia nr. 4680/06.03.2017, FGA a dispus următoarele:

"Art. l- Admite cererea de plata nr. x/06.05.2016 formulata de Cab. de Av. E., …, ca împuternicit al petentului, A., …, pentru suma de 43.879,00 RON, cu titlu de daune morale.

Art. 2- Admite cererea de plata nr. x/06.05.2016 formulata de Cab. de Av. E., …, ca împuternicit al petentei, B., …, pentru suma de 43.879.00 RON, cu titlu de daune morale.

Art. 3- Admite cererea de plata nr. x/06.05.2016 formulata de Cab. de Av. E., ca împuternicit al petentei, C., … pentru suma de 43.879.00 RON, cu titlu de daune morale.

Art. 4- Respinge cererea de plata cu privire la suma totala de 1.218.363,00 RON, cate 406.121,00 RON pentru fiecare petent in parte".

S-a reţinut în considerentele deciziei că la acordarea daunelor morale în cuantumul menţionat prin Decizia nr. 4680/06.03.2017 F.G.A. s-a raportat la sumele consemnate în Ghidul elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, precum şi la legislaţia şi jurisprudenţa naţională în materie, practica societăţilor de asigurare/F.G.A. coroborat cu condiţiile de trai din România.

Instanţa de fond a constatat că pârâta a recunoscut dreptul reclamanţilor la daune morale, critica acestora fiind legată de cuantumul acestora, iar în acest sens a admis în parte contestaţia formulată de reclamanţii A., B., C., a anulat în parte Decizia nr. 4409/22.02.2017, în ce priveşte pct. 4, de respingere parţială a cererii de plată şi a obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei totale de 300.000 RON, respectiv câte 100.000 RON pentru fiecare, cu titlu de daune morale, suplimentar faţă de sumele iniţial acordate de câte 43.879 RON, pentru fiecare reclamant.

Instanţa de fond, în soluţionarea cererii, a reţinut în considerentele hotărârii că (…)în anul 2017, pârâta are în vedere concluziile Ghidului, care fac referire la ani 2009-2010, fără a proceda la o analiză comparativă şi a jurisprudenţei din anii 2013-2016, care a suferit modificări majore. Nivelul daunelor morale a crescut faţă de ani 2009-2010 datorită, în mare măsură, a creşterii nivelului de conştientizare, de către persoanele îndreptăţite, a drepturilor ce le revin, dar şi a aprecierii de către instanţele de judecată, într-un mod corect şi individual (raportat la fiecare speţă), a criteriilor ce reprezintă factorul principal în cuantificarea prejudiciului moral şi stabilirea daunelor acordate., reţinând totodată că pârâta nu se raportează la jurisprudenţa instanţelor de judecata ci, sumele acordate de către pârâtă sunt identice cu alte sume acordate în alte dosare similare (dar in baza procedurii necontencioase), si nu prin raportare la gradul de rudenie.

Înalta Curte reţine că deşi prin decizia contestată pârâtul, la acordarea daunelor morale în cuantum de 43.879 RON pentru fiecare dintre cei trei creditori de creanţă reclamanţi a indicat faptul că au fost avute în vedere legislaţia şi jurisprudenţa naţională în materie astfel cum a fost sintetizată prin studiul elaborat de Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii - un alt astfel de studiu nefiind realizat ulterior, practica societăţilor de asigurare/F.G.A. coroborat cu condiţiile de trai din România, efectul compensatoriu al daunelor morale şi raţiunea acordării acestora şi ţinând cont de faptul că Fondul de garantare a asiguraţilor nu este asigurător, ci a fost constituit ca persoană juridică de drept public prin Legea nr. 213/2015 - neavând ca reper o jurisprudenţă formată în raport de aceasta, instanţa de fond a cenzurat decizia contestată raportat la jurisprudenţa instanţelor de judecată, reţinând că pârâtul nu se raportează la aceasta, dar nu a dezvoltat acest motiv cu argumente concrete, cu exemple, care să confirme şi să demonstreze că acordarea sumei totale de 300.000 RON, respectiv câte 100.000 RON pentru fiecare dintre reclamanţi nu este pur subiectivă.

Astfel, cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei) invocat de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.

Or, instanţa de fond, reţinând doar că pârâtul nu se raportează la jurisprudenţa instanţelor de judecată şi că sumele acordate de către pârât sunt identice cu alte sume acordate în alte dosare similare, dar fără să indice în concret ce jurisprudenţă a avut în vedere în acest sens şi la care se raportează atunci când cenzurează decizia emisă de către pârât, conduce la aprecierea că sentinţa civilă pronunţată nu respectă disp. art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ., nefiind clare raţiunile avute în vedere de către instanţa de fond, precum şi elementele de natură a fundamenta puterea de convingere şi a exclude arbitrariul modalităţii în care instanţa de fond a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie, va admite recursul şi va casa sentinţa recurată, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, instanţa de fond urmează ca în analiza contestaţiei împotriva Deciziei nr. 4680/06.03.2017 emisă de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, care face obiectul cauzei dedusă judecăţii, să indice în mod concret considerentele avute în vedere la soluţionarea cererii de chemare în judecată, jurisprudenţa la care se raportează şi motivele reţinute cu privire la modalitatea de stabilire şi de calcul a daunelor morale solicitate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 3210 din 18 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2020.