Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 706/2020

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, la data de 06 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul Oraşului Costeşti, U.A.T. Oraşul Costeşti - prin Primar şi Consiliul Local Costeşti, solicitând instanţei ca, în baza art. 22 alin. (2) din Legea nr. 544/2001, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâţii să îi comunice următoarele informaţii de interes public: procesele-verbale ale Comisiei pentru analiza reclamaţiilor administrative pe anii 2013, 2014, 2015, 2016 şi 2017; câte contracte de asistenţă juridică s-au încheiat, cu precizarea Casei de Avocatură, a preţului stabilit pentru aceste servicii, precum şi dacă au avut un mandat de reprezentare pe fiecare din ultimii 12 ani, şi, Opis (lista) cu H.C.L. Costeşti din anii 1992, 1993, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012 şi 2013. A solicitat, de asemenea, fixarea unui termen în care informaţiile respective să-i fie comunicate, şi obligarea pârâţilor să-i plătească daune morale de 100 RON.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin Sentinţa civilă nr. 490/2019 din 27 iunie 2019, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Argeş, secţia civilă, complet specializat contencios administrativ şi fiscal, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Oraşului Costeşti, U.A.T. Oraşul Costeşti - prin Primar şi Consiliul Local Costeşti, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că, prin dispoziţiile legale ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, în vigoare din 02.08.2018, aplicabil faţă de data introducerii acţiunii de faţă (05.05.2019), legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială absolută în raport de domiciliul (în cazul de faţă) reclamantului, faţă de care s-a apreciat că excepţia este întemeiată şi a fost admisă, cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa competentă material şi din perspectiva obiectului cererii.

2.2). La data de 19 iulie 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar prin Sentinţa civilă nr. 553/2019 din 01 octombrie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Galaţi, invocată din oficiu, în cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Oraşului Costeşti, Oraşul Costeşti - prin Primar şi Consiliul Local Costeşti, având ca obiect comunicare informaţii de interes public; a declinat competenţa de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a transmis cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a se pronunţa asupra conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

În fapt, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la comunicarea informaţiilor publice solicitate anterior prin poştă electronică.

În drept, potrivit art. 22 din Legea nr. 544/2001 "În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice".

Tribunalul a reţinut că Oraşul Costeşti, precum şi celelalte instituţii pârâte, au sediul în acest oraş, iar această unitate administrativ-teritorială este în circumscripţia Tribunalului Argeş, astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 544/2001 raportate la art. 116 C. proc. civ. "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Or, fiind lege specială (Legea nr. 544/2001) în raport de dreptul comun (Legea nr. 554/2004), a reţinut instanţa, reclamantul avea posibilitatea de a alege instanţa competentă. Pe cale de consecinţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun invocate de prima instanţă în declinare, ci dispoziţiile speciale privind competenţa alternativă reglementate în Legea nr. 544/2001. Faţă de această din urmă lege, a apreciat că Tribunalul Argeş era competent să soluţioneze cauza şi, fiind alegerea reclamantului efectuată prin cererea de chemare în judecată, această primă instanţă nu îşi mai putea invoca necompetenţa teritorială deoarece nu era o competenţă exclusivă, ci una alternativă. Astfel că, era prohibit să invoce din oficiu ori să admită excepţia necompetenţei alternative invocate de pârâtă în raport şi de dispoziţiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ. care stabileşte că doar competenţa teritorială exclusivă este de ordine publică "Necompetenţa este de ordine publică: 3. În cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura".

Tribunalul a mai reţinut că Legea specială nr. 544/2001, prevăzând o competenţă alternativă între Tribunalul Argeş şi Tribunalul Galaţi, şi fiind la latitudinea reclamantului alegerea instanţei competente, devin aplicabile şi dispoziţiile C. proc. civ. - art. 133 pct. 2 raportate la art. 135 alin. (1) C. proc. civ. Aceasta, şi pentru că, Tribunalul Galaţi nu poate judeca cererea introdusă la o altă instanţă competentă, declinarea nemaifiind posibilă odată ce alegerea reclamantului s-a manifestat prin introducerea cererii de chemare în judecată. Rezultă, aşadar, că cea de-a doua instanţă putea să invoce propria necompetenţă teritorială deoarece procesul a intrat în competenţa definitivă a primei instanţe, prin alegerea reclamantului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte cadrul procesual, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâţilor la comunicarea către reclamant a informaţiilor publice solicitate, acţiunea fiind formulată în baza art. 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, lege care un caracter special, în raport cu legea generală, Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ.

Legea nr. 544/2001 este o lege specială, care reglementează procedura de comunicare a informaţiilor de interes public, precum şi procedura de urmat în situaţia încălcării drepturilor prevăzute în cuprinsul actului normativ.

Astfel, dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 prevăd expres faptul că, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice.

Aceste norme de competenţă derogă de la normele generale de competenţă şi stabilesc o competenţă teritorială alternativă, în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului sau a celei de la sediul autorităţii pârâte.

Prin urmare, reclamantul A., având drept de opţiune între mai multe instanţe deopotrivă competente teritorial, stabilite de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, a înţeles să se adreseze tribunalului în a cărui rază teritorială îşi au sediul autorităţile pârâte.

În atari condiţii, având în vedere dispoziţiile legale ce reglementează accesul la informaţiile publice, respectiv, dispoziţiile Legii nr. 544/2001, Înalta Curte constată că instanţa sesizată cu cererea reclamantului în mod greşit s-a declarat necompetentă, cu neobservarea dispoziţiilor legale referitoare la competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

În condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Argeş, secţia civilă.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Argeş.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Primarul Oraşului Costeşti, U.A.T. Oraşul Costeşti - prin primar şi Consiliul Local Costeşti, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2020.

GGC - NN