Asupra cauzei de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 11/F/MEA din data de 20 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosar nr. x/2020 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
În baza art. 109 alin. (1) şi 104 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13.01.2020 de către autorităţile judiciare din Italia pe numele persoanei solicitate A. cu privire la pedeapsa aplicată prin Sentinţa nr. 2808/2016 - REG.GEN nr. 1438/2016 - RGNR. N 3029/2015 Tribunalul din Udine - pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 20.02.2020 şi până la 20.03.2020 inclusiv şi predarea sa în stare de arest către autorităţile din Italia.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării.
S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută în data de 05.02.2020 şi arestată din 06 februarie 2020 şi până în data de 20.02.2020 inclusiv, în baza mandatului de arestare provizorie în vederea predării nr. 5 din 06 februarie 2020 emis de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. x/2020.
S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii şi nu a consimţit la predare.
S-a dispus ca predarea persoanei solicitate să se efectueze cu respectarea dispoziţiilor art. 111 din Legea nr. 302/2004.
În baza art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri autorităţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 500 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu, avocat B. a rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin referatul din data de 5.02.2020 în Dosar nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a solicitat în temeiul art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, luarea măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A., în vederea predării persoanei solicitate autorităţilor judiciare din Italia, urmare semnalării în sistemul informatic SIS - SIRENE de autorităţile judiciare competente din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul Udine.
În sesizarea adresată instanţei s-a arătat că din semnalarea introdusă în sistemul SIS-SIRENE la data de 24.01.2020 de către autorităţile judiciare competente din Italia, prin care s-a solicitat arestarea şi predarea numitului A., s-a constatat că autorităţile judiciare competente din Italia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Udine, au emis la data de 25.11.2019 Ordinul de reţinere în închisoare nr. 493/2017 SIEP în baza Sentinţei penale nr. 2808/2016 pronunţată de Tribunalul din Udine la data de 24.02.2016, definitivă în data de 24.02.2017, prin care s-a dispus condamnarea numitului A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Totodată s-a reţinut că urmare a contopirii mai multor pedepse s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 3 ani, 3 luni şi 26 zile închisoare. S-a învederat că pedeapsa a fost aplicată pentru comiterea infracţiunii de "spălare de bani" prev. de art. 110 şi 648 din C. pen. italian şi constă în aceea că persoana urmărită A., în data de 20.01.2015, în timp ce se afla în Visco (Udine), a fost depistată că deţinea ilegal, în complicitate cu C., în scopul obţinerii de profit, cantitatea de 780 kg sârmă de cupru în valoare de 3000 euro, 3 lănţişoare, un ceas, 13 inele, 4 perechi cercei achiziţionate sau primite de la persoane necunoscute, bijuteriile fiind păstrate într-o pungă depozitată în torpedoul unui autovehicul marca ... cu număr de înmatriculare românesc.
În baza art. 100 din Legea nr. 302/2004, s-au efectuat verificări cu privire la persoana solicitată, rezultând că sus-numitul A. nu este cercetat penal în România şi domiciliază în raza de competenţă a Curţii de Apel Braşov, persoana solicitată fiind reţinută iniţial pentru 24 ore la data de 5 februarie 2020.
De asemenea, A. a fost audiat de către procuror în prezenţa apărătorului ales, domnul avocat D. şi i-a fost adus la cunoştinţă conţinutul semnalării introduse în sistemul SIS-SIRENE la data de 24.01.2020 privind mandatul european de arestare emis la data de 13.01.2020, fiindu-i înmânată o copie în limba română.
Persoana solicitată A. a recunoscut că este persoana care face obiectul semnalării introduse în sistemul SIS-SIRENE privind mandatul european de arestare emis, acesta conţinând datele sale personale, a menţionat că nu înţelege să consimtă să fie predat autorităţilor judiciare din Italia. Se constată că potrivit C. pen. român, fapta descrisă în semnalarea mandatului european constituie infracţiunea de "spălare de bani" prevăzută de art. 29 lit. c) din Legea 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi este pedepsită cu închisoare de la 3 ani la 10 ani.
Curtea de Apel a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele legale ale executării mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare competente din Italia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Udine, respectiv Ordinul de reţinere în închisoare nr. 493/2017 SIEP în baza Sentinţei penale nr. 2808/2016 pronunţată de Tribunalul din Udine la data de 24.02.2016, definitivă în data de 24.02.2017, prin care s-a dispus condamnarea numitului A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pedeapsă ce a fost contopită în pedeapsa de rezultantă de 3 ani, 3 luni şi 26 zile închisoare.
În ceea ce priveşte autoritatea emitentă a mandatului european de arestare, se constată că aceasta este, potrivit legislaţiei italiene, Parchetul de pe lângă Tribunalul Udine. Potrivit Hotărârii nr. 627/19 a Curţii Europene de Justiţiei, Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 nu se opune unei legislaţii a unui stat membru care, atunci când se discută despre executarea unui mandat european de arestare în scopul executării pedepsei unei autorităţi care deşi nu participă la administrarea justiţiei acelui stat membru, nu este ea însăşi o instanţă judecătorească, nu prevede existenţa unei căi de atac jurisdicţionale distincte împotriva deciziei acestei autorităţi de a emite un astfel de mandat european de arestare.
În ceea ce priveşte conţinutul mandatului european de arestare, se constată că acesta poartă în antet cifra 1, fiind primul mandat emis pe numele persoanei solicitate. De asemenea, mandatul priveşte doar o singură infracţiune, cea pentru care s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare - Sentinţa penală nr. 2808/2016 pronunţată de Tribunalul din Udine la data de 24.02.2016, definitivă în data de 24.02.2017.
S-a constatat că mandatul european de arestare nu priveşte şi celelalte pedepse componente ale soluţiei de contopire, fiind mandatul european de arestare nr. x emis pe numele persoanei solicitate.
În ceea ce priveşte împotrivirea la predare învederată de persoana solicitată, instanţa a constatat că aceasta nu constituie un motiv obligatoriu de respingere a solicitării autorităţii emitente a mandatului. S-a arătat că persoana solicitată cunoaşte despre fapta descrisă în mandatul european, însă susţine că nu a fost citat la procedură, deşi îşi aminteşte că a fost în custodia organelor de poliţie şi a avut un translator de limbă română.
În acest sens s-a constatat că în cuprinsul mandatului european de arestare se precizează că persoanei solicitate i s-a adus la cunoştinţă în limba română că notificările privind procedura se vor realiza la apărătorul desemnat din oficiu, în condiţiile în care nu şi-a desemnat un apărător ales. De asemenea, autorităţile italiene precizează - la pct. 4 în cuprinsul mandatului european - că persoana solicitată a învederat la data de 21 ianuarie 2015 că doreşte ca actele de procedură să-i fie comunicate la biroul avocatului din oficiu.
În acelaşi timp, autoritatea emitentă a mandatului european precizează că persoana solicitată poate cere reluarea judecăţii în condiţiile în care demonstrează că absenţa sa la procedură a fost justificată, aspect susţinut de altfel de persoana solicitată care a precizat că nu a fost citată.
Referitor la problemele de sănătate pe care persoana solicită le-a învederat s-a constatat că înscrisurile medicale prezentate, constând în analize şi investigaţii clinice, nu relevă recomandare pentru îngrijiri medicale pentru că nu a fost necesar, fiind indicat un singur diagnostic - gastrită.
Împotriva Sentinţei penale nr. 11/F/MEA din data de 20 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosar nr. x/2020, în termen legal, persoana solicitată a formulat contestaţie.
Atât în motivarea scrisă cât şi oral cu ocazia dezbaterilor, persoana solicitată a apreciat că se impune admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, respingerea solicitării privind predarea către autorităţile italiene, în cază fiind incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 04 martie 2020, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, nemaifiind reluate.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A. cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte, apreciază că se impune admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Braşov, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Înalta Curte constată că, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004 (republicată), dispoziţiile cuprinse în Legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autorităţile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaţionale la care România este parte în situaţiile nereglementate.
Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004 (republicată) statuează că în situaţia în care prin legea de cooperare judiciară internaţională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.
Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (republicată), mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.
Preliminar, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 2808/2016 pronunţată de Tribunalul din Udine la data de 24.02.2016, definitivă în data de 24.02.2017, numitului A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de "spălare de bani" prev. de art. 110 şi 648 din C. pen. italian, reţinându-se în esenţă că, în data de 20.01.2015, în timp ce se afla în Visco (Udine), a fost depistat că deţinea ilegal, în complicitate cu C., în scopul obţinerii de profit, cantitatea de 780 kg sârmă de cupru în valoare de 3000 euro, 3 lănţişoare, un ceas, 13 inele, 4 perechi cercei achiziţionate sau primite de la persoane necunoscute, bijuteriile fiind păstrate într-o pungă depozitată în torpedoul unui autovehicul marca ... cu număr de înmatriculare românesc.
Urmare a rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 2808 din 24.02.2016 pronunţată de Tribunalul din Udine, autorităţile judiciare competente din Italia, în speţă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Udine, a emis, la data de 25.11.2019 Ordinul de reţinere în închisoare nr. 493/2017 SIEP pe numele persoanei solicitate A.
Urmare a ordinului de reţinere, autorităţile judiciare competente din Italia au emis la data de 13.01.2020, mandatul european de arestare pe numele persoanei solicitate, iar la data de 24.01.2020, au introdus semnalarea în sistemul SIS-SIRENE, solicitând autorităţilor române luarea măsurii arestării provizorii şi predarea persoanei solicitate autorităţile judiciare competente din Italia.
Prin referatul din data de 5.02.2020 în Dosar nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a solicitat instanţei competente - Curţii de Apel Braşov punerea în executare a mandatului european de arestare, arestarea persoanei solicitate şi predarea către statul italian.
Referitor la procedura derulată de statul italian care a avut drept urmare pronunţarea Sentinţei penale nr. 2808/2016 pronunţată de Tribunalul din Udine la data de 24.02.2016, definitivă în data de 24.02.2017, Înalta Curte constată următoarele:
În sentinţă contestată, fila x, instanţa de fond reţine că "persoana solicitată cunoaşte despre fapta descrisă în mandatul european, însă susţine că nu a fost citat la procedură, deşi îşi aminteşte că a fost în custodia organelor de poliţie şi a avut un translator de limbă română", mulţumindu-se să facă referire la precizările statului italian, cum că numitul A. ar fi solicitat comunicarea actelor la biroul avocatului din oficiu.
Totodată în declaraţia făcută la data de 6 februarie 2020 în faţa instanţei, persoana solicitată arată că "ieri am aflată că am fost condamnat" (adică pe 5 februarie 2020 când a luat la cunoştinţă în faţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov că pe numele său a fost emis un mandat european de arestare).
Înalta Curte constă că, în speţa de faţă, Curtea de Apel Braşov nu a făcut un minim de diligenţe şi nu a verificat aspectele relatate de persoana solicitată privind parcurgerea îndeplinirii condiţiilor referitoare la citare şi la încunoştinţarea sa despre procesul ce se derulează în Italia.
Astfel, potrivit art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004 autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare: "când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent, persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces".
Din verificarea actelor transmise de autorităţile judiciare solicitante, Înalta Curtea a constatat că autorităţile italiene nu au procedat la o informare completă a numitului A., acesta nefiind prezent la proces şi nu a fost încunoştinţat că împotriva sa poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces.
Înalta Curte subliniază că informarea completă a persoanei condamnate în sensul textului de lege enunţat presupune nu numai înştiinţarea acesteia cu privire la existenţa procedurii judiciare, ci, deopotrivă, informarea că împotriva sa poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces.
La dosar nu există vreo dovadă că autorităţile judiciare italiene l-au informat pe numitului A., despre ora şi locul judecăţii, nu s-a făcut dovada că i-a fost notificată în vreun fel calitatea de inculpat sau faptul că împotriva sa există acuzaţii penale, şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces, iar din actele existente la dosarul cauzei rezultă că persoana solicitată este cetăţean român şi are domiciliul în jud. Braşov, unde nu s-a făcut dovada comunicării vreunei proceduri.
Referitor la situaţia juridică a persoanei condamnate A.;
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului constată că persoana solicitată ar fi fost condamnată în Italia la o pedeapsă rezultantă de 3 ani, 3 luni şi 26 zile închisoare urmare a contopirii mai multor pedepse, fără ca la dosarul cauzei să existe hotărârile judecătoreşti de condamnare.
Astfel, la dosar se află un înscris din care rezultă că sentinţele în baza cărora persoana solicitată ar avea de executat o pedeapsă principală de 3 ani, 3 luni şi 24 de zile de închisoare şi amenda 1000 euro (sentinţa din 09.02.2015 a Tribunalului din Roma, definitivă la 19.03.2015; sentinţa din 22.04.2016 a Tribunalului din Treviso, definitivă la 21.06.2016;sentinţa din 09.11.2016 a Tribunalului din Udine, definitivă la 24.02.2017).
Totodată se constată că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate priveşte doar o singură infracţiune, cea pentru care s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare (Sentinţa penală nr. 2808/2016 pronunţată de Tribunalul din Udine la data de 24.02.2016, definitivă în data de 24.02.2017), nu şi celelalte pedepse componente ale soluţiei de contopire, motiv pentru care instanţa de apel, în rejudecare, este necesar să clarifice situaţia persoanei condamnate A.
Prin urmare, instanţa de fond, în speţă Curtea de Apel Braşov trebuia să întreprindă demersuri şi să solicite autorităţilor din Italia relaţii cu privire la hotărârile judecătoreşti care au stat la baza contopirii pedepsei rezultante de 3 ani, 3 luni şi 26 zile închisoare şi amenda de 1000 euro şi să elucideze situaţia juridică a persoanei condamnate A. în raport cu toate condamnările pronunţate de statul italian.
Referitor la absenţa din considerentele şi dispozitivul sentinţei a prevederilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004;
Dispoziţiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, prevăd că predarea, în baza unui mandat european de arestare, a unui cetăţean român se face sub condiţia ca în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
În considerarea acestor exigenţe, unicul remediu pentru a asigura o judecată efectivă este trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanţa de fond în urma analizei complete a cauzei să clarifice situaţia condamnatului A., iar apoi să se poată face o analiză obiectivă asupra cererii incidentale formulate de persoana solicitată privind recunoaşterea hotărârilor de condamnare pronunţate în statul italian şi executare pedepselor recunoscute în România.
Totodată o analiză concretă, se impune a fi efectuată de o instanţă ce se găseşte într-o cale ordinară de atac, pentru a asigura dublul grad de jurisdicţie prevăzut de Legea nr. 302/2004.
Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, prevăd că, în procedura de executare a mandatului european de arestare, în cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanţa dispune faţă de acesta măsura preventivă a controlului judiciar, control judiciar pe cauţiune sau arestul al domiciliu, dispoziţiile art. 211 - 222 din C. proc. pen., aplicându-se în mod corespunzător.
În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă.
Orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
În contextul cauzei, Înalta Curte apreciază că faţă de persoana solicitată A. se impune luarea măsurii preventive a controlului judiciar.
Chiar dacă presupune aflarea în stare de libertate această măsură preventivă a controlului judiciar implică o serie de restricţii şi privaţiuni inerente oricărei măsuri preventive şi justificate în mod necesar de exigenţele derulării unei proceduri în condiţii optime, în alegerea acestei măsuri instanţa având în vedere toate circumstanţele cauzei precum şi aspectele de ordin medical invocate şi dovedite de persoana solicitată.
Drept urmare, reglementând controlul judiciar, legiuitorul a înţeles să impună persoanelor aflate sub incidenţa acestei măsuri preventive o categorie de obligaţii care reprezintă o condiţie necesară pentru atingerea scopului pentru care au fost dispuse.
Totodată măsura preventivă a controlului judiciar este în concordanţă şi cu dispoziţiile art. 53 din Constituţia României care prevăd că "exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav, măsura fiind proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu aduce atingere existenţei drepturilor sau a libertăţilor, ci doar exercitării acestora.
Prin urmare, Înalta Curte constă că prin obligaţiile impuse persoanei solicitate A. această procedura reglementată de Legea nr. 302/2004, se poate desfăşura în condiţii optime măsura controlului judiciar satisfăcând toate exigenţele de proporţionalitate şi necesitate prevăzute de art. 202 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 11/F/MEA din data de 20 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
Va fi desfiinţată, în totalitate, sentinţa penală contestată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe -Curtea de Apel Braşov.
În baza art. 242 alin. (1) C. proc. pen., se va revoca măsura arestării preventive dispusă în baza Sentinţei penale nr. 11/F/MEA din data de 20 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 faţă de persoana solicitată A.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 9 din 20 februarie 2020 emis de Curtea d Apel Braşov, secţia Penală în Dosar nr. x/2020, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 în ref. la art. 215 şi urm. C. proc. pen., se va dispune luarea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de persoana solicitată A., pe o perioadă de 60 de zile.
Potrivit art. 215 alin. (1) C. proc. pen., pe timpul cât se află sub control judiciar, persoana solicitată A. va trebui să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;
c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa, Biroul Supravegheri Judiciare din cadrul Poliţiei oraşului Victoria, jud. Braşov, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.
d) să nu depăşească o anumită limită teritorială, a României, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei;
În baza art. 215 alin. (2) C. proc. pen., pe timpul cât se află sub control judiciar, persoana solicitată A. va trebui să respecte următoarele obligaţii:
j) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme.
Potrivit art. 215 alin. (3) C. proc. pen., va fi atrasă atenţia persoanei solicitate A. că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Se va dispune emiterea adreselor prevăzute de art. 215 alin. (5) C. proc. pen.
În baza art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 se va dispune comunicarea prezentei hotărâri autorităţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 11/F/MEA din data de 20 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
Desfiinţează, în totalitate, sentinţa penală contestată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe Curtea de Apel Braşov.
În baza art. 242 alin. (1) C. proc. pen., revocă măsura arestării preventive dispusă în baza Sentinţei penale nr. 11/F/MEA din data de 20 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 faţă de persoana solicitată A.
Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 9 din 20 februarie 2020 emis de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosar nr. x/2020, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 în ref. la art. 215 şi urm. C. proc. pen., dispune luarea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de persoana solicitată A., pe o perioadă de 60 de zile.
Potrivit art. 215 alin. (1) C. proc. pen., pe timpul cât se află sub control judiciar, persoana solicitată A. trebuie să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;
c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa, Biroul Supravegheri Judiciare din cadrul Poliţiei oraşului Victoria, jud. Braşov, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.
d) să nu depăşească o anumită limită teritorială, a României, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei;
În baza art. 215 alin. (2) C. proc. pen., pe timpul cât se află sub control judiciar, persoana solicitată A. trebuie să respecte următoarele obligaţii:
j) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme.
Potrivit art. 215 alin. (3) C. proc. pen., atrage atenţia persoanei solicitate A. că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Dispune emiterea adreselor prevăzute de art. 215 alin. (5) C. proc. pen.
În baza art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 dispune comunicarea prezentei hotărâri autorităţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05 martie 2020.
GGC - NN