Asupra contestaţiei de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 159/F din 19 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În temeiul art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Torino - Italia la data de 27 decembrie 2019 împotriva persoanei solicitate A..
S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialităţii, conform art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.
În temeiul art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la data încetării împrejurării speciale care a determinat amânarea (starea de pandemie şi sistarea transporturilor aeriene către Italia), dar nu mai mult de 3 luni.
În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus că predarea persoanei solicitate A. se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, de la data încetării împrejurării speciale care a determinat amânarea predării.
S-a dispus revocarea măsurii arestării provizorii dispuse faţă de persoana solicitată şi punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. dacă nu este reţinută, arestată sau deţinută în altă cauză.
S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută şi arestată provizoriu în vederea predării din data de 9 martie 2020 până la data de 19 martie 2020, inclusiv.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a reţinut următoarele:
La data de 9 martie 2020 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise de autorităţile judiciare italiene faţă de numitul A., urmărit internaţional, pentru a dispune cu privire la luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe o durată de 15 zile, conform art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.
În şedinţa publică din data de 9 martie 2020, instanţa a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate şi a informării sale despre motivul reţinerii, aceasta arătând că nu doreşte să dea alte declaraţii şi că este de acord cu predarea sa către autorităţile italiene.
S-a constatat că pe numele persoanei solicitate a fost emis un mandat european de arestare, la data de 27 decembrie 2019, în baza mandatului de arestare 22857/13RGNR - 2571213 RG JEEP, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante şi substanţe psihotrope, prev. de art. 81, 110 C. pen. italian, constând în aceea că, la data de 23 noiembrie 2011, a fost depistată în Italia, conducând un camion în care erau ascunse 1200 kg de marijuana, drogurile având ca destinaţie Torino, unde urmau a fi primite de alţi complici.
Prin Încheierea de şedinţă din 9 martie 2020, curtea de apel, în temeiul art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis propunerea procurorului de arestare provizorie în vederea predării persoanei solicitate.
S-a dispus arestarea provizorie pe o durată de 15 zile.
A fost fixat termen de judecată la data de 19 martie 2020, ora 12:00, pentru ca procurorul să depună la dosarul cauzei mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene, însoţit de traducerea în limba română.
La data de 18 martie 2020 a fost depus la dosar mandatul european de arestare emis de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Torino - Italia, o copie fiind înmânată persoanei solicitate.
La termenul din 19 martie 2020, persoana solicitată a învederat că este de acord să fie predată autorităţilor judiciare italiene şi că este de acord cu efectele prevăzute de regula specialităţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva dispoziţiilor art. 102 şi art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţa de fond a constatat următoarele:
La data de 27 decembrie 2019, Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Torino a emis mandatul european de arestare împotriva persoanei solicitate cetăţean român, urmărit penal pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante şi substanţe psihotrope, prev. de art. 81, art. 110 C. pen. italian, constând în aceea că, la data de 23 noiembrie 2011, a fost depistat în Italia, conducând un camion în care erau ascunse 1200 kg de marijuana, drogurile având ca destinaţie Torino, unde urmau a fi primite de alţi complici.
S-a constatat că faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, care sunt prevăzute în C. pen. italian şi pedepsite conform acestor texte cu pedepse de până la 10 ani închisoare, deşi nu se încadrează în vreuna din categoriile de infracţiuni enumerate la art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie infracţiune şi potrivit legii române.
Totodată, din examinarea actelor dosarului a rezultat că, în raport de aceste infracţiuni, pentru care persoana solicitată nu a fost condamnată, nu este incidentă vreuna dintre situaţiile care, conform dispoziţiilor art. 98 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie motiv obligatoriu sau opţional de refuz al executării mandatului european, iar persoana solicitată nu a formulat obiecţiuni la identitate.
S-a reţinut că mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autorităţile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, instanţele naţionale neputându-se pronunţa asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei solicitate.
În cauza de faţă, instanţa de fond nu a constatat incidenţa niciunui motiv de refuz privind punerea în executare a mandatului european de arestare, mandatul cuprinzând toate informaţiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi neimpunându-se alte informaţii suplimentare.
De asemenea, s-a constatat că, în cauză, nu există niciun motiv obligatoriu sau facultativ prev. de art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată de a se refuza punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Torino - Italia la data de 27 decembrie 2019.
În ceea ce priveşte amânarea predării, s-a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.
În acest sens, au fost avute în vedere următoarele:
Conform site-urilor Ministerului Italian al Sănătăţii şi Serviciului de Protecţie Civilă, cât şi al Ministerului Afacerilor Externe din România, în Italia s-a decretat la data de 9 martie 2020 stare de urgenţă, în urma riscului sanitar produs de apariţia unor noi cazuri de infecţie cu COVID-19, concentrate îndeosebi în regiunile Lombardia şi Veneto.
Printr-un decret din data de 12 martie 2020, Guvernul din Italia a decretat următoarele:
"Având în vedere numeroasele solicitări ale managerilor aeroporturilor, amplasarea geografică a aeroporturilor capabile să servească zonele de captare în mod uniform pe teritoriu şi capacitatea de infrastructură a acestora, precum şi necesitatea de a garanta conexiunile insulare, operarea serviciilor este limitată la aeroporturile din Ancona, Bari, Bologna, Cagliari, Catania, Genova, Lamezia Terme, Lampedusa, Milano Malpensa, Napoli Capodichino, Palermo, Pantelleria, Pescara, Pisa, Roma Fiumicino, Torino, Veneţia Tessera şi Roma Ciampino doar pentru zboruri de stat, transport organe şi servicii de urgenţă".
Măsura adoptată a intrat în vigoare începând cu data de 14 martie 2020, fiind în vigoare cel puţin până pe data de 25 martie 2020.
Conform decretului, ENAC poate autoriza operarea unor servicii aeriene pe alte aeroporturi din Italia care să acopere nevoile operaţionale pentru zboruri de marfă şi poştă, zboruri de stat, urgenţe medicale sau alte situaţii de urgenţă.
Prin Hotărârea nr. 7 din 7 martie 2020, Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul pentru situaţii de urgenţă - Grupul de suport tehnico-ştiinţific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României, a dispus suspendarea zborurilor efectuate de operatorii economici aerieni spre Italia şi din Italia către România pentru toate aeroporturile din ţară, începând cu data de 9 martie 2020, ora 12:00, ora României, până la data de 23 martie 2020, ora 12:00, ora României.
Având în vedere starea excepţională cauzată de pandemia cu COVID-19, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că aceasta poate constitui o împrejurare specială, potrivit art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, aşa încât predarea imediată a persoanei solicitate A. ar avea consecinţe grave pentru sănătatea acestuia.
De asemenea, s-a constatat că, la acest moment, faţă de instituirea stării de urgenţă în ambele state şi oprirea temporară a zborurilor aeriene, nu ar fi posibilă punerea imediată în executare a mandatului european de arestare emis de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Torino - Italia la data de 27 decembrie 2019, cu privire la persoana solicitată.
Împotriva Sentinţei penale nr. 159/F din 19 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a formulat contestaţie persoana solicitată A., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac. Contestaţia a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 27 martie 2020.
Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa Înaltei Curţi, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator a solicitat admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii atacate şi aplicarea dispoziţiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. A învederat că, potrivit susţinerilor contestatorului, acesta nu ar fi implicat în săvârşirea faptei pentru care urmează să fie cercetat în Italia, respectiva faptă fiind comisă în anul 2011, în condiţiile în care mandatul european de arestare a fost emis în anul 2019.
Totodată, faţă de dispoziţia din hotărârea atacată privind amânarea predării şi luarea măsurii arestării persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la încetarea stării de urgenţă, a solicitat ca, până la predarea efectivă a contestatorului către autorităţile judiciare italiene, să se dispună înlocuirea acestei măsuri cu o măsură preventivă mai blândă, cum este cea a arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar.
Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că autorităţile judiciare din Italia (Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Torino) au emis, la data de 27 decembrie 2019, un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A., cetăţean român, urmărit penal pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante şi substanţe psihotrope, prev. de art. 81, art. 110 C. pen. italian, constând în aceea că, la data de 23 noiembrie 2011, a fost depistat în Italia, conducând un camion în care erau ascunse 1200 kg de marijuana, drogurile având ca destinaţie Torino, unde urmau a fi primite de alţi complici. Faptele reţinute în sarcina contestatorului persoană solicitată, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, sunt prevăzute în C. pen. italian şi pedepsite conform acestor texte cu pedepse de până la 10 ani închisoare şi, chiar dacă nu se încadrează în vreuna din categoriile de infracţiuni enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie infracţiune şi potrivit legii române.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunţării asupra executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Analizând actele dosarului, se constată că, în cauză, mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 şi nu există niciun motiv, obligatoriu sau opţional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004.
Potrivit art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimţământul acesteia se întocmeşte un proces-verbal, în cuprinsul căruia se menţionează dacă persoana solicitată a renunţat sau nu la drepturile conferite de regula specialităţii. Conform alin. (6) al aceluiaşi articol, în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate.
În cauză, în şedinţa publică din data de 9 martie 2020, instanţa de fond a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate şi a informării sale despre motivul reţinerii, aceasta arătând că nu doreşte să dea alte declaraţii şi că este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Italia.
De asemenea, la termenul din data de 19 martie 2020, persoana solicitată a învederat că este de acord atât cu predarea sa către autorităţile judiciare italiene, cât şi cu efectele prevăzute de regula specialităţii.
Cât priveşte invocarea de către apărare a împrejurării că persoana solicitată nu ar fi implicată în săvârşirea faptei pentru care urmează să fie cercetată în Italia, respectiva faptă fiind comisă în anul 2011, aceasta nu poate constitui un motiv opţional de refuz al executării mandatului european de arestare, în sensul dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
În acest context, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Torino - Italia, la data de 27 decembrie 2019, pe numele persoanei solicitate A., hotărârea atacată, de predare a acesteia către autorităţile judiciare solicitante, cu respectarea regulii specialităţii, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie, astfel că motivele de contestaţie invocate nu sunt întemeiate.
Cât priveşte dispoziţia instanţei de fond referitoare la amânarea predării persoanei solicitate, se constată că şi aceasta este întemeiată, având în vedere prevederile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată. Potrivit textelor legale menţionate, predarea poate fi amânată atunci când, din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana solicitată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
Astfel, se constată că, în cauză, predarea persoanei solicitate nu s-a putut realiza din motive obiective, având în vedere starea de urgenţă decretată atât în Italia, cât şi în România, zborurile dintre cele două state fiind suspendate, fiind incidente dispoziţiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, conform cărora, în situaţia în care, din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea persoanei solicitate nu se poate efectua, aceasta poate avea loc la o nouă dată, ce urmează a fi convenită între cele două autorităţi.
Totodată, prin raportare la dispoziţiile legale indicate şi faţă de împrejurarea că s-a dispus, de la data încetării împrejurării speciale care a determinat amânarea predării, arestarea pe o perioadă de 30 de zile a persoanei solicitate, în vederea predării către autorităţile judiciare italiene, în baza mandatului european de arestare, măsura preventivă dispusă de instanţa de fond nu poate fi înlocuită cu o altă măsură, mai blândă, cum este arestul la domiciliu sau controlul judiciar, dispoziţiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 prevăzând în mod expres că, odată cu pronunţarea asupra executării mandatului european de arestare, instanţa se pronunţă, deopotrivă, asupra predării şi arestării în vederea predării.
Pe de altă parte, cu referire la solicitarea apărării în sensul ca, până la predarea efectivă a contestatorului către autorităţile judiciare italiene, să se dispună înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă, mai blândă, se reţine că, prin hotărârea contestată, instanţa de fond dispus revocarea măsurii arestării provizorii luate faţă de persoana solicitată A. şi punerea sa de îndată în libertate, dacă nu este reţinută, arestată sau deţinută în altă cauză, în prezent aceasta aflându-se la domiciliu.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 159/F din 19 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 159/F din 19 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 aprilie 2020.
GGC - CL