Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 17.10.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Feroviară Română - A.F.E.R. contestaţie împotriva deciziei nr. 1030/2547/02.10.2018, prin care s-a dispus încadrarea temporară a reclamantului pe o perioada de 6 luni în funcţia de consilier director general la Compartimentul Consilieri Director General din cadrul pârâtei, solicitând să se dispună:
- anularea deciziei nr. 1030/2547/02.10.2018 emisă de pârâtă, reîncadrarea reclamatului în funcţia de "şef departament la Departamentul Inspector Şef" din cadrul structurii Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română - A.S.F.R. din cadrul pârâtei A.F.E.R., conform art. 56 alin. (3) din Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti sub nr. x/14.08.2018 şi a cap. L lit. e) din actul adiţional nr. x/25.06.2018 la contractul individual de muncă nr. x/02.05.2001, în aplicarea dispoziţiilor art. 41 din Constituţia României;
- plata diferenţei de drepturi salariale dintre cele cuvenite pentru postul de "şef departament la Departamentul Inspector Şef" şi cel de "consilier director general la Compartimentul Consilieri Director General" din cadrul pârâtei A.F.E.R., începând cu data de 02.10.2018 şi până la reîncadrarea efectivă pe postul cuvenit reclamantului.
În drept, au fost invocate prevederile din Legea nr. 53/2003 republicată, art. 1.270 C. civ., art. 41, 73, 108 din Constituţia României, art. 4 alin. (3), art. 13 din Legea nr. 24/2000.
La data de 20.11.2018, pârâta Autoritatea Feroviară Română - A.F.E.R. a formulat cerere reconvenţională, prin a invocat nulitatea actului adiţional nr. x/25.06.2018, precum şi nulitatea pct. L, lit. e) din actul adiţional nr. x/08.05.2018 la contractul individual de muncă nr. x/02.05.2001.
În drept, au fost invocate prevederile din Legea nr. 477/2004, art. 8 Codul Muncii, art. 14 C. civ., H.G. nr. 626/1998 cu toate modificările şi completările ulterioare.
2. Prin sentinţa civilă nr. 2456/24.04.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes, invocată de către reclamantul-pârât cu privire la cererea reconvenţională. A fost admisă cererea de chemare în judecată principală formulată de reclamantul A. şi anulată decizia nr. 1030/2547/02.10.2018.
Totodată, s-a dispus încadrarea reclamantului în funcţia de şef departament la Departamentul Inspector Sef din cadrul structurii Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română A.S.F.R. din cadrul pârâtei A.F.E.R.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferenţele dintre drepturile salariale achitate şi cele cuvenite pentru funcţia de şef departament începând cu data de 02.10.2018 până la încadrarea efectivă, conform prezentei hotărâri.
A fost respinsă cererea reconvenţională ca neîntemeiată.
3. Împotriva acestei sentinţe, Autoritatea Feroviară Română - A.F.E.R. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale sub dosar nr. x/2018.
La 07.08.2019, B. a formulat cerere de intervenţie accesorie, conform art. 63 alin. (2) C. proc. civ., în sprijinul apelantei-pârâte Autoritatea Feroviară Română şi în contradictoriu cu reclamantul A., susţinând că are un interes determinat, legitim, personal, născut şi actual, în condiţiile în care era încadrat pe o perioadă nedeterminată în funcţia de Şef Departament gradul II la Departamentul Inspector Şef din cadrul structurii A.S.F.E.R. potrivit Deciziei nr. 16a/7.11.2018 a Directorului A.S.F.R., iar prin sentinţa civilă apelată s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcţia de Şef Departament la Departamentul Inspector Sef din cadrul aceluiaşi angajator urmare a anulării deciziei nr. 1030/2547/02.10.2018.
4. Prin încheierea din 18.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie.
În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut în esenţă că intervenientul B., ce pretinde aceeaşi funcţie cu cea ocupată de reclamant, are un raport de muncă distinct cu pârâta şi că prezentul litigiu, ce are ca obiect doar legalitatea Deciziei AFER nr. 1030/2547/02.10.2018, nu produce consecinţe juridice în privinţa propriului său raport de muncă.
5. Împotriva acestei încheieri, B. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., încheierea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură reglementate de art. 61 C. proc. civ., precum şi încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
După prezentarea situaţiei de fapt, recurentul a susţinut că la termenul din 18.12.2019, instanţa a acordat cuvântul asupra solicitării intimatului de a recalifica cererea de intervenţie accesorie într-o cerere de intervenţie principală, deoarece ar fi pretins un drept propriu în cauză, iar apărările invocate nu ar fi în sprijinul apelantei-pârâte. Ulterior, instanţa a respins această solicitare, iar prin încheierea din 18.12.2019 a respins cererea de intervenţie accesorie ca fiind inadmisibilă.
Recurentul a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile esenţiale ale admisibilităţii intervenţiei voluntare, cerinţe desprinse din art. 61 C. proc. civ. şi că are un interes determinat, legitim, personal, născut şi actual în formularea cererii de intervenţie în sprijinul apelantei-pârâte, în condiţiile în care prima instanţă a admis cererea introductivă a reclamantului A., în sensul ca a dispus încadrarea acestuia în funcţia de Şef Departament la Departamentul Inspector Şef din cadrul structurii A.S.F.R. din cadrul apelantei A.F.E.R., funcţie în care salariatul B. era încadrat pe o perioadă nedeterminată, prin decizia nr. 16a/07.11.2018 şi concretizată prin încheierea, cu acordul părţilor, a Actului adiţional nr. x/12.11.2018.
Recurentul a mai susţinut că în prezent ocupă funcţia de Şef Departament, ca urmare a pronunţării sentinţei civile nr. 4487/08.08.2019, în dosarul nr. x/2019, de Tribunalul Bucureşti, prin care i-a fost admisă acţiunea, în sensul reintegrării pe postul de Şef Departament gradul II la Departamentul Inspector Şef din cadrul structurii A.S.F.R. din cadrul A.F.E.R., angajatorul fiind obligat şi la plata diferenţelor de drepturi salariale cuvenite.
Aşadar, interesul propriu al recurentului-intervenit în formularea cererii de intervenţie accesorie este tocmai acela de a îşi păstra funcţia în care este încadrat în prezent. Acesta este folosul practic, direct şi imediat pe care-1 va obţine recurentul-intervenient prin pronunţarea unei hotărâri în favoarea părţii pe care o apără.
În prezent există două hotărâri judecătoreşti prin care s-au dispus încadrarea intimatului-reclamant având în vedere că acesta nu a mai ocupat niciodată funcţia de Şef Departament la Departamentul Inspector Şef, respectiv reîncadrarea salariatului-intervenient pe aceeaşi funcţie.
Contrar susţinerilor intimatului-reclamant din fata instanţei de apel, toate apărările sunt aduse în sprijinul apelantei, în special, dezvoltarea apărărilor apelantei din cererea reconvenţională cu privire la abuzul de drept săvârşit de intimatul-reclamant, care a profitat în interes personal, într-un mod excesiv si nerezonabil, de funcţia de Director A.S.F.R. pe care o deţinea în acel moment, a întocmit Actul adiţional nr. x/25.06.2018, introducând o clauză abuzivă, respectiv pct. L lit. e), prin care s-a stabilit ca la eliberarea din funcţia de Director A.S.F.R. va trece pe funcţia şi postul de Şef Departament la Departamentul Inspector Şef din cadrul structurii A.S.F.R., făcând abstracţie de prevederile art. 56 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă.
În final, recurentul a mai arătat faptul că inclusiv intimatul-reclamant a formulat cerere de intervenţie accesorie în sprijinul A.F.E.R. în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Bucureşti, aceasta fiind admisă în principiu.
Pentru aceste motive, recurentul a solicitat instanţei să constate că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate în principiu ale cererii de intervenţie accesorie, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului.
6. Intimata Autoritatea Feroviară Română a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului, întrucât sunt întrunite toate condiţiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie accesorie.
7. Intimatul A. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea încheierii recurate ca fiind temeinică şi legală.
8. Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să îl admită pentru următoarele considerente:
Criticile recurentului vizând soluţionarea greşită a admisibilităţii în principiu a cererii sale de intervenţie accesorie, prin care se susţine că instanţa a apreciat greşit asupra condiţiei interesului personal şi legitim al intervenientului, ca şi condiţie reglementată de art. 61 C. proc. civ., sunt întemeiate.
Astfel, în cauză se constată că, în etapa admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie accesorie instanţa a respins iniţiativa introducerii în proces a terţului B., apreciind că acesta nu justifică un interes personal şi legitim, care să constea în apărarea unui drept sau a unui interes propriu, suplimentar celui al pârâtei în folosul căreia a intervenit.
Demersul judiciar al intervenientului B. în formularea cererii de intervenţie accesorie în sprijinul apelantei-pârâte Autoritatea Feroviară Română - A.F.E.R. este justificat de împrejurarea că acesta tinde la menţinerea şi păstrarea funcţiei în care este încadrat în prezent, respectiv cea de Şef departament la Departamentul Inspector Şef din cadrul structurii Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română - A.S.F.R. din cadrul pârâtei, caracterizând astfel interesul intervenţiei şi caracterul personal al acesteia care derivă din menţinerea postului său actual, în relaţie directă cu scopul acţiunii ce face obiectul litigiului.
Recurentul-intervenient a fost încadrat în această funcţie pe perioadă nedeterminată, anterior funcţiei deţinute de reclamantul A., conform deciziei nr. 16a/07.11.2018, tot ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti, respectiv sentinţa nr. 4487/08.08.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019.
Prin cererea formulată, recurentul sprijină poziţia procesuală a pârâtei din cererea reconvenţională şi, totodată, interesul propriu în păstrarea funcţiei în care este încadrat, în contextul în care prin hotărârea primei instanţe pronunţată în cauză, respectiv sentinţa nr. 2456/24.04.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a dispus încadrarea intimatului-reclamant A. în funcţia de Şef departament la Departamentul Inspector Şef din cadrul structurii Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română - A.S.F.R. din cadrul pârâtei.
Aşadar, se observă că instanţa de apel a făcut o analiză greşită a argumentelor invocate în sprijinul, statuând eronat asupra inexistenţei condiţiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie accesorie, cu încălcarea prevederilor de al art. 61 C. proc. civ., deoarece a apreciat eronat asupra interesului propriu şi legitim al intervenientului, motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de intervenient, va casa încheierea atacată, urmând a trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 18.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 februarie 2020.