Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şiAasigurări Sociale la data de 11 februarie 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată parată S.C. Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A. solicitând obligarea acesteia să-i elibereze o adeverinţă salarială din care să rezulte salariile achitate pe următoarele perioade: 15 februarie 1988 - 15 februarie 1990 şi 15 februarie 1990-17 martie 1999, să-i achite suma de 94.250 RON ca diferenţă de salarii datorată pentru perioada 15 februarie 1990 - 1 septembrie 1992 şi daune moratorii în sumă de 100 de RON pe fiecare zi de întârziere a eliberării adeverinţei solicitate.
La data de 24 aprilie 2019, reclamantul a formulat cerere de modificare a acţiunii prin care a solicitat introducerea în cauză a Agentului Guvernamental din cadrul Ministerului Afacerilor Externe şi a solicitat citarea acestuia cu menţiunea de a depune toate înscrisurile sau alte demersuri efectuate de la data rămânerii definitive a deciziei CEDO, din 21 februarie 2011 şi până în prezent, cu referire la obligarea codebitoarelor prin sentinţa nr. 2964 din 9 noiembrie 1992 de a executa integral obligaţiile rămase neexecutate din titlul executoriu reprezentat de această sentinţă.
În soluţionarea litigiului, prima instanţă a unit cu fondul cauzei excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la hotărârea pronunţată de Judecătoria Ilfov, sentinţa civilă nr. 2964/1992 şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, în ceea ce priveşte capătul III din cerere, invocate de pârâta Compania Naţională de Transporturi Aeriene Romane - Tarom S.A. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agentului Guvernamental din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, invocată de acest pârât.
Prin sentinţa civilă nr. 2818 din 17 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Externe - Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant împotriva acestui pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2964 din 9 noiembrie 1992, pronunţată de Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov în dosarul nr. x/1992 în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei Compania Naţională de Transporturi Aeriene Romane Tarom S.A. la plata sumei de 90.216 RON reprezentând diferenţe de salarii datorate pe perioada 15 februarie 1990 - 1 septembrie 1992 şi s-a respins acest capăt de cerere pentru autoritate de lucru judecat.
A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Compania Naţională de Transporturi Aeriene Romane Tarom S.A., aşa cum a fost modificată.
A fost obligată pârâta Compania Naţională de Transporturi Aeriene Romane Tarom S.A. să emită reclamantului o adeverinţă din care să rezulte drepturile salariale lunare de care a beneficiat acesta pe perioada 15 februarie 1988 - 15 februarie 1990 şi drepturile salariale executate conform sentinţei civile nr. 2964 din 9 noiembrie 1992 pronunţată de Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov în dosarul nr. x/1992, în perioada 15 februarie 1990 - 17 martie 1999.
A fost respinsă, în rest, acţiunea ca neîntemeiată. S-a luat act ca pârâta Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A. şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli pe cale separat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române - Tarom S.A.
De asemenea, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurentul-reclamant A..
La data de 4 septembrie 2019, reclamantul A. a depus la dosar cererea prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.G. nr. 94/1999, modificată şi completată, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 10 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin decizia nr. 4403/2019 din 10 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă S.C. Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A.
Prin decizia nr. 105 din 10 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2818 din 17 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
La data de 12 noiembrie 2019 reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 10 octombrie 2019, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Intimatul Ministerul Afacerilor Externe a depus la dosar întâmpinare, comunicată recurentului, iar la 7 februarie 2020 intimata-pârâtă S.C. Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A. a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii, raportat la faptul că încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Contituţionale a fost pronunţată la 10 octombrie 2019, fiind supusă recursului în termen de 48 de ore de la pronunţare, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, iar recursul a fost depus la aproximativ o lună de la pronunţare, respectiv la 12 noiembrie 2019.
Prin rezoluţia aflată la dosar, s-a stabilit că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 13 din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013.
Luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii declarării recursului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos analizarea altor cereri sau excepţii, Înalta Curte urmează să respingă ca tardiv formulat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cererea dedusă judecăţii are ca obiect recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 10 octombrie 2019, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.G. nr. 94/1999.
Conform dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, "dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare".
Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."
Prin C. proc. civ., legiuitorul a instituit unele exigenţe în declararea căii extraordinare de atac, exigenţe care privesc printre altele şi respectarea termenului de declarare a recursului.
În speţă, se constată că încheierea recurată a fost pronunţată la 10 octombrie 2019, iar recursul a fost declarat la 12 noiembrie 2019, astfel cum atestă data inscripţionată pe ştampila aplicată cererii de recurs de către Curtea de Apel Bucureşti, aflată la dosar, cererea de recurs fiind depusă personal de către recurent. Prin urmare, se constată că recursul a fost exercitat de recurent cu depăşirea termenului de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, situaţie care atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac a recursului, conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispoziţiile legale, astfel încât, în raport cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 185 alin. (1) şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul-reclamant A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 10 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2020.