Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 388/2020

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2020

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 714/R din 21.04.2010, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2009, s-a respins ca nefondat recursul introdus de recurenţii A., B., C., D..

S-a admis ca fondat recursul introdus de recurenţii reclamanţi E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., în contradictoriu cu intimaţii pârâţi MINISTERUL JUSTIŢIEI ŞI LIBERTĂŢILOR CETĂŢENEŞTI, MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE SATU MARE, TRIBUNALUL SATU MARE şi CURTEA DE APEL ORADEA, împotriva sentinţei civile nr. 343/D din 9 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, care a fost modificată în parte în sensul că:

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., în Contradictoriu Cu Intimaţii Pârâţi Ministerul Justiţiei Şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, Direcţia Generală A Finanţelor Publice Satu Mare, Tribunalul Satu Mare, Şi Curtea De Apel Oradea.

Pârâţii au fost obligaţi la plata în favoarea acestor reclamanţi a diferenţelor de drepturi salariale pentru perioadele efectiv lucrate calculate pe baza valorii de referinţă sectorială pentru funcţiile de demnitate public alese şi numite după cum urmează:-1 februarie 2006 - 31 august 2006 la valoarea de referinţă sectorială de 312,2 RON:-1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006 la valoarea de referinţă sectorială de 331 RON;-1 ianuarie 2007 - 1 februarie 2007 la valoarea de referinţă sectorială de 358 RON; au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

În fundamentarea acestei hotărâri, instanţa de recurs a reţinut următoarele:

În cazul reclamanţilor A., B., C. şi D., care activează ca şi şoferi, recursul este nefondat, întrucât aceştia nu făceau parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, doar în februarie 2007 au fost incluşi în categoria personalului conex prin O.G.. 8/2007.

Ca atare în cazul acestor reclamanţi, salarizarea pe perioada în litigiu nu s-a făcut şi nu se face după aceleaşi legi ca în cazul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti, aşa încât pretenţiile acestor au fost considerate ca nefondate.

În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi reclamanţi, personal auxiliar, s-a constata că salarizarea lor pentru perioada în litigiu s-a făcut în baza Legii 50/1996, iar din februarie 2007, în baza O.U.G. nr. 8/2007.

Iniţial Legea 50/1996 ce cuprinde salarizarea atât a magistraţilor cât şi a personalului auxiliar prevedea la art. 11 că salarizarea acestora se face în funcţie de valoarea de referinţă sectorială prevăzută de lege pentru funcţiile de demnitate publică alese şi numite din cadrul autorităţilor legislativă şi executivă.

Acest articol a rămas în vigoare pentru personalul auxiliar chiar după apariţia O.U.G.. 177/2002 (O.U.G. ce l-a abrogat, l-a făcut inaplicabil doar în ceea ce-i privea pe magistraţi şi personalul asimilat acestora, pentru că a fost preluat întocmai în acel O.U.G. nr. 177/2002, care stipula salarizarea exclusiv a magistraţilor de această dată şi nu a personalului auxiliar şi conex al instanţelor judecătoreşti. Cu toate acestea însă, prin acte normative ulterioare, fără a se fi abrogat prevederile art. 11 din Legea 50/1996, se stabilesc aleatoriu valori de referinţă sectorială mai mică decât pentru funcţiile de demnitate publică numite şi alese din cadrul autorităţilor legislativă şi executivă. Ori, câtă vreme acele dispoziţii nu aveau la bază o justificare obiectivă raportat la un scop legitim, mai ales în perioada 2005-2007 sectorul justiţiei făcea obiectul unor strategii naţionale de reformă în vederea implementării strategiei naţionale anticorupţie, sens în care trebuia să se asigure şi o salarizare pe măsură, prevăzută de art. 11 din Legea 50/1996 nefiind nici expres nici tacit abrogate pentru personalul auxiliar din instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea, trebuiau aplicate prioritar, o altă interpretare contravenind articolului 1 Protocol 1 al CEDO.

Abia odată cu apariţia O.U.G. nr. 81/2007 au fost abrogate în întregime prevederile Legii 50/1996, inclusiv articolul care stabilea salarizarea personalului auxiliar în raport de valoarea de referinţă sectorială prevăzută de lege pentru funcţiile de demnitate publică alese şi numite din cadrul autorităţilor legislativă şi executivă.

Ca atare situaţie, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G.. 8/2007, respectiv din luna februarie 2007, care reglementează exclusiv salarizarea personalului auxiliar şi conex din cadrul instanţelor judecătoreşti, nimeni din acest personal nu mai este în drept să fie salarizat prin raportare la valoarea sectorială prevăzută de lege pentru funcţii de demnitate publică numită şi aleasă.

Prin Legea 154/1998 privind sistemul public de salarizare în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de conducere, a fost reglementat un nou sistem de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de conducere. Elementele principale de stabilire a salariului de bază, conform acestei legi sunt valoarea de referinţă universală, indicatorii de prioritate şi valoarea de referinţă sectorială.

În acord cu principiile stabilite în Legea nr. 154/1998 şi întrucât se impunea în mod necesar corelarea salariilor personalului din organele autorităţii judecătoreşti cu salariile autorităţilor legislative şi executive, Guvernul a adoptat O.G.. nr. 134/1999 privind unele măsuri referitoare la salarizarea magistraţilor şi celelalte categorii de personal din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial la 20 septembrie 1999, raţiunea acestei ordonanţe fiind aceea de a stabili un criteriu de actualizare periodic a coeficientului de ierarhizare.

Conform art. 1 din această ordonanţă, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază a personalului organelor autorităţii judecătoreşti este egală cu valoarea de referinţă sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 pentru funcţiile de demnitate publică alese şi numite precum şi pentru administraţia publică centrală şi locală. Această valoare se corecta periodic în raport cu evoluţia preţurilor de consum în condiţiile stabilite de prevederile legale în sectorul bugetar. O.G. nr. 134/1999 a fost aprobată prin Legea nr. 714/2001.

Ulterior, prin legea bugetului de stat pentru anii 2000 şi 2001, atât valoarea de referinţă universală cât şi indicatorul de prioritate intersectorială prevăzute în Anexa 1, pct. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 154/1998 au fost modificate.

Începând cu anul 2005, deşi O.G.. nr. 134/1999 era în vigoare - stabilind aşa cum s-a reţinut mai sus, egalitatea valorii de referinţă sectorială pentru personalul din organele autorităţilor judecătoreşti, cu cea prevăzută de lege pentru funcţiile de demnitate publică, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 74 alin. (2) din Legea 303/2004, drepturile salariale ale judecătorilor nu puteau fi diminuate şi suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege, acestora nu li s-au mai acordat creşterile salariale prevăzute de O.G.. nr. 9/2005 pentru personalul care ocupă funcţii de demnitate publică, nici creşterile salariale prevăzute de O.G.. 2/2006 şi respectiv de O.G.. nr. 10/2007, la valoarea de referinţă sectorială stabilită pentru funcţiile de demnitate publică (salariile acestora trebuind să fie calculate pe baza valorii de referinţă sectorială prevăzută de O.U.G.. 177/2002).

Principiul egalităţii de tratament în salarizare, reglementat de articolul 5 din Codul muncii, implică recunoaşterea aceloraşi obiective şi elemente de salarizare tuturor persoanelor care se află în aceeaşi situaţie de erodare a salariului ca urmare a creşterii indicelui preţului de consum şi a inflaţiei, trebuind să li se recunoască dreptul la indexările salariale anuale.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, a stabilit la articolul 14 că exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

Referitor la articolul 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului invocat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferenţa de tratament devine o discriminare în măsura în care se induc distincţii între situaţii analoge şi comparabile.

Art. 5 din Codul muncii a stabilit că în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă cât şi indirectă, iar în art. 155 s-a stabilit că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile şi alte adaosuri, art. 154 alin. (3) prevăzând că la stabilirea şi acordarea salariului, este interzisă orice discriminare.

Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, în art. 26 a stabilit că toate persoanele sunt egale în faţa legii şi sunt îndreptăţite fără nici o discriminare, la protecţie egală din partea legii, lege ce trebuie să interzică orice discriminare şi să garanteze tuturor persoanelor protecţie egală, efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în Protocolul nr. 12 privind apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, în paragraful nr. 1 a stabilit că, exerciţiul drepturilor şi libertăţilor recunoscute de lege, trebuie să fie asigurat fără nici o discriminare bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice, sau alt tip de opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională…., nimeni nu poate fi discriminat de nici o autoritate publică pe nici un criteriu, iar în jurisprudenţa C.J.C.E. în cauza Von Iolsan et Kamann - Westfelm 14/1983 s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor ce se consideră nedreptăţite de o discriminare, rezultată din acte normative, să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naţionale.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost admis, fiind modificată sentinţa recurată conform dispozitivului.

Prin cererile înregistrate la 5, 7 şi 9 august 2019, petenţii YY., X., Q., O., SS., EE., CCC., W., BB., UU., I., FF., F., H., V., U., CC., L., K., GG., WW., DDD., P., S., XX., EEE., DD., TT., N., AAA., ZZ., BBB., A., B., NN., OO., PP., RR., QQ., E., G., II., JJ., KK., LL. şi C. au solicitat lămurirea înţelesului şi aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 714/201-R a Curţii de Apel Oradea, în sensul că valoarea de referinţă sectorială, majorată cu procentele de creştere prevăzute de O.G nr. 3/2006 şi O.G nr. 10/2007 rămâne inclusă în indemnizaţia de bază lunară de încadrare şi pe viitor.

Prin încheierea din 30.10.2019 instanţa de recurs a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 714/R 21.04.2010 a Curţii de Apel Oradea, formulată de petenţii YY., X., Q., O., SS., EE., CCC., W., BB., UU., I., FF., F., H., V., U., CC., L., K., GG., WW., DDD., P., S., XX., EEE., DD., TT., N., AAA., ZZ., BBB., A., B., NN., OO., PP., RR., QQ., E., G., II., JJ., KK., LL. şi C. în contradictoriu cu intimaţii MINISTERUL JUSTIŢIEI ŞI LIBERTĂŢILOR CETĂŢENEŞTI, MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE SATU MARE, TRIBUNALUL SATU MARE, CURTEA DE APEL ORADEA, M., T., Y., Z., HH., MM., VV. şi D., pe care a menţinut-o în întregime; fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această încheiere, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:

Prin decizia civilă nr. 714/2010-R a Curţii de Apel Oradea au fost obligaţi pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI ŞI LIBERTĂŢILOR CETĂŢENEŞTI, MINISTERUL FINANAŢELOR PUBLICE, DIRECŢIA GENERALĂ A FINAŢELOR PUBLICE SATU MARE, TRIBUNALUL SATU MARE şi CURTEA DE APEL ORADEA la plata în favoarea reclamanţilor a diferenţelor de drepturi salariale pentru perioadele efectiv lucrate calculate pe baza valorii de referinţă sectorială pentru funcţiile de demnitate publică alese şi anume:-1 februarie 2006-31 august 2006 la valoarea de referinţă sectorială de 312,2 RON; -1 septembrie 2006 -31 decembrie 2006 la valoarea de referinţă sectorială de 331 RON;-1 ianuarie 2007-1 februarie 2007 la valoarea de referinţă sectorială de 358 RON.

S-a constatat totodată că aspectele legate de includerea valorii de referinţă sectorială majorată cu procentele de creştere prevăzute de O.G. nr. 3/2006 şi O.G. nr. 10/2007, în indemnizaţia lunară de bază de încadrare şi pe viitor au fost tranşate cu putere de lucru judecat prin chiar decizia a cărui lămurire se solicită, în cuprinsul căreia s-a reţinut faptul că odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 8/2007, respectiv din luna februarie 2007, care reglementează exclusiv salarizarea personalului auxiliar şi conex din cadrul instanţelor judecătoreşti, nimeni din acest personal nu mai este în drept să fie salarizat prin raportare la valoarea sectorială prevăzută de lege pentru funcţii de demnitate publică numită şi aleasă.

În măsura în care s-ar da curs cererii reclamanţilor, instanţa a apreciat că s-ar ajunge la modificarea hotărârii a cărui lămurire s-a solicitat, ceea ce e inadmisibil a se obţine pe calea prevăzută de art. 281 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., aplicabil cauzei, ce poate fi folosită doar pentru a se determina înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, în cazul în care sunt necesare astfel de lămuriri, ori dacă dispozitivul cuprinde dispoziţii contradictorii.

Cum în speţă, dispozitivul deciziei civile nr. 714/2010-R al Curţii de Apel Oradea este suficient de clar, în sensul că s-a constatat îndreptăţirea reclamanţilor de a fi salarizaţi prin raportare la valoarea sectorială prevăzută de lege pentru funcţiile de demnitate publică alese şi numite, doar până în luna februarie 2007, fiind respinsă cererea acestora pentru viitor, respectiv pentru perioada intrării în vigoare a O.U.G. nr. 8/2007, cererea reclamanţilor s-a constatat a fi nefondată, soluţia fiind în consens şi cu practica actuală a Curţii de Apel Oradea, fiind respinsă în consecinţă.

Prin sentinţa civilă nr. 99/P/08.12.2018, Curtea de Apel Oradea a pronunţat următoarea soluţie în dosarul nr. x/2008 "Admite acţiunea formulată de reclamanţii FFF., GGG., HHH., MM., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., T., DDDDD., EEEEE. toţi cu domiciliul procedural ales Satu Mare str. x în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE BUCUREŞTI sector 5 B. dul Libertăţii nr. 12-14, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, şi în consecinţă obligă pe aceşti pârâţi să plătească reclamanţilor diferenţa de salarii, calculată pe baza valorii de referinţă sectorială prevăzute de lege, pentru funcţiile de demnitate publică pe perioada următoare astfel: - 28 mai 2005 - 30.09.2005 la valoarea de referinţă sectorială de 264,7 RON;- 01.10.2005 - 31.01.2006 la valoarea de referinţă sectorială de 297,4 RON; - 01.02.2006 - 31.08.2006 la valoarea de referinţă sectorială de 312,3 RON;- 01.09.2006 - 31.12.2006 la valoarea de referinţă sectorială de 331 RON; - 01.01.2007- 31.03.2007 la valoarea de referinţă sectorială de 358 RON;- 01.04.2007 - 30.09.2007 la valoarea de referinţă sectorială de 365 RON;- 01.10.2007 - 31.12.2007 la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON. Aceste sume se vor recalcula cu indicele de inflaţie la data plăţii. Obligă pe pârâţi să facă înscrierile necesare în carnetele de muncă ale reclamanţilor, precum şi să acorde ultima valoare de referinţă sectorială şi în viitor. Admite cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie faţă de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor şi în consecinţă obligă pe acest pârât să asigure sumele necesare a acestor plăţi prin iniţierea unui proiect de rectificare de buget. Respinge acţiunea reclamanţilor faţă de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Fără cheltuieli de judecată. Definitivă. Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică din 8 decembrie 2008."

Prin decizia nr. 273/10.02.2010/R, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2009, a fost respins ca nefondat recursul civil declarat de MINISTERUL PUBLIC-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE.

Prin încheierea din 26 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2010, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a admis cererea formulată de petenţii FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., DDDD., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD. şi EEEEEE. în contradictoriu cu intimaţii TRIBUNALUL SATU MARE, CURTEA DE APEL ORADEA, MINISTERUL JUSTIŢIEI ŞI LIBERTĂŢILOR CETĂŢENEŞTI şi MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE.

A dispus lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 1423/2011-R din 1 iunie 2011 pronunţată în dosarul nr. x/2010 al Curţii de Apel Oradea, în sensul că diferenţele de drepturi stabilite prin acest dispozitiv reprezintă majorări salariale ale valorii de referinţă sectoriale care rămân incluse în indemnizaţia de bază lunară de încadrare şi pe viitor.

Prin încheierea din 11 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2008, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a admis cererea formulată de petenta reclamantă FFFFFF., în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi: GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK., LLLLLL., MMMMMM., NNNNNN., OOOOOO., PPPPPP., QQQQQQ., RRRRRR., SSSSSS., TTTTTT., UUUUUU., VVVVVV., WWWWWW., XXXXXX., YYYYYY., ZZZZZZ., AAAAAAA., BBBBBBB., CCCCCCC., DDDDDDD., EEEEEEE., FFFFFFF., GGGGGGG., HHHHHHH., IIIIIII., JJJJJJJ., KKKKKKK., LLLLLLL., MMMMMMM., NNNNNNN., OOOOOOO., PPPPPPP., QQQQQQQ., RRRRRRR., SSSSSSS., TTTTTTT., UUUUUUU., VVVVVVV., WWWWWWW., XXXXXXX., YYYYYYY., ZZZZZZZ., AAAAAAAA., BBBBBBBB., CCCCCCCC., DDDDDDDD., EEEEEEEE., FFFFFFFF., GGGGGGGG., HHHHHHHH., IIIIIIII., JJJJJJJJ., KKKKKKKK., LLLLLLLL., MMMMMMMM., NNNNNNNN., OOOOOOOO., PPPPPPPP., QQQQQQQQ., RRRRRRRR., SSSSSSSS., TTTTTTTT., UUUUUUUU., VVVVVVVV., WWWWWWWW., XXXXXXXX., YYYYYYYY., ZZZZZZZZ., AAAAAAAAA., BBBBBBBBB., CCCCCCCCC., DDDDDDDDD., EEEEEEEEE., FFFFFFFFF., GGGGGGGGG., cu intimatul reclamant HHHHHHHHH. în nume propriu şi în reprezentarea minorei IIIIIIIII. şi intimata minoră Sime L. Clara asistată de HHHHHHHHH., toţi în calitate de moştenitori a intimatei reclamante KKKKKKKKK. - decedată, cu intimaţii intervenienţi: LLLLLLLLL., MMMMMMMMM., NNNNNNNNN., OOOOOOOOO., PPPPPPPPP., QQQQQQQQQ., RRRRRRRRR., SSSSSSSSS., TTTTTTTTT., UUUUUUUUU., VVVVVVVVV., WWWWWWWWW., XXXXXXXXX., YYYYYYYYY., ZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAA. şi cu intimaţii-pârâţi MINISTERUL JUSTIŢIEI BUCUREŞTI, MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI reprezentat de ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BIHOR şi TRIBUNALUL BIHOR şi în consecinţă:

A dispus lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 37 din 29.09.2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr. x/2008, astfel cum a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 943/2010-R din 01.06.2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr. x/2009, în sensul că diferenţele de drepturi salariale stabilite prin această sentinţă aşa cum au fost menţinute prin decizia civilă arătată anterior, pronunţată în recurs, reprezentând majorări ale valorii de referinţă sectorială, au fost şi rămân incluse în indemnizaţia brută de încadrare şi după data intrării în vigoare a Legii - cadru nr. 330/2009.

A respins cererea privind lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului aceleiaşi sentinţe, formulată de petentă în contradictoriu cu intimata Curtea de Apel Oradea pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.

Împotriva deciziei civile nr. 714/2010-R pronunţată în data de 21.04.2019 şi a încheierii din 30.10.2019, la 2 decembrie 2019, au formulat cerere de revizuire, înregistrată la Curtea de Apel Oradea sub nr. x/2019, revizuenţii X., Q., O., SS., EE., CCC., W., BB., UU., I., FF., F., H., V., U., CC., L., K., GG., WW., DDD., P., S., XX., EEE., DD., TT., N., AAA., ZZ., BBB., A., B., NN., OO., PP., RR., QQ., E., G., II., JJ., KK., LL., solicitând încuviinţarea cererii de revizuire şi pe cale de consecinţă, modificarea în tot a hotărârilor atacate.

În dosarul nr. x/2019 la 12.12.2019, mandatarul revizuenţilor a depus precizări privind cadrul procesual în care a arătat că, din eroare, din tabelul revizuenţilor au fost omişi: M., Z., HH., VV., YY., C..

Prin cererea de revizuire, revizuenţii au formulat următoarele critici: hotărârile ce se solicită a fi revizuite sunt potrivnice sentinţei civile nr. 99/P/08.12.2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008 şi deciziei nr. 273/10.02.2010/R pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2009, hotărâri prin care unor colege din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, părţi şi în dosarul soluţionat prin decizia civilă nr. 714/2010-R pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2009, le-a fost recunoscut şi pentru viitor dreptul la calcularea salariilor pe baza valorii de referinţă sectorială majorată cu procentele de majorare din O.G. nr. 10/2007, respectiv 405 RON; sentinţa civilă nr. 99/P/8.12.2008 a fost pusă în executare în această vară, despre existenţa sentinţei civile şi punerea ei în executare revizuenţii aflând de curând; pornind de la aspectul menţionat, revizuienţii invocă puterea lucrului judecat în considerarea sentinţei civile nr. 99/P/8.12.2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008 şi a deciziei civile nr. 273/10.02.2010/R pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2009, invocând puterea lucrului judecat şi din perspectiva soluţiilor pronunţate în dosarele nr. x/2010 şi nr. y/2008 prin care colegilor de la Judecătoria Satu Mare, Judecătoria Oradea şi Judecătoria Aleşd le-au fost admise cererile de lămurire, fiindu-le recunoscut dreptul la stabilirea salariilor pe baza valorii de referinţă sectorială majorată cu procentele din O.G. nr. 10/2007; respingerea dreptului revizuienţilor la determinarea salariilor pe baza valorii de referinţă sectorială majorată cu procentele prevăzute de O.G. nr. 10/2007, din perspectiva prevederilor O.G. nr. 8/2007, este netemeinică şi nelegală, întrucât şi după intrarea în vigoare a acestui act normativ toate categoriile de personal din familia ocupaţională de funcţii bugetare "justiţie" au fost salarizate pe baza unei singure valori de referinţă sectorială, art. 3 din O.G. nr. 8/2007 neinstituind o modalitate diferită de determinare a drepturilor salariale faţă de modalitatea statuată prin Legea nr. 50/1996; recunoaşterea dreptului la calculul salariului pe baza valorii de referinţă sectorială majorată cu procentele din O.G. nr. 10/2007, colegilor de la Judecătoria Satu Mare, Judecătoria Oradea, etc., precum şi magistraţilor de la instanţele arondate Curţii de Apel Oradea îi îndreptăţeşte şi pe revizuienţi la recunoaşterea dreptului în discuţie, în acelaşi sens pronunţându-se şi Curtea Constituţională care a reţinut în considerentele deciziei nr. 794/2016 faptul că valoarea de referinţă sectorială trebuie să fie unică la nivel de familie ocupaţională; în situaţia în care cererea nu le va fi admisă, revizuenţii vor fi discriminaţi prin raportare la grefierii şi magistraţii de la instanţele arondate Curţii de Apel Oradea şi nu numai; în susţinerea cererii, sunt invocate toate hotărârile judecătoreşti prin care, magistraţilor şi personalului auxiliar de la alte instanţe din ţară, le-a fost recunoscut dreptul la salarizare pe baza valorii de referinţă sectorială majorată cu procentele din O.G. nr. 10/2007.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 7 din C. proc. civ., O.G. nr. 10/2007, O.G. nr. 8/2007, Legea nr. 50/1996, legislaţia naţională şi internaţională privind discriminarea, decizia CCR nr. 794/2016.

La termenul de judecată din 12.12.2019, Curtea de Apel Oradea a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 de cererea de revizuire întemeiată pe punctul 5 al articolului precitat.

La acelaşi termen de judecată, instanţa din oficiu a invocat în prezentul dosar disjuns, înregistrat sub nr. x/2019, excepţia privind necompetenţa materială a Curţii de Apel Oradea de a soluţiona cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 alin. (1) punctul 7 din C. proc. civ.

Drept urmare, prin decizia civilă nr. 450/2019-R din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) punctul 7 din C. proc. civ. împotriva deciziei civile nr. 714/2010-R din 21.04.2010 şi a încheierii din 30.10.2019, ambele pronunţate de Curtea de Apel Oradea, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Din perspectiva excepţiei invocate din oficiu, instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea de revizuire dedusă judecăţii, părţile revizuiente au invocat că decizia civilă nr. 714/2010-R pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2009 şi respectiv încheierea de şedinţă din 30.10.2019 pronunţată de aceeaşi instanţă sunt potrivnice sentinţei civile nr. 99/P/8.12.2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008 şi deciziei civile nr. 273/10.02.2010-R pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2009, sens în care s-a invocat puterea lucrului judecat în considerarea sentinţei civile nr. 99/P/2008 şi a deciziei civile nr. 273/2010-R, precum şi din perspectiva soluţiilor pronunţate în dosarele nr. x/2010/a1 şi nr. 864/35/2008/a1.

Competenţa materială în materie de revizuire a fost reglementată în vechiul C. proc. civ. în articolul 323. În cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.

În speţă, hotărârile potrivnice cu privire la care se susţine că ar fi potrivnice şi totodată cu referire la care se afirmă că ar fi fost date cu încălcarea puterii de lucru judecat, au fost pronunţate de Curtea de Apel Oradea, situaţie ce reclamă aplicarea prevederilor art. 158 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., în sensul declinării competenţei de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe motivul de revizuire reglementat de art. 322 alin. (1) punctul 7 din C. proc. civ. în favoarea instanţei mai mare în grad, şi anume în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

După declinare, cererea de revizuire a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2019.

La 20 ianuarie 2020, intimata Ministerul Finanţelor Publice a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă; la 4 februarie 2020 intimata D.G.R.F.P. Cluj-Napoca-prin A.J.F.P. Satu Mare a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi totodată a solicitat respingerea cererii de revizuire; la 11 februarie 2020 intimatul Tribunalul Satu Mare a transmis întâmpinare, prin care a invocat tardivitatea şi inadmisibilitatea cererii de revizuire; iar intimatul Ministerul Justiţiei, la 12 şi 13 februarie 2020, a depus întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Prealabil examinării cererii de revizuire, Înalta Curte reţine că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către intimata D.G.R.F.P. Cluj-Napoca, prin A.J.F.P. Satu Mare, precum şi excepţia tardivităţii cererii de revizuire invocată de către Tribunalul Satu Mare, au fost respinse de instanţa supremă în şedinţa publică din 13.02.2020, astfel cum s-a reţinut în practica; iar, în ceea ce priveşte excepţia de inadmisibilitate, s-a reţinut că aceasta poate fi calificată ca fiind o apărare de fond.

Examinând cererea de revizuire raportat la temeiurile juridice invocate şi motivele de revizuire expuse, Înalta Curte o va respinge, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs (...)".

Astfel, reglementarea cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate.

Raţiunea reglementării revizuirii vizează imposibilitatea executării hotărârilor, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia imposibilă generată de existenţa hotărârilor potrivnice se poate realiza doar pe calea revizuirii şi anulării ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.

În motivarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenţii susţin că decizia civilă nr. 714/2010-R din 21 aprilie 2010 şi încheierea din data de 30 octombrie 2019, prin care s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei indicate, sunt potrivnice unor decizii prin care unor colegi li s-a recunoscut şi pentru viitor dreptul la calcularea salariilor pe baza valorii de referinţă sectorială majorate - 405 RON.

Din examinarea conţinutului cererii de revizuire, se reţine faptul că revizuenţii invocă, în realitate, existenţa unei practici judiciare neunitare.

Or, practica neunitară a instanţelor datorată aplicării şi interpretării greşite a unor norme de drept material nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., această cale de atac neavând menirea de a remedia astfel de situaţii.

Scopul reglementării acestui caz de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţă.

Câtă vreme în motivele de revizuire susţinute de revizuenţi, se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărârile aceleiaşi instanţe, pronunţate în cauze similare (iar nu identice), în privinţa altor părţi care sunt în aceeaşi situaţie ca şi revizuenţii, aceştia din urmă nu pot obţine anularea hotărârilor, întrucât practica neunitară a instanţelor nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că demersul judiciar al revizuenţilor nu a fost determinat de existenţa unor hotărâri judecătoreşti potrivnice în sensul dispoziţiei legale mai sus amintite, ci de nemulţumirea acestora faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Curtea de Apel Oradea, spre deosebire de soluţiile pronunţate în cauze similare.

Pentru situaţia descrisă, nu este întrunită cerinţa ca hotărârile să fi fost pronunţate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

În speţă, astfel cum rezultă din expozeul anterior, hotărârile pretins contradictorii au avut ca obiect raporturi juridice diferite ce nu s-au derulat între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate, nefiind deci îndeplinită condiţia triplei identităţi.

Textul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este aplicabil dacă prin respectivele hotărâri nu s-au soluţionat cereri de chemare în judecată având acelaşi obiect, părţi şi cauză, ci ele au fost pronunţate în cadrul unor procese distincte, determinate de acţiunile formulate de părţi.

Aceasta, deoarece, în cadrul unor procese distincte, cu obiect, părţi şi cauze diferite, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă soluţiile pot fi diferite, în final hotărârile pun capăt judecăţii unor pretenţii diferite, şi nu pot avea autoritate de lucru judecat una faţă de cealaltă.

Or, "una şi aceeaşi pricină" în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., semnifică întrunirea condiţiei triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, cu privire la cereri de chemare în judecată distincte, soluţionate în dosare separate, în aşa fel încât soluţionarea celei de-a doua pricini a adus atingere puterii de lucru judecat a soluţiilor pronunţate anterior.

Cum pentru admisibilitatea cererii de revizuire este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiei triplei identităţi - de părţi, obiect şi cauză - între pricinile soluţionate prin hotărârile pretins contradictorii, iar în speţă, aceasta nu se confirmă, Înalta Curte va impune părţilor concluzia că hotărârile nu sunt potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., sens în care va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii Z., X., EE., AAA., CCC., W., JJ., BB., UU., I., G., NN., SS., ZZ., FF., M., OO., HH., C., E., F., H., BBB., V., LL., U., VV., CC., L., PP., K., GG., A., WW., Q., QQ., DDD., KK., RR., P., S., XX., EEE., II., O., YY., B., DD., TT. şi N. împotriva deciziei civile nr. 714/2010-R din 21 aprilie 2010, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia Civilă Mixtă, în dosarul nr. x/2009, şi împotriva încheierii din data de 30 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2009.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2020.