Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23.05.2018 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I Civilă sub nr. x/2019 reclamanţii A., B., (alături de alţi reclamanţi faţă de care s-a dispus disjungerea soluţionării cererilor), în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună recalcularea indemnizaţiei lunare prin includerea în cuantumul indemnizaţiei brute de încadrare a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+10%; obligarea Ministerului Justiţiei la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii, diferenţelor băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizaţiilor cuvenite potrivit pct. 1, pe 3 ani în urmă, în raport cu data introducerii acţiunii, diferenţiat până la 1 decembrie 2015 şi după 1 decembrie 2015, dar şi pentru viitor, actualizarea cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective.
Prin sentinţa civilă nr. 1192/28.06.2019, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I Civilă, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei, în ceea ce priveşte capătul de cerere care are ca obiect plata drepturilor solicitate; a fost admisă excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii invocate de pârâtul Ministerul Justiţiei, în ceea ce priveşte capătul de cerere care are ca obiect recalcularea indemnizaţiei lunare prin includerea în cuantumul indemnizaţiei brute de încadrare a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015 (VRS 405 RON + 4% + 10%); s-a luat act că prin Decizia nr. 124/19.07.2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Piteşti s-a recunoscut dreptul reclamanţilor la o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, în intervalul 09.04.2015-30.11.2015, şi prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON, în intervalul 01.12.2015-31.12.2017; s-a luat act că prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei din 08.02.2019 s-a dispus eşalonarea plăţii sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul de justiţie, prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 09.04.2015-30.06.2018, motiv pentru care, admite excepţia prematurităţii capătului de cerere privind plata acestor drepturi; s-a luat act că sumele plătite în conformitate cu O.U.G. nr. 3/2019 se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică; a fost admisă în parte acţiunea exercitată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş; au fost obligaţi pârâţii Tribunalul Argeş şi Curtea de Apel Piteşti să plătească în favoarea reclamanţilor dobânda legală penalizatoare, aferentă diferenţelor dintre drepturile salariale recunoscute şi cuvenite prin Decizia nr. 124/19.07.2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Piteşti, şi cele efectiv achitate, începând cu data de 18.05.2015 şi până la data de 30.06.2018, de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective, Ministerul Justiţiei fiind obligat să asigure fondurile necesare plăţii acestora.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, pârâtul Ministerul Justiţiei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului aşa cum a fost formulat, schimbarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, fiind repartizată aleatoriu completului LM 27A III.
La termenul de judecată din data de 20.11.2019, s-a invocat din oficiu excepţia necompetenţei funcţionale a completului de judecată.
Prin încheierea de la 20.11.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă completul LM 27A III a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completelor specializate ale secţiei, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, ca urmare a suspendării executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, prin sentinţa civilă nr. 554/21.08.2019 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2019.
În pronunţarea acestei soluţii instanţa a reţinut că pricina dedusă judecăţii are ca obiect un litigiu de muncă. În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia analizată, Curtea a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege şi de principiu, completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civilă.
Curtea a reţinut că prin art. II din Hotărârea nr. 9/22.05.2019 Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale (măsură fundamentată pe existenţa unei disproporţii vădite de activitate între secţiile non-penale, în detrimentul secţiei I Civilă, precum şi a unui deficit de judecători la această din urmă secţie), astfel că, practic, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competenţă funcţională în materia analizată şi secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal.
Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12/20.07.2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere art. II din Hotărârea nr. 9/2019 a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I Civilă şi a propus preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale; a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmau a fi soluţionate de completurile nou înfiinţate şi a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluţioneze litigii de muncă şi asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înfiinţate, mai sus precizate.
S-a apreciat că, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluţia "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secţiei a II-a Civilă şi a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum stabilise iniţial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secţii în cadrul secţiei I, formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secţiei I Civilă. În baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la Hotărârea nr. 12/2019.
Prin sentinţa nr. 554/21.08.2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu.
Curtea a apreciat că este lipsită de relevanţă împrejurarea că apelul a fost repartizat completului nou înfiinţat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii investiţi au efectuat procedura de regularizare în dosar -, momentul procesual de stabilire a competenţei fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131 C. proc. civ., precizat.
Curtea a considerat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că dispoziţiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competenţa funcţională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înfiinţate, cu judecătorii tuturor secţiilor non-penale.
Curtea a subliniat că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 7 şi art. 19 din Regulamentul de Ordine Interioară, aprobat de către Plenul CSM prin Hotărârea nr. 1375/2015, rezultă că doar colegiul de conducere are competenţa legală de a stabili componenţa secţiilor/completelor şi de a muta judecătorii dintr-o secţie în alta, iar nu preşedintele instanţei, acesta din urmă având numai posibilitatea înfiinţării completelor specializate în cadrul unei secţii, cu o componenţă deja stabilită de colegiu.
S-a arătat că acest lucru fundamentează concluzia evidentă că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înfiinţate în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât cea I Civilă, cât şi sub aspectul competenţei lor de a soluţiona astfel de litigii.
Astfel învestit, cel de-al doilea complet din cadrul secţiei I Civilă a Curţii de Apel Ploieşti, prin încheierea de la 15.01.2020, pronunţată în acelaşi dosar, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit. A constatat apariţia conflictului negativ de competenţă, a suspendat de drept judecarea cererii şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
În fundamentarea acestei hotărâri cel de-al doilea complet a considerat că hotărârile de colegiu suspendate se bucură în continuare de prezumţia de legalitate, că suspendarea produce efecte numai pentru viitor, cauza fiind repartizată completului iniţial anterior pronunţării de către Tribunalul Argeş a sentinţei nr. 554/21.08.2019.
Instanţa a mai avut în vedere şi faptul că în cauza pendinte completul iniţial învestit a procedat la verificarea propriei competenţe în faza de regularizare a cererii şi nu a constatat nicio situaţie care să atragă necompetenţa sa, săvârşind astfel acte de procedură sub imperiul Hotărârilor Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi nr. 12/20.06.2019, acte ce nu au fost desfiinţate.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri ale aceleiaşi secţii a Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamanţii A., B., Înalta Curte constată că obiectul cererii introductive îl constituie obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş la recalcularea indemnizaţiei lunare prin includerea în cuantumul indemnizaţiei brute de încadrare a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+10%; obligarea Ministerului Justiţiei la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii, diferenţelor băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizaţiilor cuvenite potrivit pct. 1, pe 3 ani în urmă, în raport cu data introducerii acţiunii, diferenţiat până la 1 decembrie 2015 şi după 1 decembrie 2015, dar şi pentru viitor, actualizarea cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective.
Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere mai sus expuse sunt nelegale, o parte dintre judecători au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.
Astfel, prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu.
Faţă de împrejurarea că sentinţa evocată este executorie, se reţine că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menţionate şi ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.
Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiţii, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.
Prin urmare, completul iniţial învestit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile, în raport de data învestirii.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competenţa reglementată prin dispoziţii de ordine publică se apreciază în raport cu data sesizării instanţei, în considerarea principiului asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte că instanţa competentă funcţional este completul iniţial învestit al secţiei I Civilă a Curţii de Apel Ploieşti, respectiv completul LM 27 A III.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit al secţiei I Civilă a Curţii de Apel Ploieşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2020.