Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 564/2020

Şedinţa publică din data de 5 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 1 august 2017 pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, sub nr. x/2017, reclamantul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII - I.S.C. pentru Inspectoratul Judeţean în Construcţii Alba a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oraşul Zlatna, obligarea pârâtului la plata sumei totale de 3.647,68 RON, reprezentând cote datorate în baza a două legi speciale, aferente lucrărilor de construcţii autorizate, calculate astfel:

- 227,98 RON, contravaloare cotă de 0,1% calculată la valoarea finală a lucrărilor realizate;

- 1.595,86 RON, contravaloare cotă de 0,7% calculată la valoarea finală a lucrărilor realizate;

- 1.823,84 RON, penalităţi de întârziere de 0,15% pe fiecare zi întârziere aplicate celor două cote datorate.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Alba Iulia, prin sentinţa civilă nr. 518/2018 din 13 martie 2018, a admis cererea formulată de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C., prin Inspectoratul Regional în Construcţii Centru, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Zlatna şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3647,68 RON, reprezentând penalităţi de întârziere.

Prin decizia nr. 1243/A/2018 din 29 noiembrie 2018 a Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Insolvenţă, s-a admis apelul declarat de pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAŞ ZLATNA împotriva sentinţei civile nr. 518/2018 a Judecătoriei Alba Iulia, s-a schimbat, în parte, sentinţa şi, în rejudecare, s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII - I.S.C., prin INSPECTORATUL REGIONAL ÎN CONSTRUCŢII CENTRU, în sensul că pârâta a fost obligată la plata către reclamant a următoarelor sume:

- 183,85 RON, contravaloare cotă de 0,1% calculată la valoarea finală a lucrărilor realizate;

- 183,85 RON, penalităţi de întârziere aplicate acestei cote;

- 1.286 RON, contravaloare cotă de 0,7% calculată la valoarea finală a lucrărilor realizate;

- 1.286 RON, penalităţi de întârziere aplicate acestei cote.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII - I.S.C., prin INSPECTORATUL REGIONAL ÎN CONSTRUCŢII CENTRU, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 ianuarie 2019.

Prin încheierea nr. 65/2019 din 15 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de recurs formulate de recurentul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCTII, în contradictoriu cu intimatul-pârât ORAŞUL ZLATNA, în favoarea secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Alba Iulia.

Pentru a se pronunţa astfel, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia a reţinut că obiectul acţiunilor judiciare de contencios administrativ este reglementat de art. 8 din Legea nr. 554/2004, conform căruia persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.

De asemenea, a notat că se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Totodată, s-a arătat că instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze şi litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ.

S-a reţinut că, în speţă, reclamantul a formulat o acţiune în pretenţii, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei totale de 3.647,68 RON, aferente lucrărilor de construcţii autorizate, prevăzute de art. 30 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, astfel încât pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei devin incidente prevederile art. 94-96 din C. proc. civ.

Prin urmare, s-a conchis că litigiul de faţă nu s-a născut în legătură cu cercetarea legalităţii unui act administrativ tipic sau asimilat, nefiind nici o acţiune în despăgubiri în sensul art. 19 din Legea nr. 554/2004, ipoteze ce ar fi atras competenţa instanţelor de contencios administrativ, ci priveşte îndeplinirea unei obligaţii legale de plată a unor contribuţii datorate I.S.C.

La data de 22 mai 2019 dosarul a fost înregistrat, sub nr. x/2017*, pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, iar prin decizia nr. 461/2019 din 4 decembrie 2019, s-a admis excepţia de necompetenţă materială funcţională a secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Alba Iulia, invocată de către intimata Unitatea Administrativ Teritorială - Oraş Zlatna şi s-a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII împotriva deciziei nr. 1243/A/2018, pronunţate de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia.

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru judecarea regulatorului de competenţă.

În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut că prin decizia nr. 8 din 19.02.2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 441/25.05.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 10/1995, forma în vigoare în anul 2010, coroborate cu art. 7 din Legea nr. 329/2009 şi poziţia 5 din anexa nr. 1 la aceeaşi lege, precum şi cu prevederile art. 21 şi art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, că obligaţia de plată a sumei echivalente cu cota de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcţiilor şi a lucrărilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 10/1995 şi pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire este o obligaţie fiscală.

S-a arătat că, în speţă, decizia atacată a fost pronunţată într-un apel înregistrat cu obiectul de "contencios administrativ şi fiscal - pretenţii", astfel încât, raportat la aspectele menţionate, în baza art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa materială funcţională în soluţionarea recursului îi revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20 ianuarie 2020.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte a reţinut următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă sunt aplicabile şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două secţii ale Curţii de Apel Alba Iulia, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 8/2018 din data de 19 februarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2017, s-a statuat că "În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 10/1995, forma în vigoare în anul 2010, coroborate cu art. 7 din Legea nr. 329/2009 şi poziţia 5 din anexa nr. 1 la aceeaşi lege, precum şi cu prevederile art. 21 şi art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, obligaţia de plată a sumei echivalente cu cota de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcţiilor şi a lucrărilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 10/1995 şi pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire este o obligaţie fiscală".

Totodată, instanţa supremă a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 10/1995, forma în vigoare în anul 2010, coroborate cu prevederile art. 91 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, obligaţia fiscală de plată a cotei prevăzute de art. 40 din Legea nr. 10/1995 se supune termenului de prescripţie de 5 ani, specific raporturilor juridice fiscale".

În speţă, acţiunea cu care a fost învestită Judecătoria Alba Iulia are ca obiect obligarea pârâtei UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAŞ ZLATNA la plata sumei totale de 3.647,68 RON, reprezentând cote datorate în baza a două legi speciale, aferente lucrărilor de construcţii autorizate, respectiv regularizarea cotei de 0,1% la valoarea din autorizaţia de construire şi a cotei de 0,7% din cheltuielile pentru executarea lucrărilor de construcţii, în temeiul art. 30 din Legea nr. 50/1991 şi art. 40 din Legea nr. 10/1995.

Faţă de cele arătate anterior, Înalta Curte a constatat că litigiul dintre părţi este de natură fiscală, astfel încât este competentă să îl soluţioneze secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2020.