Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la 21 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Teritorială de Pensii Covasna la eliberarea unei adeverinţe de recunoaştere a vechimii în muncă pentru perioada cuprinsă între 4 mai 1983 şi 1 octombrie 1988 şi la stabilirea drepturilor de pensie aferente.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 279 din Codul muncii.
Pârâta a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Covasna.
Prin sentinţa civilă nr. 1211 din 28 noiembrie 2019, Tribunalul Covasna, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Covasna a constatat că acţiunea are ca obiect eliberarea unei adeverinţe de recunoaştere a vechimii în muncă.
Acelaşi tribunal a reţinut că reclamantul este beneficiarul unei vize de şedere în Israel, fiind astfel incidente prevederile Anexei nr. 1 pct. 14 din Ordinul C.N.P.P. nr. 1887/2018, conform cărora competenţa în cazul solicitărilor primite din Israel revine Casei Judeţene de Pensii Brăila.
În aceste condiţii, Tribunalul Covasna a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub acelaşi număr de dosar.
Reclamantul a depus note scrise, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Brăila.
Prin sentinţa civilă nr. 80/2020 din 17 februarie 2020, Tribunalul Brăila a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brăila a constatat că acţiunea are ca obiect reconstituirea vechimii în muncă, conform art. 279 din Codul muncii.
Acelaşi tribunal a reţinut că acţiunea nu are ca temei nici Regulamentele C.E. nr. 83/2004 sau nr. 987/2009 şi nici Legea nr. 263/2010, astfel încât Ordinul C.N.P.P. nr. 1887 din 6 august 2018 nu este aplicabil în cauză.
Ca atare, Tribunalul Brăila a apreciat că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza se determină potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii.
Acelaşi tribunal a reţinut că reclamantul are domiciliul în judeţul Covasna, conform menţiunilor din cartea sa de identitate şi precizările făcute pe parcursul procesului.
Prin raportare la domiciliul reclamantului, Tribunalul Brăila a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 24 februarie 2020, sub acelaşi număr de dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Covasna şi Tribunalul Brăila - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.
Acţiunea are ca obiect obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe de recunoaştere a vechimii în muncă pentru perioada cuprinsă între 4 mai 1983 şi 1 octombrie 1988 şi la stabilirea drepturilor de pensie aferente, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 279 din Codul muncii.
Aşadar, reclamantul a învestit instanţa cu un conflict individual de muncă.
Conform art. 279 alin. (2) din Codul muncii, "după data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească competentă să soluţioneze conflictele de muncă (...)".
Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, "judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii".
Totodată, conform art. 269 alin. (2) din Codul muncii, "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".
În aplicarea acestor dispoziţii, instanţa supremă constată că reclamantul are domiciliul în judeţul Covasna, conform menţiunilor din cartea sa de identitate şi precizările făcute de acesta pe parcursul procesului .
Având în vedere că domiciliul reclamantului se află în circumscripţia Tribunalului Covasna, rezultă acestui tribunal îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.
Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 269 alin. (1)-(2) din Codul muncii, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2020.