Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 septembrie 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 2075 din 18.08.2016, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor băneşti, egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, cu dobânda şi cu celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat ca salariat, la plata contribuţiilor către casa de pensii, şomaj, sănătate, etc., repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul reintegrării pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă, acordarea contravalorii tichetelor de masă în RON, indexate, majorate, reactualizate şi cu dobânda până la data reintegrării, conform art. 1, art. 5 şi art. 9 din Legea nr. 142/1998 şi în conformitate cu art. 253 din Codul Muncii, obligarea pârâtei la plata de daune morale în sumă de două milioane de euro, echivalent în RON, la cursul B.N.R. la data plăţii, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 4674 din 21.06.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă, în tot, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., ca neîntemeiată; s-a luat act că pârâta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 2196/2018 din data de 17 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 4674 din 21.06.2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.A.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., fiind înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 22 octombrie 2018.
Contestaţia în anulare a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 5413/2018 din 3 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Recurentul-contestator A. a arătat că formulează, în temeiul art. 470, art. 471 şi urm. din Noul C. proc. civ., în termen legal, apel fără motive împotriva contestaţiei în anulare din dosarul nr. x/2018.
Calea de atac exercitată de contestator împotriva deciziei nr. 5413/2018 din 3 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti a fost înregistrată la 14 ianuarie 2019, sub nr. x/2018, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Faţă de dispoziţiile art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, calea de atac a contestatorului a fost recalificată ca fiind cerere de recurs.
În cuprinsul cererii formulate, recurentul-contestator nu a indicat niciunul din motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ., însă a solicitat casarea deciziei curţii de apel, admiterea apelului, precum şi a contestaţiei în anulare, aşa cum a fost formulată.
Intimata S.C. B. S.A. nu a formulat întâmpinare în cauză.
În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 19 septembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.
Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin acţiunea introductivă reclamantul A. a dedus judecăţii un conflict de muncă.
Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".
Totodată, conform art. 208 din Legea nr. 62/2011, "conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal", iar conform art. 214 din acelaşi act normativ, "hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului".
Textele de lege anterior evocate reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.
În aplicarea acestor texte de lege, instanţa supremă constată că obiectul acţiunii introductive se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de muncă.
Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
Având în vedere că hotărârea atacată cu contestaţie în anulare este definitivă, conform art. 508 alin. (4) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., rezultă că şi decizia instanţei de retractare are acelaşi caracter.
Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia nr. 5413/2018 din 3 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018 şi art. 214 din Legea nr. 62/2011, raportat la art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 5413/2018 din 3 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 5413/2018 din 3 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2020.