Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 8 martie 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, sub număr de dosar x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C. S.R.L, solicitând obligarea pârâţilor la daune materiale în sumă globală de 20.000.euro, reprezentând prejudiciul suferit în urma accidentului de ski, şi suma de 1000 RON/lună sub formă de prestaţii băneşti periodice (lunare) de la data pronunţării hotărârii, daune morale în sumă de 80.000 euro, echivalentul a 360.000 RON, penalităţi de 0,1%/zi de întârziere calculate la valoarea despăgubirilor materiale şi morale, calculate de la data pronunţării hotărârii, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariu de avocat.
Prin încheierea de şedinţă din 13 martie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 470/26.02.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C. S.R.L., a obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 5.211 euro (în RON la cursul BNR din ziua plăţii) şi 820 RON, cu titlu de daune materiale şi 16.000 euro (în RON la cursul BNR din ziua plăţii) cu titlu de daune morale; a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 3.073 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel atât reclamantul A., cât şi pârâtele B. şi C. S.R.L.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă, prin decizia nr. 2540/A din 6 decembrie 2018, a anulat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 470/26.02.2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, ca netimbrat.
A respins apelurile declarate de apelantele-pârâte B. şi C. împotriva încheierii din data de 13.03.2017, ca nefondate.
A admis apelurile declarate de apelantele-pârâte B. şi C. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 470/26.02.2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..
A schimbat, în parte, sentinţa civilă apelată în sensul că a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
A respins cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru ca neîntemeiată.
A obligat apelantul-reclamant la plata către fiecare dintre apelanţii-pârâţi a sumei de 1506,71 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva deciziei civile nr. 2540/A din 6 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă reclamantul A. a declarat recurs.
Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, cu trimitere în vederea rejudecării apelului.
În subsidiar, a solicitat modificarea decizia recurate, în sensul respingerii apelurilor formulate de cele două pârâte cu consecinţa menţinerii hotărârii instanţei de fond.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 2117,33 RON, datorată conform prevederilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.
Prin încheierea din 7 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de recurentul-reclamant A..
Prin încheierea din camera de consiliu de la 20 septembrie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.
La termenul din 17 ianuarie 2020, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii.
Recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2540/A din 6 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.: "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".
Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.
Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.
Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurentul, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 2117,33 RON, stabilită în sarcina sa, conform dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, iar cererea de reexaminarea a taxei judiciare de timbru i-a fost respinsă prin încheierea din 7 mai 2019.
De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării.
Este de amintit că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal sesizată.
Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de lege.
Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi să anuleze, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2540/A din 6 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2540/A din 6 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2020.