Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 99/A/2020

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2020

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 173/F din 19.08.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, în baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen.. raportat la art. 80 C. pen., s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul A., sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de lovire sau alte violenţe aflate în concurs real, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a aplicat inculpatului un avertisment pentru ambele infracţiuni.

În baza art. 276 alin. (1) si 3 C. proc. pen.. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către persoana vătămată B. şi partea civilă C., reprezentând onorariu avocat.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 02.11.2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus:

1. trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., pentru săvârşirea a două infracţiuni de lovire sau alte violenţe aflate în concurs real prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. (două fapte), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.;

2. clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de inculpatul A. împotriva numitului C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (1) C. pen.;

3. clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de inculpatul A. împotriva persoanelor vătămate C. şi B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tulburarea liniştii şi ordinii publice prev. de art. 371 C. pen.

Prin sentinţă s-a arătat că, potrivit actului de sesizare a instanţei, în data de 22.09.2015, în jurul orei 21:00, în timp ce se afla în scara B a blocului din Bucureşti, Calea x, inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, le-a lovit cu pumnii şi picioarele în zona capului şi a corpului pe persoana vătămată C., cauzându-i vătămări care au necesitat un număr de 6-7 zile de îngrijire medicală pentru vindecare conform certificatului medico-legal nr. A2/5340/23.09.2015 şi pe persoana vătămată B., cauzându-i vătămări care au necesitat un număr de 2-3 zile de îngrijire medicală pentru vindecare, conform certificatului medico-legal nr. A2/5341/23.09.2015.

Conform rechizitoriului, din plângerea şi declaraţiile persoanei vătămate C. a rezultat că, în seara zilei de 22.09.2015, în jurul orei 21:00, aceasta se afla în curtea interioară a blocului în care locuieşte, situat Calea x, în dreptul scării B, aşteptând-o pe prietena sa, persoana vătămată B.. Persoana vătămată 1-a văzut pe inculpatul A. îndreptându-se spre scara blocului respectiv pentru a intra. După ce acesta din urmă a intrat în scara blocului, persoana vătămată a auzit strigăte şi lovituri, astfel încât a intrat să vadă ce se întâmplă, după ce în prealabil prietena sa i-a deschis uşa de acces. După ce a intrat, persoana vătămată a văzut că prietena sa, B., este lovită în zona feţei, de faţă aflându-se şi inculpatul. Persoana vătămată şi-a dat seama că prietena sa a fost lovită de către acesta din urmă şi i-a reproşat acest fapt, moment în care a fost lovită de către inculpat cu pumnii şi picioarele, după care cei doi s-au îmbrâncit reciproc. La un moment dat, persoana vătămată a fost trântită la pământ de către inculpatul A. şi lovită cu pumnii şi picioarele, după care inculpatul a urcat scările. Persoana vătămată a arătat că nu l-a lovit pe inculpat, ci doar a încercat să oprească agresiunea acestuia. În cursul desfăşurării incidentului, şi-a făcut apariţia la un moment dat un vecin, D., acesta ieşind imediat afară fără a interveni. În acel moment existau pete de sânge pe jos, martorul trecând peste acestea. Imediat după încăierare, inculpatul le-a luat persoanelor vătămate telefonul mobil pentru a vedea dacă l-au înregistrat, după care 1-a aruncat, spărgându-1.

In continuare, s-a arătat în rechizitoriu, persoana vătămată şi prietena sa au ieşit din scara blocului în curtea interioară şi au apelat serviciul de urgenţă 112, la scurt timp sosind un echipaj de poliţie şi o ambulanţă.

Persoana vătămată a menţionat că nu 1-a jignit şi nu 1-a ameninţat niciodată pe inculpatul A. şi că nu a scris expresii jignitoare pe pereţii blocului în care locuieşte sau pe cei ai liftului, dar existau anterior conflicte pe diferite scrijelituri în aceste locuri, în blocul respectiv locuind copii care ar fi putut să le producă.

Totodată, procurorul a reţinut declaraţia persoanei vătămate care a declarat că, în seara zilei de 22.09.2015, în momentul în care a intrat în scara blocului împreună cu organele de poliţie, a constatat că petele de sânge aflate pe gresie fuseseră şterse, însă, în exterior, pe scări şi pe rampă, se mai aflau astfel de pete. Organele de poliţie s-au deplasat la apartamentul în care locuieşte inculpatul, ocazie cu care acesta a recunoscut săvârşirea faptei.

S-a precizat prin rehizitoriu că, persoana vătămată a arătat că cele desfăşurate au fost sesizate şi de martorul E., însă acesta din urmă a declarat că, în data de 22.09.2015, a ajuns la locuinţa sa din Bucureşti, Calea x sector 5, în jurul orelor 21:30 - 22.00 şi nu a fost de faţă la incidentul în cauză.

În cuprinsul rechizitoriului s-a reţinut că, potrivit certificatului medico-legal nr. A2/5340/23.09.2015 eliberat de INML, C. prezintă leziuni care s-au putut produce, la data de 22.09.2015, prin lovire cu corp dur. În lipsa examinării de specialitate la care a renunţat sub semnătură, s-a stabilit că necesită 6-7 zile de îngrijire medicală.

Astfel, potrivit actului medico-legal menţionat, cu ocazia examinării clinice, din data de 23.09.2015, a persoanei vătămate C. s-au constatat următoarele:

- arcadă orbitară dreaptă 1/3 externă tumefacţie moderată discret violacee circa 3 cm diametru cu o excoriaţie liniară 1 cm lungime cu crustă hematică;

- malar stâng tumefacţie moderată discret brun-violacee circa 2 cm diametru;

- ambele buze lateral stânga plagă confuză superficială, superior vestibulară de circa 0,5/0,2 cm cu fibrină şi inferior (roşul buzei) circa 0,3 cm diametru fibrină; lateral, pe tegumentul obrazului, mai multe excoriaţii de formă şi dimensiuni diferite, relativ superficiale de 1-0,5/0,2-0,3 cm cu crustă hematică;

- la nivelul membrelor superioare şi toracelui, multiple excoriaţii (liniare şi dungi excoriate) relativ superficiale, cea mai profundă mâna stângă transversală, mai profundă, de circa 2,5 cm lungime, cu uşor lambou), toate cruste hematice şi serohematice;

- picior stâng medial 1/3 medie excoriaţie superficială circa 1/0,1-0,2 cm; acuză durere şi uşoară impotenţă funcţională rază III-V, fără marcă traumatică.

Din plângerea şi declaraţiile persoanei vătămate B., procurorul a reţinut că, în seara zilei de 22.09.2015, în jurul orei 21:00, a intenţionat să iasă din scara B a blocului în care locuieşte, situat în Calea x, prietenul acesteia, persoana vătămată C. aşteptând-o pe banca din curtea interioară. In momentul în care a încercat să iasă, aflându-se în pragul uşii de acces, persoana vătămată 1-a întâlnit pe inculpatul A., care locuia în acelaşi bloc şi în aceeaşi scară, acesta intenţionând să intre. In acel moment, inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată cu pumnul în zona feţei, fără a spune nimic. Persoana vătămată 1-a întrebat de ce a făcut acest lucru, inculpatul răspunzând că, împreună cu prietenul său, 1-a ameninţat că îl va ucide prin exercitarea de vrăjitorii.

După ce s-a ridicat de pe scările pe care căzuse în urma loviturii aplicate de inculpat, persoana vătămată i-a deschis uşa de acces în interiorul scării blocului prietenului său, persoana vătămată C., care a intrat în scară, urmând o încăierare între acesta şi inculpat. În timpul altercaţiei, persoanei vătămate C. i-au fost rupte hainele. De asemenea, aceasta a fost lovită cu pumnii şi picioarele de către inculpat şi trântită la pământ de mai multe ori. Tot în timpul altercaţiei, persoana vătămată B. a pierdut telefonul mobil, care a fost luat de către inculpat şi trântit de pământ, fiind defectat.

Prin rechizitoriu, s-a mai reţinut că, la un moment dat, a intrat în scara blocului un alt vecin, martorul D., care a surprins încăierarea dintre inculpat şi persoana vătămată, însă martorul a ieşit după câteva secunde, fără să intervină.

Procurorul a mai arătat că, după ce agresiunea a încetat, inculpatul a urcat treptele din scara blocului 74-76, pentru a ajunge la locuinţa sa, după care a ieşit în balconul comun al etajului 3 sau 4, adresându-le ameninţări persoanelor vătămate. În acest timp, persoana vătămată şi prietenul său se aflau în curtea interioară a blocului, unde o vecină le-a oferit telefonul mobil pentru a solicita prezenţa organelor de poliţie la faţa locului, fiind observat între timp şi martorul D.. În aproximativ 10 minute, a sosit la faţa locului un echipaj de poliţie şi o ambulanţă.

S-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei că, persoana vătămată a arătat că nu l-a jignit sau ameninţat niciodată pe inculpat şi nu a scris pe pereţii scării blocului sau pe cei ai liftului cuvinte injurioase la adresa acestuia.

Conform certificatului medico-legal nr. A2/5341/23.09.2015, B. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce, la data de 22.09.2015, prin lovire cu corp dur şi pentru care a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale. Cu privire la persoana vătămată B., la examenul clinic din data de 25.09.2015 s-au constatat următoarele: contuzie părţi moi regiune malară dreaptă; contuzie atm bilateral (cracmente articulare prin artrită cromtemporomandibulară); fără semne clinice de traumatism osos şi dentoparadontal.

De asemenea, potrivit rechizitoriului, din fişa de intervenţie la eveniment înregistrată la secţia 24 Poliţie sub nr. x/23.09.2015 a rezultat că, în data de 22.09.2015, ora 20:41, organele de poliţie au luat legătura cu B., care a relatat faptul că, împreună cu prietenul său, C. se află în faţa blocului din Calea x şi că, în urma unei discuţii mai aprinse cu vecinul său care locuieşte la apartamentul nr. x, A., acesta 1-a lovit cu pumnul în zona feţei pe C.. La faţa locului a sosit un echipaj al serviciului de care le-a acordat celor doi îngrijiri medicale, fără a fi nevoie de transportarea acestora la spital.

Procurorul a reţinut din declaraţiile martorului D. că, în seara de 22.09.2015, în jurul orelor 21:00, acesta se afla în faţa imobilului situat în Bucureşti, Calea x, iar, la un moment dat, a auzit gălăgie în scara blocului respectiv. Uitându-se să vadă ce se întâmplă, martorul a observat două persoane de sex masculin care se împingeau, recunoscându-i după fizionomie pe doi dintre vecinii săi. După sosirea organelor de poliţie la faţa locului, martorul a aflat că aceştia se numesc A. şi C.. Martorul a arătat că nu a văzut ca vreuna dintre persoane să o lovească pe cealaltă sau ca inculpatul să o lovească pe persoana vătămată B.. Imediat după ce a observat cele de mai sus, martorul a părăsit curtea blocului, continuându-şi plimbarea.

Fiind audiat, inculpatul a declarat că, încă din anul 2014, când a primit funcţia de preşedinte al asociaţiei de proprietari, numiţii C. şi B. au rupt informările pe care inculpatul le afişa în spaţiul imobilului şi au scris numele său şi o serie de cuvinte jignitoare la adresa sa, pe diferite zone din imobil. Inculpatul le-a atras atenţia cu privire la cei trei câini pe care susnumiţii îi deţineau, întâmpinând o atitudine ostilă şi cuvinte injurioase, ba chiar a fost ameninţat că fiica sa va suferi de pe urma magiei negre.

Inculpatul a mai declarat că, în cursul lunii care a precedat incidentul, B. şi prietenul acesteia, C. a adresat diverse jigniri precum "Iasă boul din lift", "Intră boul", "Avocat cu borcane" etc.

Totodată, a arătat că, în seara zilei de 22.09.2015, s-a întâlnit cu numita B. la parterul blocului şi i-a imputat jignirile menţionate, moment în care aceasta i-a reproşat că nu i-a acordat prioritate la ieşirea din scară şi 1-a chemat pe C., aflat pe o banca în faţa blocului. Imediat, susnumita a făcut trei paşi spre inculpat, intenţionând să-i aplice o palmă, astfel că acesta a împins-o spre uşă. Simţind riscul degenerării situaţiei, inculpatul a declarat că nu a mai aşteptat liftul şi a început să urce scările, însă susnumiţii au urcat după acesta.

Inculpatul a mai relatat că numitul C. a intrat în bloc şi 1-a strigat, moment în care inculpatul se afla pe scări, ajungându-l din urmă împreună cu persoana vătămată B.. Imediat, C. a încercat să-i aplice inculpatului pumni în zona feţei, însă acesta a reuşit să se ferească, dar şi să se apere. De asemenea, susnumitul 1-a tras pe inculpat de cămaşă spre parterul imobilului, ghiozdanul şi punga pe care acesta le avea asupra sa căzând între parter şi etajul I. La parter, C. a continuat actele de agresiune folosind mâinile, ţinta fiind zona feţei inculpatului, mai exact zona capului. Intre timp, numitul C. a alunecat, prinzându-l pe inculpat de picior, iar după ce s-a ridicat, a continuat să încerce să-1 lovească pe acesta. In timpul încăierării, numitului C. i s-a spart arcada, moment în care s-a oprit, iar inculpatul a părăsit locaţia având cămaşa ruptă.

Totodată, inculpatul a declarat că, pe parcursul desfăşurării evenimentelor, 1-a observat pe martorul D..

În continuare, a arătat inculpatul, numitul C. a apelat serviciul de urgenţă 112, deşi acesta era agresorul.

Prin rechizitoriu, s-a arătat că inculpatul a depus la dosar numeroase cereri prin care a solicitat organelor de urmărire penală să constate existenţa unei cauze justificative în ceea ce-1 priveşte, fără a specifica însă care anume dintre cauzele justificative prevăzute de C. pen.. De asemenea, inculpatul a afirmat că a fost provocat de către persoanele vătămate anterior incidentului, prin faptul că acestea au scris pe pereţii scării blocului şi pe cei ai liftului cuvinte injurioase la adresa sa, că l-au ameninţat, că au creat dificultăţi în îndeplinirea de către inculpat a atribuţiilor ce-i reveneau în calitate de preşedinte al asociaţiei de proprietari, că au provocat deranj în colectivitate prin aducerea în locuinţa lor a mai multor animale etc.

În susţinerea celor afirmate, inculpatul a depus la dosar un CD conţinând fotografii efectuate în interiorul scării B din Calea x, sector 5 şi în liftul acesteia, pe pereţi fiind menţionate numele inculpatului şi cuvinte injurioase la sa.

Deopotrivă, procurorul a reţinut că inculpatul A. a formulat plângere prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de numitul C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi tulburarea liniştii şi ordinii publice prev. de art. 193 alin. (2) şi art. 371 C. pen. şi faţă de numita B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tulburarea liniştii şi ordinii publice prev. de art. 371 C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că apărările invocate de către inculpat nu se circumscriu cauzelor justificative prevăzute de art. 19 - 22 C. pen. sau cauzelor de neimputabilitate prev. de art. 23-31 C. pen., procurorul considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile niciuneia dintre acestea. Totodată, a apreciat că aspectele pe care inculpatul le-a invocat în favoarea sa nu pot constitui nici circumstanţele atenuante prev. de art. 75 alin. (1) lit. a), b) sau c C. pen., nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru reţinerea acestora. S-a arătat că invocarea unei cauze justificative sau a unei circumstanţe atenuante de către inculpat, în lipsa oricărui mijloc de probă în acest sens, are ca scop absolvirea sau diminuarea răspunderii sale penale pentru faptele săvârşite.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate, respectiv plângerea şi declaraţiile persoanei vătămate C., plângerea şi declaraţiile persoanei vătămate B., certificatele medico-legale nr. x şi nr. A2/5341/23.09.2015, declaraţia martorului D. şi chiar din declaraţiile inculpatului, procurorul a reţinut că, în seara zilei de 22.09.2015, acesta din urmă le-a agresat fizic pe persoanele C. şi B., cauzându-le vătămări ce au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7, respectiv 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. În sprijinul acestei concluzii, s-a arătat că se mai află şi cele reţinute în fişa de intervenţie la eveniment, înregistrată la secţia 24 poliţie sub nr. x/23.09.2015, precum şi afirmaţiile persoanelor vătămate şi ale inculpatului cu privire la faptul că, în seara zilei de 22.09.2015, persoanele vătămate au fost cele care au solicitat prezenţa la faţa locului a echipajului de poliţie şi ambulanţa.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a arătat că cele susţinute de către inculpat în plângerea penală formulată împotriva persoanelor vătămate C. şi B., conform cărora persoanele vătămate l-au agresat fizic pe inculpat în timp ce acesta doar s-a apărat sau că persoanele vătămate l-au provocat pe inculpat într-o asemenea măsură încât a fost nevoit să riposteze cu acte de violenţă, nu sunt susţinute în niciun mijloc de probă, inculpatul urmărind să contracareze plângerea penală formulată împotriva sa prin formularea unei plângeri penale împotriva persoanei vătămate.

S-a menţionat că situaţia de fapt a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă: plângere şi declaraţii persoană vătămată C.; plângere şi declaraţii persoană vătămată B.; certificatele medico-legal nr. A2/5340/23.09.2015 şi nr. A2/5341/23.09.2015; declaraţii martor D.; fişa de intervenţie la eveniment înregistrată la secţia 24 Poliţie sub nr. x/23.09.2015; plângere şi declaraţii inculpat.

Cu privire la săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. de către C., constând în aceea că, în seara zilei de 22.09.2015, acesta l-a lovit pe inculpatul A., procurorul a arătat că se impune clasarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există.

Din probele administrate, s-a menţionat în rechizitoriu, nu rezultă niciun fel de date sau indicii rezonabile care să indice că inculpatul a fost provocat sau lovit de către persoana vătămată C. în seara zilei de 22.09.2015. Inculpatul a recunoscut că între părţi a avut loc un conflict de natură fizică, motivând însă că a fost agresat primul şi, astfel, a fost nevoit să se apere.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, din coroborarea mijloacelor de probă administrate a rezultat că, în seara zilei de 22.09.2015, inculpatul A. a intrat în scara B a blocului situat în Calea x, întâlnindu-se cu persoana vătămată B.. Pe fondul unor relaţii anterioare tensionate, inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată cu palma în zona feţei. La strigătele acesteia din urmă, prietenul său, C., a intrat în scara blocului şi, la rândul său, a fost lovit de către inculpat. Urmare vătămărilor suferite, persoanele vătămate au apelat serviciul de urgenţă, solicitând prezenţa organelor de poliţie şi a ambulanţei, în timp ce inculpatul a părăsit locul faptei şi s-a deplasat la locuinţa sa, în aceeaşi locaţie.

În plângerea sa, a reţinut procurorul, inculpatul A. a mai solicitat efectuarea de cercetări faţă de C. şi B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tulburarea liniştii şi ordinii publice prev. de art. 371 C. pen.

Infracţiunea prev. de art. 371 C. pen. constă în fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică.

Procurorul a reţinut că persoanele vătămate C. şi B. nu au săvârşit vreun act de violenţă asupra inculpatului A., aşa cum s-a arătat mai sus, nu au proferat ameninţări la adresa acestuia şi nici nu au cauzat vreo atingere gravă demnităţii sale.

Susţinerea inculpatului cu privire la faptul că persoanele vătămate au scris pe pereţii scării B a blocului nr. 74-76 din Calea x şi pe cei ai liftului, cuvinte injurioase la adresa sa, s-a arătat că nu este confirmată de niciun mijloc de probă. Procurorul a reţinut că inculpatul a depus la dosar fotografii ai pereţilor din spaţiile menţionate, pe care apare numele său însoţit de expresii jignitoare, însă nu există nicio probă care să indice faptul că acestea au fost scrise de către persoanele vătămate şi nici inculpatul nu a arătat de unde cunoaşte acest aspect, considerând astfel că afirmaţiile inculpatului sunt simple speculaţii sau făcute cu scopul de a justifica faptele sale de lovire a persoanelor vătămate.

Pentru aceste motive, prin rechizitoriu, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de inculpat împotriva persoanelor vătămate C. şi B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tulburarea liniştii şi ordinii publice prev. de art. 371 C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1) litl.a C. proc. pen. întrucât faptele nu există.

Pe latură civilă, s-a reţinut prin rechizitoriu, că persoana vătămată C. a precizat că se constituie parte civilă împotriva inculpatului A. cu o sumă pe care o va preciza ulterior.

Persoana vătămată B. nu a indicat dacă se constituie parte civilă împotriva inculpatului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală sub nr. x/2017, la data de 10.11.2017.

La termenul din 03.07.2018, Curtea a constatat, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., legalitatea sesizării cu rechizitoriul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, legalitatea administrării probelor şi efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A. şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei pentru săvârşirea a două infracţiuni prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Au fost audiaţi inculpatul A., martorii F., G. şi D., persoanele vătămate B. şi C. .

Prin încheierea din 30.05.2019, Curtea a respins proba testimonială cu audierea agentului constatator, solicitată de inculpat.

S-a reţinut că inculpatul A., prin notele depuse la dosar, a solicitat achitarea pe motiv de legitimă apărare, cauză justificativă prev. de art. 19 alin. (1) şi (2) C. pen., arătând că a fost atacat în mod injust, direct, material şi imediat, de persoanele vătămate C. şi B., reacţia sa fiind una normală, generată de un atac îndreptat spre zona vitală a corpului, învederând că acest fapt a fost confirmat şi de un martor; în subsidiar a solicitat achitarea pe motiv de exces neimputabil, cauză de neimputabilitate prev. de art. 26 C. pen., deoarece a fost atacat noaptea, în scara blocului, înconjurat de pereţi, fără nicio cale de a fugi, în condiţiile în care persoanele vătămate au urcat după el, pe scări. A mai arătat inculpatul că, atacul persoanelor vătămate a fost grav, a fost lovit cu pumnul având telefonul mobil în mână; a precizat că lovitura nu i-a fost aplicată la cap, ci în zona gâtului, aspect ce a fost constatat şi de martorul audiat în faţa instanţei; a mai susţinut că atacul i-a generat o stare de nelinişte, tulburare şi temere, viaţa fiindu-i pusă în pericol. A mai învederat că a dorit să depună o plângerea penală la poliţie, dar nu i-a fost înregistrată, sub motivul că poliţiştii au de-a face cu alte speţe, cu oameni care se taie cu săbiile, se împuşcă.

Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, curtea de apel a reţinut că inculpatul A. a declarat, în fata instanţei, că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale fără a face alte precizări, declaraţia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei .

Au fost audiate persoanele vătămate B. şi C., care şi-au menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală.

Totodată, au fost audiaţi martorii F., G. şi D. .

Martorul F. a declarat că, în timp ce se afla la avizier, i-a văzut pe inculpatul A. şi pe persoana vătămată B. care îşi făceau reproşuri, persoana vătămată Muntean dându-i inculpatului o palmă. Imediat a intrat în scara blocului persoana vătămată C. care împreună cu soţia sa au urcat pe scări după inculpatul A. pe care a încercat să-l lovească cu pumnul în zona fetei, dar lovitura a deviat spre gât, martorul neputând oferi alte informaţii, întrucât a plecat.

Martora G., soţia inculpatului, a declarat că nu a fost prezentă la conflictul dintre soţul său şi părţile vătămate, precizând că soţul său a intrat în casă cu cămaşa ruptă, cu pete de sânge, fiind zgâriat pe spate şi pe faţă, spunându-i că a fost agresat de către soţii Muntean, cu care aveau un conflict mai vechi, generat de atitudinea acestora în cadrul asociaţiei de proprietari, prin modul în care încălcau normele de convieţuire .

Martorul D. a declarat că i-a văzut pe inculpat şi pe persoana vătămată C. cum se îmbrânceau pe scara blocului, dar a ieşit imediat, precizând că, în scară, nu era nicio altă persoană decât inculpatul şi persoana vătămată, fiind greu de crezut că nu l-ar fi văzut la avizier pe martorul F., dacă ar fi fost prezent .

Prima instanţă a mai reţinut că declaraţiile inculpatului date în faza de urmărire penală, conform cărora nu le-a lovit pe persoanele vătămate C. şi B., ci doar a evitat loviturile acestora, nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă.

Astfel, a arătat instanţa de fond, din certificatele medico-legale depuse de persoanele vătămate, rezultă că persoana vătămată C. a prezentat leziuni care s-au putut produce, la data de 22.09.2015, prin lovire cu corp dur (certificatul medico-legal nr. A2/5340/23.09.2015), iar persoana vătămată B. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce, la data de 22.09.2015, prin lovire cu corp dur şi pentru care a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale (certificatul medico-legal nr. A2/5341/23.09.2015), leziuni cu privire la care, a reţinut prima instanţă, în mod evident, nu puteau fi produse altfel decât printr-o agresiune directă şi nu prin acţiuni de apărare.

Prin sentinţa apelată s-a apreciat că declaraţia martorului F., conform căreia inculpatul a fost lovit cu palma de către persoana vătămată B. şi cu pumnul în zona gâtului de către persoana vătămată C. trebuie înlăturată, ca nefiind credibilă. Instanţa a arătat că martorul a descris întreaga situaţie conflictuală dintre inculpat şi persoanele vătămate C. şi B., ceea ce presupune prezenţa acestuia în holul central, în faţa avizierului (conform propriei declaraţii), încă de la primele discuţii contradictorii dintre persoana vătămată B. şi inculpatul A. şi până la finalizarea conflictului dintre inculpat şi persoana vătămată C., pe scări. Însă, a considerat prima instanţă, prezenţa martorului în scara blocului nu este confirmată nici de inculpat şi nici de persoanele vătămate sau de martorul D..

Astfel, a remarcat prima instanţă, inculpatul A., în declaraţia de la urmărirea penală (de la fila x), a arătat că "în afară noi trei nu s-a aflat nicio persoană…", iar in declaraţia de suspect din data de 18.05.2017, a declarat că l-a observat pe martorul D. şi niciun moment pe martorul F..

Curtea de apel a mai reţinut că, despre prezenţa martorului D., în holul blocului, vorbesc în declaraţiile din datele de 05.09.2017 şi 04.04.2019, şi persoanele vătămate C. şi B., aceasta precizând că în timpul altercaţiei dintre inculpat şi soţul său, în timp ce bătea/suna la uşi pentru a-şi alerta vecinii, a deschis uşa de la intrare şi, apoi, a plecat martorul D., fără a avea vreo intervenţie.

Instanţa a apreciat că este greu de crezut că, în situaţia dată (agresiunea dintre inculpat şi persoana vătămată C.), cel puţin persoana vătămată B. nu ar fi fost cerut ajutorul/intervenţia unei persoane ce stătea la avizier sau acea persoană ar fi stat impasibilă, urmărind conflictul.

Martorul D. a declarat că i-a văzut pe inculpat şi pe persoana vătămată C. cum se îmbrânceau pe scara blocului (moment al conflictului descris de către martorul F.), dar a ieşit imediat, precizând că, în scară, nu era nicio altă persoană decât inculpatul şi persoana vătămată, prima instanţă considerând că este greu de crezut că nu l-ar fi văzut, la avizier, pe martorul F., dacă ar fi fost prezent.

Curtea de apel a considerat că acţiunile de agresiune (lovire) exercitate asupra persoanelor vătămate C. şi B. sunt dovedite de probe directe - declaraţiile persoanei vătămate B., de probe indirecte (declaraţiile martorului D. care a precizat că i-a văzut îmbrâncindu-se), precum şi de probe ştiinţifice - certificatele medico-legale care coroborate configurează tabloul infracţional al agresiunii.

Prin sentinţa penală apelată s-a arătat că este evident că leziunile prezentate de persoanele vătămate, evidenţiate de certificatele medico-legale au fost produse în altercaţia cu inculpatul, acest fapt fiind confirmat şi de fişa de intervenţie eveniment, din care rezultă că poliţiştii sosiţi la faţa locului au solicitat ambulanţa, persoanelor vătămate fiindu-le acordate îngrijiri medicale, precum şi de certificatele medico-legale nr. x şi nr. A2/5341/23.09.2015 din care rezultă că persoanele vătămate C. şi B. au fost examinate la data de 23.09.2015, iar leziunile s-au putut produce la data de 22.09.2015, prin lovire cu corp dur.

Curtea a apreciat că, în cauză, inculpatul A. nu a făcut dovada că a săvârşit faptele în legitimă apărare ca urmare a unui atac iminent şi injust îndreptat împotriva sa de către persoanele vătămate. S-a arătat că relaţiile anterioare dintre părţi, chiar învederând o duşmănie permanentă nu pot fi considerate un atac iminent, cum de altfel, loviturile aplicate de către inculpat persoanelor vătămate sunt disproporţionate în raport de palma presupus primită din partea persoanei vătămate (aspect nedovedit de către inculpat, plângerea acestuia împotriva numiţilor C. şi B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe a fost clasată, soluţie ce nu a fost infirmată), iar elementele legitimei apărări trebuie să existe în mod obiectiv, aprecierile de ordin subiectiv sau nedovedite ale inculpatului, fiind nerelevante (inculpatul nu a dovedit existenta unor vătămări prin niciun mijloc de probă-certificat medico-legal, fotografii).

Prima instanţă de fond a considerat că, în drept, faptele inculpatului A. de a le lovi, în data de 22.09.2015, în jurul orei 21:00, în timp ce se afla în scara blocului B, din Calea x, pe persoanele vătămate C. şi B., cauzându-le vătămări ce au necesitat un număr de 6-7 de îngrijire medicală pentru vindecare, conform certificatului medico-legal nr. A2/5340/23.09.2015, respectiv, un număr de 2-3 zile de îngrijire medicală pentru vindecare conform certificatului medico-legal nr. A2/5341/23.09.2015, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., în concurs real, conform art. 38 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut că poziţia psihică a inculpatului faţă de faptele săvârşite se caracterizează prin intenţie directă, formă de vinovăţie prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen., prin agresarea fizică a persoanelor vătămate, inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii unor vătămări corporale de o anumită gravitate.

Cu privire la individualizarea sancţiunii aplicabile, analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa a constatat că infracţiunile deduse judecăţii prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, modul şi împrejurările în care au fost comise, motivul şi scopul urmărit şi s-a apreciat că, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

De asemenea, din fişa de cazier judiciar a inculpatului, aflată la dosar, instanţa a reţinut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, cu privire la acesta nu s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care este judecat; inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, iar maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunile deduse judecăţii nu este mai mare de 5 ani închisoare.

Curtea de apel a menţionat că renunţarea la aplicarea pedepsei este o instituţie ce are drept temei încrederea judecătorului în posibilitatea de îndreptare a persoanei care a săvârşit o infracţiune, fără a i se aplica o pedeapsă, iar prima instanţă a apreciat că, în cauză, există elemente suficiente pentru a se ajunge la concluzia că inculpatul A. se va îndrepta chiar fără aplicarea unei pedepse şi că nu există pericolul ca acesta să săvârşească o nouă infracţiune.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că partea civilă C. a renunţat la pretenţiile civile, prin declaraţia din data de 04.04.2019, iar persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă, inculpatul A. fiind obligat la plata onorariului plătit avocatului de către partea civilă C. şi persoana vătămată B., în cuantum de 2300 RON.

Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul A..

Prin apelul formulat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea în parte a sentinţei atacate, iar în rejudecare, aplicarea unei pedepse cu amendă penală orientată spre mediu potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (4) lit. c) şi art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., apreciindu-se că hotărârea este netemeinică prin greşita renunţare la aplicarea unei pedepse.

Parchetul a arătat că este greşit raţionamentul folosit de către instanţa de fond, considerând că instituţia renunţării la aplicarea unei pedepse nu este aplicabilă în cazul inculpatului A., deoarece o atare modalitate de individualizare a pedepsei nu este nici proporţională cu circumstanţele reale de comitere a faptelor şi nici suficientă pentru îndreptarea comportamentului inculpatului.

Analizând condiţiile pozitive care trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune renunţarea la aplicarea pedepsei în cazul inculpatului A., prin motivele de apel s-au susţinut următoarele:

a) Referitor la cerinţa ca infracţiunea săvârşită să prezinte o gravitate redusă, în raport cu natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, precum şi cu motivul şi scopul urmărit, parchetul a arătat că este necesar să fie analizate atât elemente de factură obiectivă (precum modul, mijloacele de comitere), cât şi elemente de factură subiectivă (scopul, motivul comiterii faptei).

Analizând această condiţie, în speţa de faţă, s-a arătat că infracţiunile contra integrităţii corporale comise de inculpatul A. asupra a două persoane vătămate, în împrejurările cauzei, prin modul în care au fost săvârşite nu sunt infracţiuni de o gravitate redusă.

În legătură cu primul criteriu, şi anume natura şi întinderea urmărilor produse, s-a arătat că, în urma loviturilor aplicate de către inculpat, cele două persoane vătămate au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 de îngrijire medicală pentru vindecare în cazul persoanei vătămate C. şi un număr de 2-3 zile de îngrijire medicală pentru vindecare în cazul persoanei vătămate B., aspect ce denotă în mod cert, în opinia procurorului, că nu se poate reţine că este vorba de infracţiuni de o gravitate redusă.

Parchetul a menţionat că motivul şi scopul urmărit de inculpatul A., conform propriilor declaraţii, a fost acela de a se răzbuna pentru pretinse ameninţări şi injurii proferate de cele două persoane vătămate, motiv josnic şi care, de altfel, nici nu a fost coroborat cu probe din care să rezulte o astfel de stare de fapt.

b) În privinţa cerinţei ca instanţa să aprecieze dacă aplicarea efectivă a unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra inculpatului, parchetul a precizat că trebuie verificată în raport de persoana inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea urmărilor infracţiunii, precum şi cu posibilităţile sale de îndreptare.

S-a precizat că aceasta este o condiţie extrinsecă săvârşirii infracţiunii, care priveşte persoana inculpatului şi conduita pe care acesta a avut-o atât anterior, cât şi ulterior săvârşirii infracţiunii.

Parchetul a susţinut că, prin combinarea elementelor care privesc săvârşirea faptei cu cele care referitoare la persoana autorului, devine posibilă evaluarea corectă a gravităţii infracţiunii şi, în consecinţă, se conferă judecătorului posibilitatea de a aplica instituţia renunţării la aplicarea pedepsei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, procurorul a considerat că nici această condiţie nu este îndeplinită, în contextul în care, deşi inculpatul A. nu are antecedente penale, acesta are studii juridice, fiind avocat în cadrul Baroului Bucureşti, şi, în consecinţă, pe deplin conştient de faptul că, prin exercitarea de violenţe asupra celor două persoane vătămate, este pasibil să fie tras la răspundere penală pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

Mai mult decât atât, a arătat parchetul, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, încercând chiar să inducă în eroare atât organele de urmărire penală prin formularea unei plângeri penale împotriva celor două persoane vătămate, plângere formulată pentru a contracara cele consemnate în procesul-verbal de intervenţie întocmit de organele de poliţie, care s-au deplasat la locul faptei ca urmare a apelării SUU 112, cât şi instanţa de judecată prin propunerea ca martor a unei persoane care nu a fost prezentă la locul faptelor şi care să confirme versiunea sa.

De altfel, a susţinut procurorul, chiar instanţa de fond a reţinut că inculpatul A., în scopul de a fi exonerat de răspunderea penală, a propus ca martor o persoană care nu a participat la incidentul dedus judecăţii.

Aşa fiind, s-a conchis că, în cauza de faţă, nu sunt întrunite exigenţele art. 80 C. pen., iar soluţia instanţei de fond, de renunţare la aplicarea pedepsei apare ca fiind netemeinică.

Prin apelul formulat, inculpatul A. a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate de procuror, susţinând că apelul parchetului nu are la bază calea de atac a părţilor C. si B., formulat în termenul legal. Sub acest aspect, a învederat că, în cazul infracţiunii de lovire şi alte violenţe, exercitarea acţiunii penale se face doar la plângere prealabilă, iar, din punctul său de vedere, exercitarea apelului procurorului necesită exercitarea căii de atac a apelului din partea titularilor dreptului vătămat.

Pe fond, potrivit concluziilor orale şi notelor scrise, în esenţă, inculpatul A. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună achitarea întrucât există cauza justificativă prev. de art. 19 C. pen. privind legitima apărare.

A învederat că, încă de la începutul anchetei a arătat că atacul celor doi a fost un atac fizic, imediat, injust, material, ce l-a obligat să se apere, apărarea fiind una proporţională.

Astfel, a precizat că, ulterior reproşurilor pe care le-a făcut chiar la intrarea în scara blocului, persoana vătămată B. l-a lovit cu palma la aproximativ 2-3 secunde de la emiterea reproşurilor, pe când inculpatul aştepta liftul pentru a urca la etajul 4. Inculpatul a arătat că reacţia sa a fost una normală, instinctuală, fiind generată de un atac îndreptat spre zona vitală a corpului, fapt confirmat de un martor.

Inculpatul a menţionat că, ulterior părăsirii parterului imobilului, pe când se afla pe scări între parter şi etajul 1, C. l-a atacat furibund, lovindu-l cu telefonul mobil undeva în zona gâtului. A solicitat să se reţină că atacul a fost extrem de periculos întrucât C. i-a ţintit zona capului, instinctul ajutându-l să se ferească.

Apelantul inculpat a susţinut că martorul F. a constatat cu propriile simţuri atacul persoanelor vătămate, iar starea agresivă a lui C. a fost confirmată şi de martorul D. care a declarat că inculpatul a fost tras de la etajul 1 spre parter de C., pe când B. era tot pe scări. A subliniat că soţii Muntean au negat că ar fi urcat după inculpat, pe scări, spre etajul 1. Mai mult, a solicitat să se observe că martorul a constatat cum inculpatul a coborât dinspre etajul 1 spre parter, fiind tras de cămaşă de C..

În subsidiar, apelantul inculpat A. a susţinut că, în măsura în care a depăşit legitima apărare, aceasta s-a datorat temerii sau tulburării, astfel că achitarea s-ar impune raportat la cauza de neimputabilitate prev. de art. 26 C. pen. privind excesul neimputabil.

Apelantul inculpat a susţinut că, deşi nu a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu forţa şi gravitatea atacurilor, tulburarea/temerea care ar fi putut duce la depăşirea stării de legitimă apărare se bazează pe următoarele aspecte:

- a fost atacat noaptea, în scara blocului, înconjurat de pereţi, fără nicio cale de a fugi, în situaţia în care persoanele vătămate au urcat după el pe scări;

- imobilul nu era branşat la reţeaua de furnizare a curentului electric; pe fondul în care deţine biroul profesional în imobil şi ţinând cont că nimeni altcineva nu s-a oferit, s-a angajat pro bono, ca preşedinte al asociaţiei de proprietari, să rezolve problemele;

- ordonanţa emisă la 27.09.2018 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti prin care este atestat că, la 16.09.2015, doar cu puţin anterior zilei conflictului dintre inculpat şi cele două persoane vătămate, vecini - 22.09.2015, inculpatul a sunat la 112 pentru a reclama furtul bunurilor de mobilier urban din spaţiul verde de protecţie (plângerea s-a bazat pe faptul că cei doi agenţi au venit şi doar s-au salutat cu cei implicaţi în distrugerea locului de joacă, în legătura cu care Tribunalul Bucureşti a decis reamenajarea);

- certificatele medico-legale, puse în contextul conflictului, dovedesc urmarea faptelor soţilor Muntean.

A arătat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de care este acuzat, învederând că hotărârea atacată încalcă prezumţia de nevinovăţie prev. de art. 4 C. proc. pen.. A susţinut că există un dubiu ce poate fi folosit doar în beneficiul său.

Inculpatul a mai menţionat că, într-adevăr, a declarat organului de cercetare penală, la trei zile de la incident că, la locul conflictului a fost doar el cu persoanele vătămate, dar pentru că nu îi observase pe cei doi martori.

Prin notele scrise, apelantul inculpat a arătat că acest aspect nu prezintă relevanţă, la modul cel mai rezonabil vorbind, întrucât conflictul s-a petrecut în câteva secunde, scopul său fiind acela de a se apăra şi nu de a se uita în jur, să observe ce asistenţă aveau.

Apelantul inculpat a evocat declaraţia martorului D. referitoare la faptul că zona în care se afla avizierul, implicit locul unde era martorul F., nu era vizibil de la intrarea în scara blocului.

Omisiunea de a se uita în jurul său, a explicat-o prin starea de alertă evidentă în care se afla, pe fondul în care a fost lovit cu un corp contondent într-o zonă vitală a corpului.

De altfel, a învederat inculpatul, nici B., cea care a avut timp să observe martorii, nu a fost precisă întrucat a declarat că cei doi martori, vecinii D. şi F., locuiesc la etajul 1 şi etajul 6, or, ambii martori locuiesc la parter.

A mai precizat că agenţii de politie chemaţi la faţa locului nu au menţionat prezenţa vreunui martor.

Totodată, a susţinut că ordonanţa de clasare, pe care nu a atacat-o, nu generează efecte în prezenta cauză întrucât putere de lucru de judecat deţine o hotărâre emisă de o instanţă de judecată, iar nu un act emis de un procuror.

Apelantul inculpat a invocat credibilitatea redusă a celor două persoane vătămate, indicând ca dovadă fotografiile depuse la dosar, ce ilustrează jignirile pe care i le-au adus şi înscrisurile referitoare la comportamentul acestora faţă de alte persoane.

Deopotrivă, în caracterizarea persoanei sale, a învederat că este tatăl unei fetiţe în vârsta de 5 ani (care a fost ameninţată de persoanele vătămate, de două ori, în perioada 2014-2015, ocazii cu care a arătat că nu a reacţionat violent întrucât nu este un om violent), are două surori, provine dintr-o familie modestă şi a fost crescut sub apanajul regulilor, este avocat, un apărător al drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti pentru care dreptatea altora reprezintă prioritatea sa zilnică, este preocupat de pregătirea continuă şi urmăreşte excelenţa în profesie.

Examinând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul A., în conformitate cu dispoziţiile art. 417 C. proc. pen.., Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea apelului promovat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, excepţie ridicată de inculpatul A., instanţa de apel constată că este nefondată.

Potrivit art. 409 C. proc. pen.., pot face apel:

a) procurorul, referitor la latura penală şi latura civilă;

b) inculpatul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă;

c) partea civilă, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă, şi partea responsabilă civilmente, în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluţia din această latură a influenţat soluţia în latura civilă;

d) persoana vătămată, în ceea ce priveşte latura penală;

e) martorul, expertul, interpretul şi avocatul, în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare, indemnizaţiile cuvenite acestora şi amenzile judiciare aplicate;

f) orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanţei, în ceea ce priveşte dispoziţiile care au provocat asemenea vătămare.

Văzând aceste dispoziţii care statuează asupra titularilor căii de atac a apelului şi ţinând seama de motivul de apel al inculpatului A., se constată că legea permite atât procurorului, cât şi persoanei vătămate şi părţii civile să formuleze apel, dreptul acestora fiind distinct reglementat prin prevederile art. 409 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. proc. pen.., fără a exista vreo condiţie de valabilitate a apelului vreunuia dintre participanţii la proces, de promovarea căii de atac de către alt participant.

Aşadar, dispoziţiile legale menţionate nu condiţionează formularea căii de atac a apelului de către procuror de exercitarea aceleiaşi căi de atac de către persoana vătămată sau partea civilă, indiferent dacă obiectul judecăţii îl constituie o infracţiune care se urmăreşte din oficiu sau la plângere prealabilă.

Este evident că legea nu distinge între cauzele în care procurorul poate face apel, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să distingă (ubi lex non distinguet nec nos distinguere debemus). Între exercitarea apelului de către parchet şi apelul formulat de persoanele vătămate, victime ale unor infracţiuni care se urmăresc la plângere prealabilă, nu există o relaţie de intercondiţionare.

Pe fond - la fundamentarea prezentei decizii, instanţa are în vedere declaraţiile persoanelor vătămate, martorilor, inculpatului, cu accent pe cele din prima instanţă administrate în condiţii de contradictorialitate (probe nesolicitate a fi readministrate în apel), înscrisurile, fotografiile, motivele de apel, concluziile orale şi notele scrise depuse la dosarul cauzei.

Apelantul inculpat A. nu a contestat existenţa unui conflict de natură fizică între el şi persoanele vătămate B. şi C., însă a invocat legitima apărare şi, în subsidiar, excesul neimputabil, considerând că este incident principiul in dubiu pro reo.

Analizând, în continuare, motivele de apel care vizează fondul cauzei, instanţa de control judiciar constată că, în mod legal şi temeinic, prima instanţă a reţinut în fapt, în baza probelor administrate, că, fără niciun dubiu, apelantul inculpat A. a lovit, în data de 22.09.2015, în jurul orei 21:00, în timp ce se afla în scara B a blocului din Calea x, persoanele vătămate C. şi B., cauzându-le vătămări ce au necesitat un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, conform certificatului medico - legal nr. A2/5340/23.09.2015, respectiv, un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, conform certificatului medico - legal nr. A2/5341/23.09.2015.

Faptele întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., aflate în concurs real, potrivit art. 38 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte reţine, în baza probelor administrate în cursul procesului că, în seara de 22.09.2015, în jurul orei 20:30-21:00, la uşa de acces în scara B a blocului situat în Calea x, Bucureşti, inculpatul A. s-a întâlnit cu persoana vătămată B. care locuia împreună cu persoana vătămată C. la etajul 4 al imobilului, fiind vecini de palier cu inculpatul şi familia acestuia.

Pe fondul unor relaţii anterioare tensionate între părţi, în acea seară, inculpatul a lovit-o pe B., cauzându-i vătămări corporale, constatate prin certificatul medico-legal nr. A2/5341/23.09.2015 eliberat de Institutul Naţional de Medicină-Legală "Mina Minovici", care a concluzionat că aceasta a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 22.09.2015, prin lovire cu corp dur şi care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale.

În legătură cu acest act de agresiune îndreptat împotriva sa, persoana vătămată B. a declarat, în primă instanţă:

"În 2015, în 22 septembrie, mai exact, pe seară, după ora 20:30, în timp ce ieşeam din scara blocului m-am întâlnit cu A.. Precizez că A. era în faţa uşii, încercând să intre în timp ce eu încercam să ies. Când s-a deschis uşa, m-a lovit în faţă cu pumnul şi l-am întrebat de ce a făcut acest lucru, răspunzându-mi că i-am ameninţat fiica prin vrăji, iar cei 3 căţei pe care îi deţineam făceau mizerie în faţa uşii dânsului. Nu am primit niciun răspuns, m-a mai lovit încă o dată, moment în care am căzut pe scările din stânga uşii care duc spre parcarea interioară" . Aceleaşi elemente factuale a prezentat persoana vătămată B. şi prin declaraţiile date în faza de urmărire penală.

Auzind strigătul de ajutor al victimei B., persoana vătămată C., care se afla în afara imobilului, pe o bancă, s-a deplasat la locul faptei, a cerut explicaţii inculpatului în legătură cu motivul agresiunii exercitate asupra fostei sale prietene, actuala soţie, a intrat într-un conflict fizic cu inculpatul şi a fost lovit de inculpat, fiindu-i produse vătămări corporale, consemnate în certificatul medico-legal nr. A2/5340/23.09.2015 al Institutului Naţional de Medicină-Legală "Mina Minovici", care a concluzionat că a prezentat leziuni care s-au putut produce la 22.09.2015, prin lovire cu corp dur şi a necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale.

Cu privire la intervenţia lui C., persoana vătămată B. a relatat, în faţa instanţei de fond: "Am început să strig şi aşa a venit C. care se afla pe bancă, i-am deschis uşa şi a intrat în incinta blocului, care a realizat dată fiind starea mea că, între mine şi A. a avut loc o altercaţie. I-a cerut explicaţii dlui A. care l-a lovit cu pumnii, cu picioarele, între cei doi având loc o altercaţie. Am bătut la toate uşile de la parter, dar nu mi-a deschis nimeni. La un moment dat, s-a deschis uşa blocului şi a intrat dl. D. care a văzut ce s-a întâmplat şi a plecat fără a avea vreo intervenţie. Văzând că lui C. îi curge sânge de la arcadă, a încetat orice agresiune, mi-a luat telefonul şi a urcat pe scări spunând să vadă dacă nu l-am înregistrat cu telefonul şi apoi aruncându-l. Doresc să menţionez că A. avea pete de sânge pe cămaşă şi erau şi pete de sânge pe scara blocului (…). C. a sunat la serviciul 112, a relatat ceea ce s-a întâmplat şi, urmare a acestui telefon, a venit la faţa locului un echipaj de poliţie şi salvare."

Persoana vătămată B. a mai menţionat că urmele de sânge de pe cămaşa inculpatului şi din scara blocului proveneau de la C. şi că inculpatul nu prezenta leziuni, ci doar cămaşa era plină de sânge şi avea un nasture rupt .

În acelaşi sens, la urmărire penală, B. a precizat că i-a deschis uşa de acces în scara blocului lui C., după care a urmat o încăierare între acesta şi A., menţionând că "în timpul altercaţiei, prietenului mei i-au fost rupte hainele. De asemenea, acesta a fost doborât la pământ de mai multe ori de către numitul A. care-l lovea cu pumnii şi picioarele (…) La un moment dat, în timplul agresiunii, a intrat în scara blocului un alt vecin, D., care a surprins încăierarea dintre prietenul meu şi A., însă după câteva secunde a ieşit, fără să intervină" .

În legătură cu starea de fapt, se reţine că persoana vătămată C. a declarant, în faţa primei instanţe: "În data de 22.09.2015, în jurul orelor 20:30, mă aflam pe băncuţa din faţa scării B a imobilului în care locuiam, aşteptând-o pe soţia mea B.. La un moment dat, l-am văzut pe A. venind grăbit şi intrând în scara blocului pe partea dreaptă. La scurt timp după ce a intrat în scara blocului, am auzit zgomot şi pe prietena mea, B. strigând după mine. Am mers către intrarea blocului să văd ce s-a întâmplat şi eventual să o ajut. Întrucât nu aveam cheie sau cartelă de la intrarea în bloc, mi-a fost deschisă uşa de B. (…) în scara blocului am văzut-o pe B. lovită şi plângând şi pe A. la distanţă mică de aceasta, moment în care l-am întrebat de ce a lovit-o şi ce s-a întâmplat. A. m-a lovit cu pumnii, eu am încercat să mă apăr împingându-l, încercând să-l îndepărtez, fără a răspunde agresiunii. Sub ploaia de lovituri mi-a curs sânge din zona feţei şi atunci m-am agăţat de cămaşa dlui A.. În timpul altercaţiei l-am văzut pe dl. D., vecinul nostru intrând şi ieşind din scara blocului. Precizez că l-am văzut intrând şi ieşind scurt din scara blocului, bănuiesc că pentru a nu fi implicat. Altercaţia s-a desfăşurat în faţa avizierului, l-am împins pe A. şi am încercat să mă retrag spre uşă pentru a ieşi din scara blocului şi pentru că prietena mea ieşise din bloc (…) În curtea interioară a blocului nu era lumină, dar în faţa scării era lumină din scara blocului, din interior."

În timpul audierii în faţa instanţei, la interpelarea apărătorului ales al inculpatului dacă s-au îmbrâncit, persoana vătămată C. a susţinut că a încercat să îl îndepărteze pe inculpat prin împingere şi a mai precizat că nu a urcat după inculpat pe scări, de la parter până la etaj .

Înalta Curte constată că, în timpul urmăririi penale, persoana vătămată C. a relatat aceleaşi aspecte, susţinând că, în seara zilei de 22.09.2015, în jurul orei 21:00, se afla în curtea interioară a blocului unde locuieşte şi o aştepta pe B. când l-a văzut pe vecinul său A. care a intrat în scara blocului şi, apoi, a auzit strigăte şi lovituri. S-a deplasat în scara blocului şi a observat că prietena lui (n.n. actuala soţie) era lovită în zona feţei, şi-a dat seama că a fost lovită de A., s-a interpus între cei doi pentru a o apăra pe B., iar în acel moment a fost lovit cu pumnii în zona feţei de inculpat, căzând la pâmănt, în timpul încăierării. A mai arătat că nu l-a lovit pe inculpat, ci a încercat doar să-l oprească pe acesta din agresiune, pe parcursul desfăşurării incidentului fiind prezent pentru scurt timp vecinul D., care a văzut ce s-a întâmplat şi nu a intervenit .

În Foaia de intervenţie la eveniment, întocmită la data de 22.09.2015, organele de poliţie au consemnat că au luat legătura cu B. care se afla împreună cu prietenul ei, C., fiind arătat că, în urma unor discuţii mai aprinse cu vecinul lor de la apartamentul 36, A., acesta l-a lovit cu pumnul în zona feţei pe C., iar pe B. cu palma, tot în zona feţei . Persoanele vătămate au fost cele care au solicitat prezenţa la faţa locului a echipajului de poliţie şi a ambulanţei.

Date şi informaţii care fundamentează situaţia de fapt stabilită, în mod corect, de instanţa fondului reies şi din depoziţia martorului ocular D., care a declarat în primă instanţă: "Eram în faţa blocului, am auzit zgomote pe scară şi am vrut să intru în scara blocului. Am intrat în scară şi am văzut doi bărbaţi care se împingeau. La prima vedere nu mi-am dat seama cine sunt deoarece totul s-a desfăşurat foarte repede, într-o fracţiune de secundă. Am realizat apoi că sunt vecinii mei. Am ieşit afară întrucât eram cu copilul.

Când am dat să intru în scară erau în faţa mea împingându-se, coborând de pe scară.

Întrebare avocat inculpat: dna B., unde se afla în acest timp?

Răspuns: Era cineva două trepte mai sus pe scară, dar totul a fost într-o fracţiune de secundă şi nu pot da detalii."

La întrebarea avocatului inculpatului dacă i-a văzut pe inculpat şi C. lovindu-se sau împingându-se, martorul D. a arătat că aceştia doar se împingeau .

Aceleaşi fapte a descris martorul D. şi prin declaraţia dată la urmărire penală: "la data de 22.09.2015, în jurul orelor 21:00, mă aflam în faţa blocului unde domiciliez, la un moment dat în scara blocului s-a auzit gălăgie şi m-am dus să văd ce se întâmplă, am văzut două persoane de sex masculin care se îmbrânceau şi după fizionomie i-am recunoscut ca fiind vecinii mei, ulterior aflând de la organele de poliţie că se numesc C. şi A." .

Înalta Curte mai reţine că martorul F., audiat numai în faţa instanţei, a declarat referitor la incident: " (…) în timp ce eram la avizier, am auzit zarvă în spatele meu şi i-am văzut pe A. şi pe dna. Muntean. Îmi amintesc că îşi făceau reproşuri, dar nu îmi amintesc ce anume. Îmi amintesc că A. care avea ceva (o sacoşă sau o servietă) în mâna dreaptă, s-a îndreptat către lift, iar dna Muntean i-a dat o palmă, acesta apărându-se cu mâna stângă şi fără a riposta, pornind pe scări către et. 1, pe casa scărilor. Îmi amintesc că a intrat în scara blocului dl. C. care a strigat "A., A." şi, împreună cu soţia sa a urcat scările către locul unde era A., care se oprise. C. a încercat să îl lovească cu pumnul în zona faţei, dar lovitura a deviat spre gât. Îmi amintesc că C. l-a tras de cămaşă şi, apoi, eu am plecat" .

Elemente factuale şi circumstanţe legate de comiterea faptelor rezultă şi din declaraţia martorei G., soţia inculpatului, care a relatat că: "În septembrie 2015, dar nu îmi amintesc exact data, seara, soţul meu a intrat în casă speriat, având cămaşa ruptă şi pete de sânge pe cămaşă. După ce a dat jos cămaşa, am văzut că avea zgărieturi în zona spatelui şi, dacă îmi amintesc bine minte, şi pe faţă. Mi-a spus că, la intrarea în scara blocului, s-a întâlnit cu doi vecini pe care eu îi cunoşteam din vedere, dar nu le ştiu numele, doar ştiu că pe doamnă o cheamă B. şi aceasta l-a jignit pe soţul meu, iar vecinul l-a lovit. În timp ce îmi povestea cele întâmplate, la uşă a sunat un poliţist cu care soţul meu a purtat o discuţie fără ca eu să fiu prezentă. După discuţia cu poliţistul sau poliţiştii, soţul meu a plecat la secţie pentru a depune plângere. La întoarcere, soţul meu mi-a spus că poliţistul a refuzat înregistrarea plângerii, cerându-i să revină a doua zi dimineaţa. A doua zi, soţul meu a fost la INML, dar nu a avut suficienţi bani pentru a emite acel certificat, astfel că acesta nu a mai fost emis (...)" - fila x d.prima inst.

Relativ la apărările inculpatului A., se constată că prin depoziţia dată în faţa primei instanţe, acesta a menţionat că îşi menţine declaraţiile de la urmărirea penală, fără a face alte precizări.

Fiind audiat de procuror, la urmărire penală, inculpatul a declarat: "În seara zilei de 22.09.2015, intrând în scara blocului, m-am intersectat foarte aproape de numita B., ocazie cu care i-am reproşat jignirile pe care mi le-a adresat cu ceva timp în urmă. Aceasta, în ultima lună, împreună cu prietenul său, C., la iniţiativa proprie, mi-a adresat diverse jigniri precum "Iasă boul din lift", "Intră boul", "Avocat cu borcane". Cu aceeaşi ocazie, intrând în bloc nu i-am acordat prioritate la ieşire, fiind umăr la umăr, moment în care s-a simţit ofensată şi mi-a aplicat o palmă cu mâna dreaptă pe obrazul stâng. Instantaneu, m-am apărat împingând-o cu mâna stângă (în zona pieptului şi/sau feţei). Imediat, susnumita şi-a strigat prietenul care se afla pe bancă, în faţa blocului, mai exact pe diagonală faţă de intrare. Simţind riscul degenerării situaţiei, nu am mai aşteptat liftul pe care îl chemasem, începând să urc scările deşi aveam o pungă în mână şi un ghiozdan în spate.

Numitul Munteanu, intrând în bloc, m-a strigat pe când mă aflam pe scări, între parter şi etajul 1, ajungându-mă imediat din urmă cu prietena sa. Imediat ce a ajuns în faţa mea, a început să aplice violenţa cu pumnii spre faţa mea, însă am reuşit să mă feresc, dar să mă şi apăr, trăgându-mă de cămaşă spre parterul imobilului ghiozdanul şi punga au căzut în zona dintre parter şi etajul 1. La parter, numitul Munteanu a continuat să aplice violenţe, folosind mâinile, ţinta atacurilor fiind zona feţei, mai exact zona capului. Menţionez că susnumitul a şi alunecat în acest timp, prinzându-mă de picior în timp ce se afla la pământ (…) s-a ridicat, a continuat să încerce să mă lovească, ocazie cu care l-am observat pe martorul D.. În îmbrânceală, numitului Muntean i s-a spart arcada, moment în care s-a oprit, eu părăsind locaţia având cămaşa ruptă la toţi nasturii şi serios afectat.

Menţionez că în momentul în care m-a ajuns din urmă, între parter şi etajul 1, eram serios tulburat ştiind cauza istoricului relaţiei cu cei doi şi din cauza unei zile stresante (…)" - file x d.u.p.

Motivele de apel formulate de inculpatul A. prin care a solicitat achitarea motivat de faptul că a acţionat în legitimă apărare şi, în subsidiar, pentru că este aplicabilă cauza de neimputabilitate prev. de art. 26 C. pen. a excesului neimputabil, sunt neîntemeiate, probele dovedind fără dubiu comiterea infracţiunilor de către inculpat.

Potrivit art. 19 alin. (1) şi (2) C. pen., este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitimă apărare. Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.

Apelantul inculpat A. a susţinut că între el şi persoanele vătămate exista o relaţie tensionată din cauza faptului că acestea i-ar fi adresat cuvinte/expresii jignitoare, de-a lungul timpului, verbal sau prin scrieri efectuate pe pereţii din scara blocului şi ai liftului, ar fi rupt majoritatea informărilor afişate în spaţiul imobilului de către asociaţia de proprietari, inculpatul fiind preşedintele acestei asociaţii o anumită perioadă de timp, şi i-ar fi cauzat neplăceri în contextul în care deţineau mai multe animale în apartament, fiind vecini de palier, la etajul 4 al imobilului.

Fără a aprecia asupra veridicităţii acestor susţineri, instanţa de apel consideră că, şi reale dacă ar fi, aceste împrejurări nu constituie, în mod evident, un atac material îndreptat împotriva inculpatului, condiţia prevăzută de art. 19 alin. (1) C. pen., ca atacul să fie materal, fiind neîndeplinită.

Atacul este material când se exercită prin mijloace de natură să pună în pericol fizic valoarea socială contra căreia este îndreptat şi pentru efectuarea lui s-a recurs la violenţă fizică ori s-a manifestat o atitudine pasiv agresivă prin care s-a creat un pericol fizic pentru valoarea vizată.

Legea penală exclude de la aplicarea legitimei apărări atacurile nemateriale produse prin acţiuni non-violente, cum sunt insultele, ameninţările scrise sau verbale, defăimările, zvonurile etc., considerând că în aceste situaţii s-ar putea invoca cel mult provocarea, ca circumstanţă atenuantă legală sau o circumstanţă atenuantă judiciară.

Ca atare, acţiunile de lovire exercitate de apelantul inculpat asupra persoanelor vătămate B. şi C. nu sunt consecinţa unui atac material îndreptat împotriva acestuia, din partea victimelor.

Împrejurarea invocată în apărare de inculpatul A., constând în aceea că ar fi ripostat fizic împotriva persoanei vătămate B. deoarece aceasta i-a aplicat o palmă - "mi-a aplicat o palmă cu mâna dreaptă pe obrazul stâng. Instantaneu, m-am apărat împingând-o cu mâna stângă (în zona pieptului şi/sau feţei)", nu se coroborează cu nicio probă credibilă dintre cele administrate în cauză, în cele două faze procesuale.

Pe de altă parte, chiar dacă ar exprima realitatea faptul că persoana vătămată B. i-a aplicat o palmă pe obraz inculpatului, riposta acestuia nu s-ar înscrie în limitele proporţionalităţii dintre atac şi apărare, pentru a fi aplicabil art. 19 din C. pen.

În evaluarea proporţionalităţii dintre atac şi apărare se ţine seama de natura atacului, de mijloacele folosite de agresor, de scopul urmărit, de starea fizică a persoanei agresate fizic (forţa fizică a combatanţilor) şi de împrejurările concrete în care s-a produs atacul.

În cauză, persoana vătămată B. a relatat că a fost lovită de inculpat cu pumnul, de două ori, în zona feţei, declaraţie care se coroborează cu certificatul medico-legal nr. A2/5341/23.09.2015 eliberat acesteia, care a constatat "contuzie părţi moi regiune malară dreaptă, contuzie atm bilateral", leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Ca atare, loviturile aplicate de apelantul inculpat A. nu ar prezenta o gravitate mai mică sau cel mult egală cu cea a presupusului atac, ceea ce înseamnă că agresiunile fizice exercitate asupra persoanei vătămate B. ar fi, oricum, disproporţionate în raport cu palma prezumtiv primită de inculpat.

Împotriva solicitării privind reţinerea legitimei apărări pledează inclusiv comportamentul ulterior al apelantul inculpat A. care a continuat să exercite violenţe fizice şi împotriva persoanei vătămate C., care s-a deplasat la locul faptei la strigătul de ajutor al prietenei sale. Urmare acţiunii de lovire realizată de inculpat, C. a suferit leziuni (la nivelul arcadei drepte, malar stâng, ambele buze, membre superioare, torace şi picior stâng), de natura tumefacţiilor şi excoriaţiilor, pentru vindecarea cărora a avut nevoie de 6-7 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. A2/5340/23.09.2015 eliberat de Institutul de Medicină Legală "Mina Minovici".

Actele de violenţă fizică ale inculpatului împotriva lui C. sunt dovedite nu doar prin certificatul medico-legal, ci şi prin declaraţiile celui din urmă ("am văzut-o pe B. lovită şi plângând şi pe A. la distanţă mică de aceasta, moment în care l-am întrebat de ce a lovit-o şi ce s-a întâmplat. A. m-a lovit cu pumnii, eu am încercat să mă apăr împingându-l, încercând să-l îndepărtez, fără a răspunde agresiunii") şi ale persoanei vătămate B., care a relatat că: "Am început să strig şi aşa a venit C. care se afla pe bancă, i-am deschis uşa şi a intrat în incinta blocului, a realizat, dată fiind starea mea că între mine şi A. a avut loc o altercaţie. I-a cerut explicaţii dlui A. care l-a lovit cu pumnii, cu picioarele, între cei doi având loc o altercaţie."

Împrejurarea că persoana vătămată C. a fost agresată fizic de inculpat rezultă şi din declaraţia martorului D. care, deşi a perceput direct numai o parte din faptele reţinute în sarcina inculpatului A., a relatat că a văzut când, în scara blocului, cei doi se îmbrânceau, ceea ce dovedeşte, în coroborare cu celelalte probe, faptul că inculpatul l-a lovit pe C..

Martora G. a declarat că inculpatul a prezentat zgărieturi în zona spatelui şi, dacă îşi amiteşte bine, şi pe faţă, dar aceste aspecte (chiar adevărate), nu ar fi în măsură să conducă la aplicarea dispoziţiilor privind legitima apărare cum a solicitat inculpatul, în primul rând pentru că ar exista o disproporţie vădită între leziunile suferite de persoanele vătămate (probate inclusiv prin certificatele medico-legale) şi cele presupus cauzate inculpatului. De altfel, este improbabil ca inculpatul să fi prezentat zgârieturi la nivelul feţei deoarece nici chiar inculpatul nu a afirmat că a fost zgâriat, ci numai că ar fi primit o palmă de la B..

În acord cu prima instanţă, se apreciază că depoziţia martorului F., prin care a susţinut că inculpatul a fost agresat fizic, nu este credibilă. Instanţa de control judiciar ia sub beneficiu de inventar afirmaţia acestui martor, respectiv că inculpatul a fost lovit cu palma de B. şi cu pumnul de către C., pentru motivul că nici inculpatul, nici persoanele vătămate şi nici martorul ocular D. nu au declarat la urmărire penală sau în instanţă că numitul F. ar fi fost prezent la locul faptei, în vreun moment al derulării activităţii infracţionale.

Faţă de conţinutul notelor scrise depuse de inculpat în apel, se constată că niciuna dintre persoanele vătămate nu l-a indicat pe martorul F. că ar fi perceput nemijlocit incidentul. Astfel, persoanele vătămate au arătat, prin declaraţiile din 22.09.2015, că au fost de faţă la cele întâmplate, o vecină care locuieşte la etajul 6 şi un vecin de la etajul 1, care intra în scara blocului, iar prin declaraţiile ulterioare, au indicat drept martori pe D. şi E. . Martorul E. a relatat în faza de urmărire penală că nu cunoaşte nimic din cele sesizate şi nu a fost de faţă la incident, întorcându-se de la serviciu după ora la care acesta s-a derulat, motiv pentru care instanţa de control judiciar nu a apreciat necesar să pună în discuţie din oficiu audierea acestui martor, care nu a fost ascultat nici în prima instanţă.

Dintr-o altă perspectivă, presupunând că datele prezentate de martorul F. exprimă adevărul, mărturia acestuia nu ar putea fundamenta reţinerea legitimei apărări, existând o disproporţie între actele de agresiune comise de inculpat, ale căror urmări sunt dovedite şi prin probele ştiinţifice reprezentate de certificatele medico-legale, şi prezumtivele acte de lovire exercitate de persoanele vătămate.

Faţă de toate acestea, instanţa de apel consideră că apelantul inculpat A. nu a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa în condiţiile legitimei apărări şi, ca atare, este neîntemeiată solicitarea acestuia de a se dispune achitarea pentru că faptele ar fi fost justificate şi nu ar avea caracter penal.

În ceea ce priveşte apărarea apelantului inculpat A. prin care a solicitat achitarea în temeiul art. 26 alin. (1) C. pen., se notează că, potrivit acestor dispoziţii legale, nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depăşit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului.

Din punct de vedere teoretic, în cazul excesului de apărare, cel care se apără se află în faţa unui atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dar mijloacele folosite în apărare sunt exagerate, depăşesc pericolul pe care îl reprezintă atacul, din cauza tulburării sau temerii.

În cauză, însă, după cum s-a arătat în cele ce preced, apelantul inculpat A. nu s-a aflat în faţa unui atac material, direct, imediat şi injust din partea niciuneia dintre persoanele vătămate, prin care să fi fost pusă în pericol persoana inculpatului, nefiind întrunite condiţiile prev. de art. 19 alin. (2) C. pen.

Ca urmare, aspectele indicate de inculpat ca generatoare de tulburare şi temere şi care ar fi determinat lipsa de proporţionalitate dintre atac şi apărare, nu prezintă concludenţă prin prisma dispoziţiilor art. 26 C. pen. privind excesul neimputabil.

Înalta Curte reţine, aşadar, că activitatea inculpatului constând în lovirea la nivelul feţei a persoanei vătămate B., care a continuat, apoi, cu agresiunea îndreptată de inculpat împotriva lui C. (ce intervenise în sprijinul soţiei sale), concretizată în aplicarea unor lovituri cu pumnii şi picioarele în mai multe zone corporale, nu a fost desfăşurată în împrejurări care să probeze că faptele s-au derulat pe tiparul legitimei apărări din care ar fi lipsit condiţia proporţionalităţii dintre atac şi apărare datorită tulburării sau temerii provocate de atac.

În consecinţă, apare ca neîntemeiată şi cererea inculpatului A. de a fi achitat pentru că ar lipsi caracterul imputabil al faptelor de care este acuzat, fiind dovedită fără tăgadă săvârşirea infracţiunilor de către inculpat.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că inculpatul nu a acţionat sub imperiul unei provocării.

Probatoriul evidenţiază că incidentul dintre părţi a fost declanşat chiar de inculpat, acesta lovind-o pe B..

Or, provocarea presupune existenţa unei legături de cauzalitate între acţiunea persoanei vătămate şi reacţia inculpatului, reacţie care în cauză nu există, deoarece inculpatul nu a ripostat ca urmare a unei acţiuni provocatoare a persoanei vătămate, ci, dimpotrivă, chiar inculpatul a provocat incidentul fizic.

Deopotrivă, instanţa de apel apreciază că, la momentul întâlnirii inculpatului cu persoana vătămată B., în scara blocului, inculpatul nu se afla sub o puternică tulburare sau emoţie determinată de relaţiile tensionate, conflictuale care, deşi existau între părţi, datau de mai mult timp. În aceste condiţii nu a existat o provocare sub imperiul căreia inculpatul a întreprins actele de violenţă fizică.

Motivul de apel al parchetului privind greşita soluţie de renunţare la aplicarea unei pedepse pentru inculpatul A., este neîntemeiat.

Potrivit art. 80 alin. (1) C. pen., instanţa poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

a) infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit;

b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

(2) Nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă:

a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

b) faţă de acelaşi infractor s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care este judecat;

c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor;

d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 5 ani.

(3) În caz de concurs de infracţiuni, renunţarea la aplicarea pedepsei se poate dispune dacă pentru fiecare infracţiune concurentă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în alin. (1) şi alin. (2).

Prevederile legale enunţate permit instanţei de judecată să dispună renunţarea definitivă la stabilirea şi aplicarea unei pedepse pentru inculpatul găsit vinovat de comiterea unei infracţiuni, pentru îndreptarea căruia, ţinând seama de infracţiunea săvârşită, de persoana inculpatului şi de conduita avută de acesta anterior şi ulterior comiterii faptei, este suficientă aplicarea unui avertisment, deoarece stabilirea, aplicarea sau executarea unei pedepse ar risca să producă mai mult rău decât să ajute la recuperarea inculpatului.

Totodată, se impune precizarea că, şi dacă toate condiţiile cerute de lege sunt îndeplinite, utilizarea acestei instituţii nu este obligatorie, ci facultativă, instanţa de judecată fiind cea care apreciază dacă este sau nu oportună.

În cauză, instanţa supremă consideră că, deşi infracţiunile săvârşite sunt îndreptate împotriva integrităţii fizice a persoanei, gravitatea acestora este una apreciată ca redusă, în raport de întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite şi împrejurările în care au fost comise faptele.

Deopotrivă, se au în vedere datele ce circumstanţiază persoana inculpatului A., constatându-se, în esenţă, că, evaluând cumulat cerinţele prev. de art. 80 alin. (1) C. pen., prima instanţă a dispus în mod legal şi temeinic soluţia renunţării la aplicarea pedepsei.

Sub aspectul împrejurărilor în care s-au derulat faptele, este de remarcat faptul că, prin contribuţia caracteristică a persoanei vătămate C., care a intrat în scara blocului după ce B. a fost lovită, acesta a potenţat şi a întreţinut acţiunea violentă ulterioară a inculpatului A..

Astfel, din declaraţiile coroborate ale persoanelor vătămate şi inculpatului reiese că C., după ce a pătruns în scara imobilului, i-a cerut explicaţii inculpatului în legătură cu lovirea persoanei vătămate B. şi a intrat într-un conflict de natură fizică cu inculpatul, atitudinea sa având impact serios asupra continuării disputei.

Înalta Curte mai consideră relevantă, în privinţa circumstanţelor în care s-au desfăşurat faptele, declaraţia martorului D. care probează că inculpatul a realizat, în cursul desfăşurării evenimentelor, implicaţiile acţiunilor sale prin care a lovit-o mai întâi pe B. şi, apoi, pe C..

Pentru acest motiv, la un moment dat, inculpatul a urmărit să părăsească locul faptei, urcând pe scări, de la parter spre etajul 1 al imobilului, secvenţă descrisă de martorul ocular D., prin declaraţia dată.

Elocventă în legătură cu atitudinea inculpatului pe parcursul incidentului este şi precizarea persoanei vătămate B., care a menţionat despre inculpat:

"Văzând că lui C. îi curge sânge de la arcadă, a încetat orice agresiune".

Date fiind leziunile suferite de C., constatate inclusiv prin certificatul medico-legal, instanţa de apel apreciază că momentul în care inculpatul a luat hotărârea de a părăsi locul faptei este ulterior celui în care l-a agresat pe C., acesta fiind episodul surprins de martorul D..

Afirmaţia inculpatului că a încercat să părăsească zona de intrare în scara blocului, pornind pe scări de la parter către etajul 1, imediat după conflictul fizic cu B., şi anume înainte de a sosi persoana vătămată C., nu este dovedită prin niciun mijloc de probă credibil.

În această ordine de idei, este de subliniat că, deşi inculpatul a afirmat că a fost lovit de C., la dosar nu există o altă probă care să dovedească acest fapt, nefiind concludentă împrejurarea relatată de martora G. că, soţul său, inculpatul A. nu are certificat medico-legal deoarece nu a avut bani suficienţi pentru a i se emite acest act, când s-a prezentat la Institutul de Medicină Legală. Apoi, în ceea ce priveşte declaraţia martorului F., aşa cum s-a arătat, aceasta a fost înlăturată deoarece prezenţa sa la locul faptei nu a fost indicată de participanţii la conflict şi nici de martorul D..

O altă împrejurare care susţine soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei, o reprezintă şi contextul în care au avut loc faptele de care este acuzat inculpatul A..

Astfel, chiar dacă relaţiile tensionate dintre inculpat şi persoanele vătămate nu pot justifica, în niciun mod, acţiunea de lovire realizată de inculpat asupra lui B. şi C., nu se poate face abstracţie de această situaţie, care se impune a fi valorificată, împreună cu împrejurările anterior expuse şi datele ce conturează persoana inculpatului, mai mult decât presupune circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 75 alin. (2) coroborat cu art. 76 C. pen.

Faptul că între inculpat şi persoanele vătămate exista o stare tensionată, din perioada anterioară datei de 22.09.2015, este dovedit prin depoziţia inculpatului A.:

"intrând în scara blocului, m-am intersectat foarte aproape de numita B., ocazie cu care i-am reproşat jignirile pe care mi le-a adresat cu ceva timp în urmă. Aceasta, în ultima lună, împreună cu prietenul său, C., mi-a adresat diverse jigniri, precum "Iasă boul din lift", "Intră boul", "Avocat cu borcane". Cu aceeaşi ocazie, intrând în bloc nu i-am acordat prioritate la ieşire, fiind umăr la umăr, moment în care s-a simţit ofensată şi mi-a aplicat o palmă cu mâna dreaptă pe obrazul stâng."

Această situaţie conflictuală rezultă indirect şi din declaraţia persoanei vătămate B.:

"în timp ce ieşeam din scara blocului m-am întâlnit cu A.. Precizez că A. era în faţa uşii, încercând să intre în timp ce eu încercam să ies. Când s-a deschis uşa, m-a lovit în faţă cu pumnul şi l-am întrebat de ce a făcut acest lucru, răspunzându-mi că i-am ameninţat fiica prin vrăji, iar cei trei căţei pe care îi deţineam făceau mizerie în faţa uşii dânsului."

Edificatoare în privinţa relaţiilor dintre părţi este şi declaraţia martorei G.:

"Într-o zi am auzit zgomot pe scară, am deschis uşa şi l-am văzut pe soţul meu, venind spre apartament şi pe cei doi îndreptându-se spre casa lor şi am auzit cuvântul "magie", ulterior, soţul meu mi-a spus că aceasta a spus că îi va face magie fetiţei noastre. În acel moment am încetat să ne mai salutăm. Cu altă ocazie, trecând pe lângă cei doi, împreună cu soţul, doamna B. s-a exprimat de genul "avocat prost". Aş vrea să precizez că soţul meu a ocupat pro bono funcţia de preşedinte al asociaţiei de locatari, situaţie în care a interacţionat cu toţi vecinii. În această perioadă, mi-a atras atenţia că nu este în regulă comportamentul părţilor vătămate, am sesizat şi eu că mergeau cu animalele de companie la subsolul blocului (...)"- fila x d.prima inst.

Declaraţia acestei din urmă martore se coroborează cu înscrisurile aflate la dosar privind sesizarea către poliţia locală sector 5, a numitei H., care locuieşte pe Calea x 76A, sc. B, cu referire la faptul că vecinii de la apt. 30, C. şi B. aveau mai multe animale, iar prin neigienizarea corespunzătoare putea fi afectată în mod iminent sănătatea vecinilor .

Soluţia de renunţare la aplicarea unei pedepsei este temeinic stabilită de prima instanţă de fond nu doar în raport de cirsumstanţele reale de comitere a faptelor, dar şi pentru datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Apelantul inculpat A. este la primul conflict cu legea penală, are studii superioare, fiind avocat, iar instanţa de apel, în acord cu prima instanţă, consideră că pregătirea sa juridică constituie un argument pentru o conduită viitoare conformă cu dispoziţiile legale. Se mai observă că inculpatul este integrat în societate, are familie şi un copil minor în întreţinere, posibilităţile sale de îndreptare fiind reale prin aplicarea avertismentului prev. de art. 81 C. pen.

Înalta Curte mai constată, în conformitate cu sentinţa apelată, că apelantul inculpat nu a suferit anterior o condamnare, faţă de acesta nu s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunilor pentru care este judecat în prezenta cauză, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite nu este mai mare de 5 ani închisoare.

În consecinţă, motivele anterior expuse creează convingerea că apelantul inculpat se poate îndrepta fără aplicarea unei pedepse, care ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia, iar avertismentul primit este suficient pentru îndreptarea comportamentului inculpatului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 173/F din data de 19 august 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 173/F din data de 19 august 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2017.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului.

Obligă apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 aprilie 2020.