Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Craiova şi Curtea de Apel Craiova, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 3238 din data de 08 noiembrie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu, iar în baza art. 50 raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi art. 551 din Legea nr. 169/2017 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect Legea nr. 169/2017 - contestaţie la executarea pedepsei -, formulată de petentul condamnat A., în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Craiova a reţinut că, la data de 12.09.2019 a fost înregistrată cererea formulată de petentul condamnat A., prin care a solicitat deducerea din pedeapsa pe care o execută în prezent a zilelor executate în condiţii necorespunzătoare, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 169/2017, cu privire la perioada executată în intervalul 2012 - 2013.
Penitenciarul Pelendava Craiova a înaintat la dosar un exemplar al MEPI în a cărui executare se află condamnatul, cu Adresa nr. x/20.09.2019, la solicitarea instanţei.
În şedinţa publică de la termenul de judecată din 27.09.2019, petentul a precizat verbal cererea, în sensul că solicită deducerea din pedeapsa pe care o execută în prezent a zilelor executate în condiţii necorespunzătoare, cu privire la MEPI anterioare, respectiv cu privire la perioada 2013 - 2015, şi nu la perioada 2012-2013, cum, din eroare, a solicitat în cererea introductivă.
Conform prevederilor art. 598 C. proc. pen.., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
În cazurile prevăzute la lit. a), b) şi d) contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută în alin. (1) sau 6 al art. 597 C. proc. pen., iar în cazul prevăzut la lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
S-a arătat că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 169/2017, prin stabilirea zilelor compensatorii pentru persoanele condamnate care au executat pedepsele în condiţii necorespunzătoare începând cu iulie 2012 (prin considerarea ca şi executate a unui număr mai mare de zile de pedeapsă decât cele executate în mod efectiv), acest aspect constituie cauza de contestaţie la executare reglementată de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. ("orice alt incident intervenit în cursul executării pedepsei").
Contestaţia la executare este de competenta instanţei de executare sau a instanţei egală în grad cu instanţa de executare, în a cărei raza se afla locul de deţinere.
Competenţa reglementată în materia contestaţiei la executare nu este una alternativa, în sensul posibilităţii de alegere pe care ar avea-o condamnatul de a sesiza fie instanţa de executare, fie instanţa egală în grad cu instanţa de executare, în a cărei raza se afla locul de deţinere.
Astfel, având în vedere că petentul A. se află în executarea unui M.E.P.I. emis de către Curtea de Apel Craiova, s-a apreciat că acestei instanţe îi revine competenţa, ca instanţă de executare, conform prevederilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (1) C. proc. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 9/2020 din 16 ianuarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executarea pedepsei formulată de petentul condamnat A., în favoarea Judecătoriei Craiova.
În baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut că, la data de 07 ianuarie 2010, Serviciul Registratură din cadrul instanţei a înregistrat Adresa nr. x/PCPDJ/30.12.2019 emisă de Penitenciarul Craiova-Pelendava, la care s-a ataşat în xerocopie mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 92/19 aprilie 2019 emis de Curtea de Apel Craiova în baza Sentinţei penale nr. 89 din 27.03.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019, comunicându-se astfel faptul că deţinutul A. se află în executarea unei pedepse de 42 luni închisoare, conform mandatului de executare a pedepsei închisorii menţionat anterior.
Curtea a constatat că persoana condamnată a solicitat în speţă deducerea din pedeapsa pe care o execută în prezent a zilelor executate în condiţii de detenţie necorespunzătoare, cu privire la M.E.P.I. anterioare, respectiv în ceea ce priveşte perioada anilor 2013 - 2015 şi nu perioada anilor 2012 - 2013.
În cauză a fost ataşat Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Craiova în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 89 din 27 martie 2019, prin care s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Belgia, s-au constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a recunoscut Decizia nr. 533 pronunţată la data de 24.04.2018 de Curtea de Apel Bruxelles, definitivă la 04.06.2018, prin care cetăţeanul român A., deţinut într-un penitenciar din Belgia, a fost condamnat la pedeapsa de 42 luni închisoare pentru săvârşirea următoarelor 8 infracţiuni:
- 3 infracţiuni de furt prin efracţie, escaladare sau folosire de chei false, prev de art. 461, 463 şi 467 C. pen. belgian, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de furt calificat prev de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen.
- 3 infracţiuni de tentativă de furt prin efracţie, escaladare sau folosire de chei false, prev. de art. 51, 53, 461, 463 şi 467 C. pen. belgian, care au corespondent în legislaţia română în tentativă la infracţiunea de furt calificat prev de art. 32 rap la art. 228, 229 alin. (1) lit. d) C. pen.
- 1 infracţiune de constituire de grup infracţional organizat prev de art. art. 322, 323, 324, 324 bis din C. pen. belgian, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prev de art. 367 alin. (1) C. pen.
- 1 infracţiune de furt prev. de art. 461 C. pen. belgian, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de furt prev de art. 228 alin. (1) C. pen.
S-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 42 luni (1.460 zile) închisoare, într-un penitenciar din România; s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 30.08.2017, la zi; s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe; cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care, suma de 964 RON reprezentând onorariu avocat oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei, în contul Baroului Dolj.
Sentinţa penală nr. 89 din 27 martie 2019 A Curţii de Apel Craiova a rămas definitivă prin Decizia nr. 145/A din 18 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2019, prin care s-a admis apelul condamnatului persoană transferabilă A., s-a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, s-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 42 luni (1.260 zile) închisoare, într-un penitenciar din România.
Ca urmare, doar sub acest aspect s-a apreciat că se impune reformarea hotărârii atacate, pentru a elimina orice nelămurire cu privire la durata pedepsei aplicată de autorităţile judiciare străine condamnatului A. şi recunoscută de instanţa română.
Curtea de apel Craiova a apreciat că nu este instanţa competentă să soluţioneze cererea petentului de aplicare a legii recursului compensatoriu, nefiind instanţă de executare potrivit legii procesual penale comune, chiar dacă mandatul a fost emis de curte în procedura recunoaşterii hotărârii penale belgiene de condamnare a petentului A. pentru infracţiuni de furt calificat, respectiv Sentinţa penală nr. 89/2019 a Curţii de Apel Craiova.
Din cuprinsul dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 cu referire la dispoziţiile titlului VI al Legii nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că art. 154 alin. (2) (înainte de renumerotare art. 142 alin. (2) prevede competenţa exclusivă a curţii de apel în cazul procedurii speciale a recunoaşterii şi punerii în executare a hotărârii judecătoreşti străine, procedură prevăzută de secţiunea a 3-a intitulată "Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România" din capitolul II al aceluiaşi titlu VI al legii.
Curtea de apel nu are competenţa unei instanţe de executare pentru celelalte incidente intervenite pe parcursul executării mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în urma recunoaşterii hotărârii penale străine de condamnare.
Acest aspect este evidenţiat şi în cuprinsul considerentelor Deciziei pronunţate în Recursul în interesul legii nr. 1 din 22.02.2018 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în care se constată că potrivit Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, curtea de apel dobândeşte atribuţii specifice instanţei de executare, atât sub aspectul de modificare a pedepsei dar şi al eventualele lor incidente apărute pe parcursul executării mandatului, numai dacă ulterior recunoaşterii unei hotărâri judecătoreşti străine acelaşi stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaştere a unei hotărâri privind aceeaşi persoană, potrivit art. 172 alin. (7) (fost art. 160 alin. (7) coroborat cu art. 166 alin. (13) lit. b) (fost art. 154 alin. (13) lit. b), ceea ce înseamnă, per a contrario, că pentru celelalte situaţii caracteristice materiei executării competenţa se va stabili potrivit normelor de drept comun în materie.
Astfel, potrivit normelor procesuale de drept comun, instanţa de executare raportat la infracţiunile pentru care a fost condamnat petentul în hotărârea recunoscută, este judecătoria şi nu curtea de apel.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Craiova, reţinând următoarele:
Condamnatul A. a fost transferat într-un penitenciar din România, fiind încarcerat la Penitenciarul Pelendava Craiova, în vederea continuării executării pedepsei de 42 luni (1.260 zile) închisoare, aplicată printr-o hotărâre judecătorească străină şi recunoscută prin Sentinţa penală nr. 89 din 27 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin Decizia nr. 145/A din 18 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru săvârşirea pe teritoriul Belgiei a trei infracţiuni de furt prin efracţie, escaladare sau folosire de chei false, trei infracţiuni de tentativă de furt prin efracţie, escaladare sau folosire de chei false, o infracţiune de constituire de grup infracţional organizat şi o infracţiune de furt, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 92 din 19 aprilie 2019 de Curtea de Apel Craiova.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 12.09.2019, precizată verbal la termenul de judecată din 27.09.2019, condamnatul A. a solicitat deducerea din pedeapsa de 42 luni (1.260 zile) închisoare a zilelor executate în condiţii necorespunzătoare, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 169/2017, cu privire la perioada executată în intervalul 2013 - 2015. Practic, pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., condamnatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, introduse prin Legea nr. 169/2017, dispoziţii care reglementează o măsură compensatorie în favoarea persoanelor care au executat pedepse ori măsuri preventive privative de libertate în condiţii necorespunzătoare, prin cazarea în centre de detenţie ori de reţinere şi arestare preventivă lipsite de condiţiile impuse de standardele europene; în esenţă, această măsură presupune considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare începând cu 24.07.2012, cu consecinţe asupra cuantumului pedepsei ce se execută.
Conform art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face "când se invocă amnistia, prescripţia graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei". Potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia la executare se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), respectiv instanţa de executare sau instanţa egală în grad cu instanţa de executare, în a cărei raza se află locul de deţinere.
Condamnatul A. se află, într-adevăr, în executarea unui mandat de executare a pedepsei închisorii emis de către Curtea de Apel Craiova, însă Judecătoria Craiova a apreciat greşit că instanţei care a emis mandatul de executare îi revine competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, ca instanţă de executare, conform prevederilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere că, în cauză, nu îşi găsesc aplicabilitate dispoziţiile art. 154 alin. (2) (art. 142 alin. (2) înainte de renumerotare) din Legea nr. 302/2004, republicată, care stabilesc competenţa curţii de apel doar în cazul în care se cere recunoaşterea şi punerea în executare, pe teritoriul României, a hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea transferării persoanei condamnate, sau în vederea executării în regim de detenţie a pedepsei.
În acest sens, se are în vedere şi Decizia nr. 1 din 22.02.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recursul în interesul legii, în considerentele căreia s-a remarcat faptul că, potrivit Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, curtea de apel dobândeşte atribuţii specifice instanţei de executare, respectiv de modificare a pedepsei, numai dacă ulterior recunoaşterii unei hotărâri judecătoreşti străine acelaşi stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaştere a unei hotărâri privind aceeaşi persoană, potrivit art. 160 alin. (7) coroborat cu art. 154 alin. (13) lit. b), ceea ce înseamnă, per a contrario, că pentru celelalte situaţii caracteristice materiei executării competenţa se va stabili potrivit normelor de drept comun în materie.
În aceste condiţii, având în vedere obiectul cererii formulată de condamnat, aceasta având caracterul unei cereri incidentale intervenite pe parcursul executării mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în urma recunoaşterii hotărârii penale străine de condamnare, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Craiova a reţinut că nu are competenţa unei instanţe de executare, o astfel de competenţă revenind judecătoriei, potrivit normelor procesuale de drept comun, raportat la infracţiunile pentru care cetăţeanul român A. a fost condamnat prin hotărârea judecătorească străină, recunoscută conform legislaţiei române.
În consecinţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă a soluţiona cauza privind pe condamnatul A. este Judecătoria Craiova, instanţă căreia îi va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Craiova, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2020.
GGC - NN