Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1141/A din 18 octombrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2016,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 1023 din 11 martie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A.; a fost trimis în judecată, din săvârşirea infracţiunii de uz de fals, în formă continuată (10 acte materiale), prev. de art. 323 teza I C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. în săvârşirea infracţiunii de uz de fals, în formă continuată (8 acte materiale; comise în perioada 1 august 2008 - 3 aprilie 2013), prev. de art. 291 teza I C. pen. 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. pen., art. 14 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, în formă continuată (8 acte materiale; comise în perioada 1 august 2008 - 3 aprilie 2013), prev. de art. 291 teza I C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen. la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare.
În temeiul art. 81 alin. (1), art. 82 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 2 luni.
În temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, care se suspendă conform art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.. În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei ca urmare a încălcării prevederilor art. 83 C. pen. 1969.
În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins acţiunea civilă formulată de către persoana vătămată SC B. SA, prin Sucursala de Furnizare a Energiei Electrice C., urmare faptului că infracţiunea prev. de art. 291 teza I C. pen. 1969, fiind de natură formală (de pericol) nu poate produce prejudicii.
În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea înscrisului intitulat "Diplomă de Licenţă" cu seria x, nr. x, aparent eliberată de către Universitatea "D." din Bucureşti sub nr. x din 9 decembrie 2006 pe numele A..
Prima instanţă a reţinut că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul A. a folosit diploma de licenţă falsificată având seria x, nr. x, aparent eliberată de către Universitatea "D." din Bucureşti sub nr. x din 9 decembrie 2006 pe numele A., înscris oficial ce atestă, contrar realităţii, că acesta era licenţiat în ştiinţe juridice, pentru a ocupa funcţia de consilier personal al Primarului comunei Sânmartin, din judeţul Cluj, începând cu data de 1 august 2008, funcţia de jurisconsult în cadrul SC E. SRL, începând cu data de 23 octombrie 2008, funcţia de consilier personal cu normă parţială al Primarului comunei Ţaga din jud. Cluj începând cu data de 1 ianuarie 2009, funcţia de consilier juridic al Primarului comunei Beliş din jud. Cluj, începând cu data de 1 februarie 2009, funcţia de consilier personal al Primarului comunei Sânpaul din jud. Cluj, începând cu data de 8 iunie 2009, funcţia de Director Dezvoltare în cadrul SC F. SA - Sucursala Cluj începând cu data de 26 iulie 2012 - 1 aprilie 2013, funcţia de referent de specialitate în cadrul SC B. SA - Sucursala de Furnizare a Energiei Electrice C. Cluj-Napoca, începând cu data de 3 aprilie 2013, respectiv funcţia de Director adjunct comercial începând cu data de 11.10.2013.
În cursul anului 2010, a folosit diploma de licenţă falsificată, pentru înscrierea şi apoi susţinerea examenului de disertaţie la Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative din cadrul G. din Bucureşti, instituţie de învăţământ superior al cărui program de master "Ştiinţe penale şi criminalistică" l-a urmat în perioada 2008 - 2010.
II. Prin Decizia penală nr. 1141/A din 18 octombrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1023 din 11 martie 2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
În baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de partea civilă SC F. SA împotriva aceleiaşi sentinţe penale, pe care a desfiinţat-o numai cu privire la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra acţiunii civile exercitate de SC F. SA, şi judecând, a disjuns acţiunea civilă exercitată de SC Societatea de Servicii Hidroenergetice F. SA., prin reprezentant legal H. Filiala Bucureşti SPRL, în Dosar penal nr. x/2016 şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca, în vederea soluţionării acesteia.
III. Împotriva Deciziei penale nr. 1141/A din 18 octombrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, a declarat recurs în casaţie inculpatul A.
În cuprinsul cererii formulate de recurentul inculpat, este indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) şi motivarea acestuia, invocându-se în esenţă că înscrisul folosit era în copie xerox şi, prin urmare, nu sunt realizate elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de uz de fals.
IV. Examinând recursul în casaţie, se constată că acesta nu este fondat.
Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie este limitată exclusiv în drept. Aşadar, statuările în fapt ale instanţei care a pronunţat hotărârea definitivă, verificarea suportului probator al acestora, modalitatea de motivare a deciziei nu pot face obiectul cenzurii. Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).
Cazul de casare invocat de inculpatul A. are în vedere situaţia în care s-a săvârşit o faptă pe care în mod greşit instanţa a considerat-o infracţiune, întrucât în realitate, fapta nu se găseşte în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracţiune.
În analiza acestui caz de recurs în casaţie se pot supune verificării instanţei critici cu privire la corespondenţa dintre fapta concretă cu descrierea conţinută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.
În cauză, criticile formulate sunt cele iterate şi în faţa instanţei de apel, referitoare la faptul că folosirea unei copii xerox de pe diploma de licenţă nu echivalează cu îndeplinirea unui act material din conţinutul infracţiunii de uz de fals în formă continuată, potrivit doctrinei şi jurisprudenţei în materie.
A mai susţinut că certificările copiilor xerox ale diplomei de licenţă au fost realizate la un moment ulterior prezentării lor de către inculpat, precum şi că, din nicio probă de la dosar nu rezultă că a folosit diploma de licenţă, respectiv înscrisul oficial, în vederea producerii de consecinţe juridice.
Faţă de argumentele expuse, recurentul inculpat a susţinut că se impune admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi II raportat la art. 17 alin. (2) şi art. 423 din C. proc. pen.
Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de uz de fals, în formă continuată prevăzută de art. 291 teza I C. pen. 1969, pentru care a fost condamnat inculpatul.
Astfel, s-a reţinut, pe baza probelor, că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice inculpatul A. a folosit diploma de licenţă falsificată având seria x, nr. x, aparent eliberată de către Universitatea "D." din Bucureşti sub nr. x din 9 decembrie 2006 pe numele A., înscris oficial ce atestă contrar realităţii că acesta este licenţiat în ştiinţe juridice, pentru a ocupa funcţia de consilier personal al Primarului comunei Sânmartin, din judeţul Cluj, începând cu data de 1 august 2008, funcţia de jurisconsult în cadrul SC E. SRL, începând cu data de 23 octombrie 2008, funcţia de consilier personal cu normă parţială al Primarului comunei Ţaga din jud. Cluj începând cu data de 1 ianuarie 2009, funcţia de consilier juridic al Primarului comunei Beliş din jud. Cluj, începând cu data de 1 februarie 2009, funcţia de consilier personal al Primarului comunei Sânpaul din jud. Cluj, începând cu data de 8 iunie 2009, funcţia de Director Dezvoltare în cadrul SC F. SA - Sucursala Cluj începând cu data de 26 iulie 2012 - 1 aprilie 2013, funcţia de referent de specialitate în cadrul SC B. SA - Sucursala de Furnizare a Energiei Electrice C. Cluj-Napoca, începând cu data de 3 aprilie 2013, respectiv funcţia de Director adjunct comercial începând cu data de 11 octombrie 2013.
S-a reţinut că în cursul anului 2010, a folosit diploma de licenţă falsificată, pentru înscrierea şi apoi susţinerea examenului de disertaţie la Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative din cadrul G. din Bucureşti, instituţie de învăţământ superior al cărui program de master "Ştiinţe penale şi criminalistică" l-a urmat în perioada 2008 - 2010.
În consecinţă, acţiunea inculpatului de a folosi diploma de licenţă falsă atât în original, cât şi în copie xerox, prin prezentarea acesteia şi depunerea în faţa autorităţilor, precum şi prin prezentarea la serviciul de notariat pentru obţinerea unei copii legalizate, care la rândul ei este falsă, este susceptibilă de a produce consecinţe juridice, servind ca probă a licenţierii sale în ştiinţe juridice, pentru a fi angajat şi a urma cursurile de master, ceea ce corespunde textului legal de incriminare a faptei de uz de fals, în modalitatea reţinută de instanţe.
De altfel, se constată că fondul criticii formulată pe calea recursului în casaţie - că fapta nu există, întrucât folosirea unei copii xerox de pe diploma de licenţă nu echivalează cu îndeplinirea unui act material din conţinutul infracţiunii de uz de fals - porneşte de la negarea bazei factuale care a condus la reţinerea vinovăţiei inculpatului, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.
Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., instanţa va respinge ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1141/A din 18 octombrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1141/A din 18 octombrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2020.
GGC - LM