Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 11 din 17 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2014,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 1447 din 24 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în Dosarul nr. x/2014, s-au hotărât, printre altele, următoarele:

A fost condamnat inculpatul A., fost administrator al SC B. SRL, fără antecedente penale, la:

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "constituire a unui grup infracţional organizat " prev. de art. 367 alin. (1) şi 3 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 5 din C. pen.,

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "evaziune fiscală în formă continuată" prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen.,

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "evaziune fiscală în formă continuată" prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen.,

- pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "spălare de bani în formă continuată" prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare la care se adăugă un spor de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare, inculpatul A. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a mai ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen., pe o perioadă de 4 (patru) ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a mai ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen.

În esenţă, s-a reţinut că inculpatul A., administratorul SC B. SRL, în perioada martie 2007- iunie 2008, împreună cu reprezentanţii SC C. SRL - adm. D. şi împuternicit E., administratorul-delegat al SC F. SRL, G., a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat structurat, care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunii grave de spălarea banilor, sumele de bani fiind transferate şi retrase din conturile societăţilor coordonate de aceştia, cu titlu de plată a unor operaţiuni fictive, cunoscând că acestea provin din comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, pentru a obţine beneficii financiare,

Inculpatul A., administratorul SC B. SRL, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale,

- în perioada martie 2007 - decembrie 2007, a înregistrat în documentele contabile:

- o achiziţie fictivă de marfă la SC C. SRL, în baza unei facturi fiscale, în valoare de 160.888 RON (din care TVA 25.688 RON)

- achiziţii fictive de marfă de la SC F. SRL, în baza a 12 facturi fiscale, în valoare de 1.844.575,9 RON (din care TVA 294.572,08 RON),

- în perioada ianuarie - iunie 2008, a înregistrat în documentele contabile:

- achiziţii fictive de marfă de la SC F. SRL, în baza a 27 de facturi fiscale, în valoare totală de 3.731.596,49 RON (din care TVA 705.710,87 RON)

Inculpatul A., în perioada noiembrie 2007 - decembrie 2007, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, a ascuns, prin întocmirea de documente false privind provenienţa, apartenenţa sau circulaţia bunului - combustibil - motorină şi benzină, în cantitate de 794.031 litri, în valoare de 2.767.828,03 RON, achiziţionat de la alţi furnizori decât antrepozitari autorizaţi pentru producţie sau importatori autorizaţi, valoarea accizelor nedeclarate şi nevirate fiind de 733.141 RON,

Inculpatul A. administrator al SC B. SRL, în perioada martie 2007 - iunie 2008, a transferat din conturile societăţii comerciale, cu titlu de plata a facturilor fiscale, care atestau în fapt achiziţii fictive, suma totală de 4.952.162,33 RON către SC C. SRL şi SC F. SRL, în scopul ascunderii şi disimulării originii ilicite a acestora, a disimulat adevărata natură a provenienţei acestora, a circulaţiei sumelor de bani prin conturile bancare, cunoscând faptul că aceste sume de bani provin din infracţiunea de evaziune fiscală, în final, sumele de bani astfel încasate, fiind dobândite în urma retragerilor în numerar de către inculpaţii G., D., E., în baza unor justificări nereale- plăţi diverse, plata achiziţii pentru borderouri de achiziţie deşeuri/material lemnos, plată salarii, respectiv a unor contracte de împrumut fictive)

- în perioada iulie - august 2008 a transferat din conturile societăţii comerciale, suma totală de 635.077,53 RON, în baza a 5 bilete la ordin emise în luna mai de SC B. SRL IASI către SC F. SRL Lunca Cetăţuii, fără a fie susţinute de existenţa unor operaţiuni comerciale reale şi girate de această din urmă societate către persoana fizică H., în baza unor contracte fictive de împrumut, suma de bani fiind încasată şi retrasă de H., în scopul ascunderii şi disimulării originii ilicite a acestora, disimulând astfel adevărata natură a provenienţei acestora, circulaţiei sumelor de bani prin conturile bancare, cunoscând faptul că aceste sume de bani provin din infracţiunea de evaziune fiscal.

II. Prin decizia penală nr. 11 din 17 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - DIRECŢIA DE INVESTIGARE A INFRACŢIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ŞI TERORISM-SERVICIUL TERITORIAL IAŞI şi inculpaţii A., E., D. şi SC "B." SRL, împotriva sentinţei penale nr. 1447 din 24 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în Dosarul nr. x/2014, pe care a desfiinţat-o integral şi, rejudecând cauza, s-au dispus cu privire la INCULPATUL A. următoarele:

S-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul A. este legea penală anterioară şi încadrează în drept faptele cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în infracţiunile de "constituire grup infracţional organizat", prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, "evaziune fiscală în formă continuată" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, "evaziune fiscală în formă continuată" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi "spălare de bani în formă continuată" prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, fiecare cu reţinerea dispoziţiilor art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru infracţiunile de "constituire grup infracţional organizat", prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi "spălare de bani în formă continuată" prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, întrucât niciuna din aceste două fapte nu este prevăzută de legea penală.

A fost condamnat inculpatul A., pentru comiterea infracţiunii de "evaziune fiscală în formă continuată" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi reţinerea art. 5 C. pen. din 1968, la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pe lângă care s-a aplicat pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen. din 1968, respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exercitarea autorităţii de stat pe o durată de 2 (doi) ani.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1968, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1968.

A fost condamnat inculpatul A., pentru comiterea infracţiunii de "evaziune fiscală în formă continuată" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, pe lângă care s-a aplicat pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen. din 1968, respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exercitarea autorităţii de stat pe o durată de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1968, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1968.

S-a constatat că faptele anterior menţionate, pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii, au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni şi în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968 raportat la art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1968 s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

Conform art. 35 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1968, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1968 pe o durată de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), teza a II-a, lit. b), pe) durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1968.

S-a constatat că potrivit art. 12 din Legea nr. 241/2005, după rămânerea definitivă a hotărârii, inculpatul nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant al unei societăţi comerciale.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 11 din 17 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, a declarat recurs în casaţie inculpatul A.

În cuprinsul cererii formulate de recurentul inculpat, este indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) şi motivarea acestuia, invocându-se faptul că inculpatului i s-a agravat doar situaţia în propriul său apel şi s-a schimbat şi încadrarea juridică în momentul deliberării.

IV. Examinând recursul în casaţie, se constată că acesta nu este fondat.

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie este limitată exclusiv în drept.

Cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. nu permite cenzurarea instituţiilor penale sau procesual penale reţinute prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei acestor instituţii, precum cauze de reducere a pedepsei, concursul de infracţiuni, aplicarea legii penale mai favorabile, încadrarea juridică, etc.

Examinând recursul în casaţie, din perspectiva motivului de recurs în casaţie privind aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se constată că nu este întemeiat.

Critica apărării, în sensul că pedeapsa aplicată în apel este nelegală, întrucât s-au încălcat dispoziţiile art. 418 alin. (1) C. proc. pen., respectiv a principiului non reformatio in pejus, nu este întemeiată.

În cauză, prin sentinţa primei instanţe, inculpatul A. a fost condamnat, la următoarele pedepse principale:

- de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "constituire a unui grup infracţional organizat" prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 5 din C. pen.,

- de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "evaziune fiscală în formă continuată" prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen.,

- de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "evaziune fiscală în formă continuată" prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen.,

- de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "spălare de bani în formă continuată" prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare la care se adăugă un spor de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare, inculpatul A. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare.

Prin decizia instanţei de apel, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., în infracţiunile de "constituire grup infracţional organizat", prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, "evaziune fiscală în formă continuată" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, "evaziune fiscală în formă continuată" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi "spălare de bani în formă continuată" prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, fiecare cu reţinerea dispoziţiilor art. 5 C. pen.

A fost condamnat inculpatul A., la pedepsele principale de: 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de "evaziune fiscală în formă continuată" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi 4 (patru) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de "evaziune fiscală în formă continuată" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, pentru ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 C. pen. din 1968.

Constatându-se că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968 raportat la art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1968, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 418 alin. (2) C. proc. pen., în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia.

Din interpretarea textului de lege, rezultă că, în apelul declarat de procuror în defavoarea unei părţi, instanţa de apel poate agrava situaţia acesteia, iar, în cauză, în contextul exercitării acestei căi de atac şi de către procuror, situaţia recurentului inculpat nu a fost agravată, ci modificată, în baza efectului devolutiv al apelului declarat de parchet şi prin reţinerea legii anterioare ca lege penală mai favorabilă inculpatului.

În concret, în raport de cuantumul pedepsei închisorii, pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare aplicată de instanţa de apel, ca urmare a reţinerii legii penale anterioare - C. pen. din 1968, ca lege penală mai favorabilă şi schimbarea încadrării juridice dată faptelor de instanţa de fond, este mai mică decât cea de 4 ani şi 8 luni închisoare, aplicată de prima instanţă.

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în M.Of. 757 din 12 noiembrie 2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Or, aplicarea acestor dispoziţii legale de către instanţa de apel a avut loc în baza operaţiunii de apreciere a legii penale mai favorabile, iar nu ca urmare a nesocotirii principiului neagravării în propria cale de atac.

Examinând eventualele erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau a unui cuantum al pedepsei superioare ori inferioare limitelor legale speciale, Înalta Curte constată că, în cauză, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1968 pe o durată de 3 (trei) ani este legală şi se încadrează în limitele minimului şi maximului pedepsei prevăzute de textul de lege (conform art. 9 alin. .1 lit. a), lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, infracţiunea de evaziune fiscală se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar potrivit alineatului al doilea, dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani).

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., instanţa va respinge ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 11 din 17 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 11 din 17 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2020.

GGC - LM