Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 10 decembrie 2019 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti sub nr. x/2019, petentul A., internat în Centrul Educativ Târgu Ocna, a solicitat contopirea sancţiunilor penale ce i-au fost aplicate prin hotărârile pronunţate în dosarele nr. x/2013, nr. y/2012 şi nr. 2388/281/2019 ale Judecătoriei Ploieşti.
La termenul din 10 februarie 2020, instanţa a recalificat cererea ca fiind contestaţie la executare, apreciind că este vorba despre o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, având în vedere că, prin Sentinţa penală nr. 1662 din 27 iunie 2017 a Judecătoriei Ploieşti, s-a reţinut contopirea măsurii educative a asistării zilnice de 6 luni cu celelalte pedepse aplicate prin Sentinţele penale nr. 2758 din 20 decembrie 2013 şi nr. 2459 din 20 decembrie 2013 ale aceleiaşi instanţe, iar, prin Sentinţa penală nr. 955/2019, măsura educativă a asistării zilnice a fost înlocuită cu internarea într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an şi 6 luni, fără a se mai realiza şi celelalte operaţiuni juridice în raport cu pedepsele la care a fost condamnat petentul.
Ca atare, prin Sentinţa penală nr. 89 din 10 februarie 2020 pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. x/2019, în baza art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi art. 50 C. proc. pen., a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe, pusă în discuţie din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
În acest sens, s-a arătat, în esenţă, că, întrucât prin contestaţia formulată de condamnatul A. a fost invocată o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, respectiv Sentinţa penală nr. 955/2019 a Judecătoriei Ploieşti, caz prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., acestei din urmă instanţe îi revine competenţa de a soluţiona cererea condamnatului.
Cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr de dosar la Judecătoria Ploieşti care, prin Sentinţa penală nr. 558 din 14 aprilie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, iar, în baza art. 50 C. proc. pen. coroborat cu art. 136 lit. a) din Legea nr. 254/2013, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de contopire formulată de petentul A. în favoarea Judecătoriei Oneşti.
Ca urmare, în temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Ploieşti şi Judecătoria Oneşti şi, în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (4) C. proc. pen., a dispus înaintarea dosarului având ca obiect contopire pedepse în vederea soluţionării acestui conflict către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.
Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Ploieşti a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 955 din 17 mai 2019 pronunţată de această instanţă în dosarul penal nr. x/2019, definitivă prin necontestare la data de 5 iunie 2019, a fost admisă sesizarea nr. 1654/2 din 28 ianuarie 2019 a Serviciului de Probaţiune Prahova, iar, în temeiul art. 123 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a dispus faţă de A. înlocuirea măsurii asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni luată prin Sentinţa penală nr. 1662 din 27 iunie 2017 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul penal nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 18 iulie 2017 şi pusă în executare la 30 august 2018, cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an şi 6 luni.
În cuprinsul Sentinţei penale nr. 955 din 17 mai 2019, s-a arătat că, prin adresa din 28 ianuarie 2019, Serviciul de Probaţiune Prahova a solicitat înlocuirea măsurii asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni luată faţă de A. cu o măsură privativă de libertate, întrucât cu prilejul demersurilor întreprinse în vederea punerii în executare a Sentinţei penale nr. 1662 din 27 iunie 2017 pronunţate de Judecătoria Ploieşti, definitivă prin neapelare la data de 18 iulie 2017, s-a constatat că intimatul a încălcat cu rea-credinţă obligaţiile prevăzute de art. 121 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., respectiv cele de a urma un curs de pregătire şcolară sau formare profesională şi de a se prezenta la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta. Apreciind întemeiată sesizarea Serviciului de Probaţiune Prahova, Judecătoria Ploieşti a dispus înlocuirea măsurii asistării zilnice cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an şi 6 luni. După pronunţarea acestei hotărâri, la 8 noiembrie 2019 petentul A. a fost arestat în baza mandatului de executare a măsurii educative a internării din data de 17 mai 2019 emis de către Centrul Educativ Târgu Ocna.
Raportându-se la motivele de fapt şi temeiurile de drept indicate de petentul A. prin cererea introductivă, dar şi la înscrisurile aflate la dosar, Judecătoria Ploieşti a apreciat că, în mod greşit, cererea de contopire formulată de acesta a fost recalificată ca fiind o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. Astfel, s-a arătat că, prin Sentinţa penală nr. 1662 din 27 iunie 2017 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la 18 iulie 2017, în baza art. 129 alin. (2) lit. a) C. pen. raportat la art. 120 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a aplicat petentului A. (minor la data săvârşirii faptei) măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 luni cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prevăzut de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 113 şi urm. C. pen. şi art. 5 C. pen. (faptă săvârşită în noaptea de 12 februarie 2012, persoană vătămată S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A.), de distrugere, prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 289/2005, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 99 C. pen. (faptă săvârşită în noaptea de 10 iunie 2011, persoană vătămată S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A.), şi de furt calificat, prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005, cu aplicarea art. 99 C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (faptă săvârşită în noaptea de 10 iunie 2011 persoană vătămată S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A.).
Totodată, în baza art. 121 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., s-a impus faţă de petent ca, pe durata executării măsurii educative a asistării zilnice, să urmeze un curs de pregătire şcolară sau formare profesională şi să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a mai constatat că a fost executată pedeapsa stabilită prin Sentinţa penală nr. 2459 din data de 22 noiembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 110 din 21 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Referitor la această sancţiune, instanţa a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 955 din 17 mai 2019 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, secţia penală, în dosarul penal nr. x/2019, definitivă prin necontestare la 5 iunie 2019, în temeiul art. 123 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a dispus faţă de petentul A. înlocuirea măsurii asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni luată prin Sentinţa penală nr. 1662 din 27 iunie 2017 a aceleiaşi instanţe pronunţată în dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la 18 iulie 2017 şi pusă în executare la data de 30 august 2018, cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an şi 6 luni.
S-a arătat, în acest context, că, pentru a putea reţine incidenţa dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., trebuia să se fi ivit fie o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, fie o împiedicare la executare. Or, din actele dosarului nu a fost identificat niciun înscris sau situaţie de fapt care să releve lipsa de precizie a dispozitivului hotărârii ori caracterul său echivoc, doar o asemenea ipoteză putând conduce la recalificarea cererii petentului ca fiind o contestaţie la executare întemeiată pe cazul menţionat. Ca urmare, s-a apreciat că Judecătoria Oneşti trebuia să analizeze, pe fond, cererea petentului din perspectiva dispoziţiilor privitoare la contopirea pedepselor.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Oneşti este instanţa competentă să soluţioneze cauza referitoare la petentul A., motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 585 alin. (1) C. proc. pen., pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa concursului de infracţiuni, recidivei, pluralităţii intermediare ori a unor acte ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Stabilind instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei, art. 585 alin. (2) C. proc. pen. prevede că aceasta este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Pe de altă parte, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestaţie, printre altele, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, instanţa competentă să soluţioneze cauza în această situaţie fiind cea care a pronunţat respectiva hotărâre.
Analizând, în acest context, actele dosarului, se constată că petentul A. a solicitat, prin cererea formulată la data de 10 decembrie 2019, contopirea pedepsei de 2 ani şi 4 luni închisoare la care a fost condamnat pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat (săvârşită la 14 august 2013) prin Sentinţa penală nr. 2459 din 22 noiembrie 2013 a Judecătoriei Ploieşti (pronunţată în dosarul nr. x/2013, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia nr. 110 din 21 februarie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti), cu cea de 2 ani închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere şi furt calificat (la 10 iunie 2011) prin Sentinţa penală nr. 2758 din 20 decembrie 2013 a aceleiaşi instanţe (pronunţată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 774 din 2 septembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti), precum şi cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an şi 6 luni aplicată prin Sentinţa penală nr. 955 din 17 mai 2019 a aceleiaşi instanţe (pronunţată în dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare la 5 iunie 2019), ca urmare a înlocuirii măsurii educative a asistării zilnice dispusă prin Sentinţa penală nr. 1662 din 27 iunie 2017 (pronunţată în dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la 18 iulie 2017).
În faţa Judecătoriei Ploieşti, la termenul de judecată din 14 aprilie 2020, petentul a precizat că nu are nelămuriri cu privire la Sentinţa penală nr. 955 din 17 mai 2019, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare la data de 5 iunie 2019 şi că solicită contopirea pedepsei aplicată prin această hotărâre cu cea stabilită prin Sentinţa penală nr. 2459 din 22 noiembrie 2013, dată în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 110 din 21 februarie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, pentru care a fost emis mandatul nr. x din 24 februarie 2014.
De asemenea, din examinarea actelor dosarului, rezultă că, prin Sentinţa penală nr. 955 din 17 mai 2019 a Judecătoriei Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare la 5 iunie 2019, a fost admisă sesizarea nr. x/2 din 28 ianuarie 2019 a Serviciului de Probaţiune Prahova şi, în temeiul art. 123 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a înlocuit măsura asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1662 din 27 iunie 2017 a aceleiaşi instanţe, definitivă prin neapelare la data de 18 iulie 2017 (dosar nr. x/2016), luată faţă de intimatul A., pusă în executare la data de 30 august 2018, cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an şi 6 luni, reţinându-se, în esenţă, că acesta a încălcat cu rea-credinţă obligaţiile impuse.
Astfel, prin Sentinţa penală nr. 1662 din 27 iunie 2017 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la 18 iulie 2017, s-a constatat că infracţiunea ce face obiectul acestei cauze este concurentă cu faptele pentru care petentul A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 2758 din 20 decembrie 2013 a Judecătoriei Ploieşti în dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 774 din 2 septembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, precum şi prin Sentinţa penală nr. 2459 din 22 noiembrie 2013 a Judecătoriei Ploieşti în dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 110 din 21 februarie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti.
În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a C. pen., în referire la art. 83 alin. (1) C. pen. (1969), s-a anulat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei 2 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 2758 din 20 decembrie 2013 a Judecătoriei Ploieşti în dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 774 din 2 septembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti.
În baza art. 129 alin. (2) lit. a) raportat la art. 120 C. pen., cu reţinerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a aplicat petentului A., minor la data săvârşirii faptei, măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 luni cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (3) lit. f) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 113 şi urm. C. pen. şi art. 5 C. pen. (comisă în noaptea de 12 februarie 2012, persoană vătămată S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A.), de distrugere, prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea 289/2005, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (1968) şi art. 99 C. pen. 1969 (faptă săvârşită în noaptea de 10 iunie 2011, persoană vătămată S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A.), şi de furt calificat, prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea 289/2005, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (1968) şi art. 99 C. pen. 1969 (comisă în noaptea de 10 iunie 2011, persoană vătămată S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A.), impunându-se acestuia, potrivit art. 121 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., ca, pe durata executării măsurii educative, să urmeze un curs de pregătire şcolară sau formare profesională, respectiv să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta.
Totodată, s-a constatat că a fost executată pedeapsa stabilită prin Sentinţa penală nr. 2459 din 22 noiembrie 2013 a Judecătoriei Ploieşti pronunţată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 110 din 21 februarie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti.
Se observă, astfel, că, deşi prin Sentinţa penală nr. 1662 din 27 iunie 2017 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2016 s-a reţinut că infracţiunea ce a făcut obiectul cercetării în acest dosar este concurentă cu cele pentru care petentul a fost condamnat prin sentinţele penale nr. 2459 din 22 noiembrie 2013 (pronunţată în dosarul nr. x/2013, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia nr. 110 din 21 februarie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti) şi nr. 2758 din 20 decembrie 2013 (pronunţată în dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 774 din 2 septembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti), fiind, în consecinţă, anulată suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare stabilită prin cea din urmă hotărâre, nu s-a realizat şi contopirea sancţiunilor penale aplicate prin cele trei sentinţe, ci doar s-a constatat că a fost executată pedeapsa stabilită prin cea de-a doua hotărâre (Sentinţa penală nr. 2459 din 22 noiembrie 2013 a Judecătoriei Ploieşti pronunţată în dosarul nr. x/2013).
Având în vedere aceste aspecte, conţinutul cererii cu care petentul a sesizat Judecătoria Oneşti, dar şi precizările acestuia din faţa instanţei făcute la termenul din 14 aprilie 2020, se constată că, în speţă, nu este vorba de o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, caz de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., ci de o solicitare de contopire a sancţiunilor penale stabilite de Judecătoria Ploieşti prin Sentinţele penale nr. 1662 din 27 iunie 2017 (astfel cum a fost modificată în privinţa măsurii educative prin Sentinţa penală nr. 955 din 17 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019), nr. 2459 din 22 noiembrie 2013 şi nr. 2758 din 20 decembrie 2013, situaţie în care sunt incidente prevederile art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., referitoare la modificarea pedepsei în cazul concursului de infracţiuni.
Or, aşa cum s-a arătat anterior, în conformitate cu dispoziţiile art. 585 alin. (2) C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei în această situaţie este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de detenţie, textul de lege menţionat fiind incident şi atunci când este vorba despre o persoană internată într-un centru educativ, deci aflată în executarea unei măsuri educative privative de libertate, cum este cazul în speţă.
Verificând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, la momentul formulării cererii de contopire, petentul A. se afla internat în Centrul Educativ Târgu Ocna, motiv pentru care, raportat şi la aspectele statuate prin Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 22 octombrie 2018, în sensul că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate), competenţa de soluţionare a solicitării acestuia revine Judecătoriei Oneşti, care a şi fost sesizată iniţial, iar nu Judecătoriei Ploieşti.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă să soluţioneze cauza referitoare la petentul A. este Judecătoria Oneşti, instanţă căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Oneşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2020.
GGC - CL