Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă care face obiectul prezentei cauze, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 755 din data de 23 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Oneşti, în temeiul dispoziţiilor art. 598, alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 47 din C. proc. pen., a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Oneşti, invocată din oficiu.
În temeiul dispoziţiilor art. 50 din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare, formulată de persoana condamnată A., încarcerat în Penitenciarul Spital Târgu Ocna, în favoarea Judecătoriei Suceava.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Oneşti a arătat că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2019, la data de 2 august 2019, persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare, prin care a solicitat, în esenţă, deducerea din executarea pedepsei în care se află a perioadelor executate în mandatul anterior, în condiţii necorespunzătoare, conform prevederilor din Legea nr. 169/2017.
În motivarea cererii, petentul a arătat că se află în executarea unei pedepse cu închisoarea, aplicată de Judecătoria Suceava, fără a indica numărul sentinţei.
În dovedirea cererii, petentul nu a depus la dosarul cauzei alte înscrisuri, iar cererea sa nu a fost motivată în drept.
Din dispoziţia instanţei, s-au efectuat verificări cu privire la cazierul judiciar al condamnatului şi la Penitenciarul Spital Târgu Ocna pentru a se stabili situaţia juridică a acestuia.
Din fişa de cazier judiciar a rezultat că persoana contestatoare a beneficiat de liberare condiţionată:
- la data de 11 mai 2011 a fost liberat din Penitenciarul Botoşani, cu un rest neexecutat de 357 zile
- la data de 13 martie 2013 a fost liberat din Penitenciarul Botoşani, cu un rest de pedeapsă de executat de 144 zile.
Prin adresa din 19 august 2019, Penitenciarul Spital Târgu Ocna a comunicat că deţinutul A. se află în executarea unei pedepse de 2 ani, 6 luni şi 144 zile închisoare, aplicată de Judecătoria Suceava prin mandatul de executare a pedepsei din 5 iulie 2019, emis în baza Sentinţei penale nr. 339 din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Suceava, modificată în parte şi definitivă prin Decizia penală nr. 675 din 5 iulie 2019 a Curţii de Apel Suceava.
S-a dispus ataşarea Sentinţei penale nr. 339 din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Suceava, modificată în parte şi definitivă prin Decizia penală nr. 675 din 5 iulie 2019 a Curţii de Apel Suceava.
La termenul de judecată din data de 11 februarie 2019, analizându-se înscrisurile de la dosarul cauzei, după punerea în discuţia contradictorie a părţilor, cererea condamnatului a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c), teza I din C. proc. pen.
În consecinţă, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oneşti.
Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale, instanţa a reţinut următoarele:
Contestaţia la executare poate fi formulată în cazurile expres şi limitativ prevăzute în cuprinsul textului de lege, respectiv art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.
Astfel, contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen. "în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia nr. 7/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-au dispus următoarele:
"în interpretarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din C. pen., trebuie recalculată, începând cu data de 24 iulie 2012, "perioada executată efectiv" din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare), cu efectul micşorării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară". Stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din C. pen., trebuie recalculată - începând cu data de 24 iulie 2012 - perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare".
Având în vedere dispozitivul şi considerentele hotărârii judecătoreşti contestate, s-a observat că s-au aplicat deja prevederile Legii nr. 169/2017.
În aceste condiţii, analizând admisibilitatea contestaţie la executare prin raportare la toate cazurile prev. de de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa a constatat că persoana condamnată are deschisă calea unei contestaţii la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.
S-a susţinut că situaţia indicată în contestaţia formulată reprezintă o nelămurire cu privire la Sentinţa penală nr. 339 din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Suceava, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii ce se execută în prezent de contestator, în sensul că în acest mandat nu se menţionează şi deducerea celor 132 zile considerate executate în baza aplicării art. 551 din Legea nr. 254/2013, în acord cu Decizia nr. 7/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
Posibilitatea admiterii contestaţiei astfel formulate, cu efect direct asupra modificării cuantumului pedepsei închisorii înscris în mandatul de executare a pedepsei din 5 iulie 2019 al Judecătoriei Suceava nu echivalează cu încadrarea acestui incident în categoria cauzelor de micşorare a pedepsei prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.. Aşadar, pentru cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., singurul incident faţă de motivele invocate în cuprinsul contestaţiei, contestatorul A. se poate adresa cu cererea privind contestaţia la executare instanţei de executare - Judecătoria Suceava, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere că în contestaţia formulată este invocată o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.
În subsidiar, raportat la procedura reglementată de art. 278 din C. proc. pen., în eventualitatea în care s-ar constata că în mandatul de executare a pedepsei din 5 iulie 2019 al Judecătoriei Suceava s-a inserat în mod eronat cuantumul pedepsei de executat, competenţa de soluţionare a unei cereri de îndreptare eroare materială ar aparţine instanţei care a întocmit actul - Judecătoria Suceava.
În conformitate cu prevederile art. 47 alin. (4) din C. proc. pen., excepţiile de competenţă pot fi invocate din oficiu, de către procuror, de către persoana vătămată sau de către părţi, iar potrivit art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de judecată care îşi declină competenţa trimite dosarul instanţei de judecată arătată ca fiind competentă prin hotărârea de declinare.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul disp. art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 47 din C. proc. pen., instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Oneşti, invocată din oficiu.
În temeiul dispoziţiilor art. 50 din C. proc. pen., instanţa a declinat competenţa de soluţionare a contestaţie la executare faţă de Sentinţa penală nr. 339 din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Suceava, modificată în parte şi definitivă prin Decizia penală nr. 675 din 5 iulie 2019 a Curţii de Apel Suceava, formulată de persoana condamnată A., în favoarea Judecătoriei Suceava.
Prin Sentinţa penală nr. 287 din 9 aprilie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Suceava a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Suceava, invocată din oficiu.
În temeiul art. 50 din C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contestaţie la executare, formulată de contestatorul A., încarcerat în Penitenciarul Botoşani, în favoarea Judecătoriei Oneşti.
A constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Judecătoria Suceava şi Judecătoria Oneşti.
În baza art. 51 alin. (3) din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Suceava a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti la data de 2 august 2019, sub nr. de dosar x/2020, contestatorul A. a înţeles să formuleze contestaţie la executare, prin care a solicitat, în esenţă, deducerea din pedeapsa de 2 ani, 6 luni şi 144 zile de închisoare la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 399 din data de 29 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2017, desfiinţată în parte şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 675 din data de 5 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava şi în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din data de 5 iulie 2019, de către Judecătoria Suceava, a restului de 144 zile de închisoare, întrucât a executat restul de 144 de zile, potrivit Sentinţei penale nr. 379 din data de 8 octombrie 2014 a Judecătoriei Suceava, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an, 6 luni şi 144 de zile închisoare, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 26 iunie 2015.
În drept, cererea nu a fost motivată.
La termenul de judecată din data de 23 septembrie 2019, instanţa a calificat cererea formulată de contestator ca fiind o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., iar din oficiu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oneşti în soluţionarea cauzei.
Astfel, prin Sentinţa penală nr. 755 din data de 23 septembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oneşti, invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A., în favoarea Judecătoriei Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 11 octombrie 2019, sub nr. x/2019.
Ca urmare a demersurilor făcute de către instanţă, la prezentul dosar au fost înaintate, în copie, următoarele sentinţe penale: Sentinţa penală nr. 651 din 26 octombrie 2011 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2011, Sentinţa penală nr. 379 din 8 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2014, Sentinţa penală 1106 din 6 mai 2011 pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. x/2011, Sentinţa penală nr. 547 din 8 martie 2013 pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. x/2013 şi Sentinţa penală nr. 1613 din 1 iulie 2008 pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. x/2008.
La termenul de judecată din data de 8 aprilie 2020, raportat la precizările făcute de contestator, prin apărătorul desemnat din oficiu, instanţa a apreciat că, în cauză, nu se poate reţine existenţa vreunei nelămuriri cu privire la Sentinţa penală nr. 399 din data de 29 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2017, desfiinţată în parte şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 675 din data de 5 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, ci în speţă este incidentă o cauză de micşorare a pedepsei, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., dată fiind şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 8 din data de 11 martie 2019, prin care s-a statuat că zilele considerate executate, ca măsură compensatorie, prev. de art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013, modificată şi completată prin Legea nr. 169/2019, intră în sfera noţiunii de cauză de micşorare a pedepsei, în accepţiunea art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., şi se analizează potrivit dispoziţiilor de la contestaţia la executare.
La termenul de judecată din data de 8 aprilie 2020, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Suceava în soluţionarea prezentei cauze, excepţie asupra căreia instanţa s-a pronunţat cu prioritate şi în legătură cu care a reţinut următoarele:
Instanţa a reţinut că în baza Sentinţei penale nr. 399 din data de 29 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2017, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din data de 5 iulie 2019 de către Judecătoria Suceava.
La data formulării prezentei contestaţii la executare, contestatorul A. se afla în executarea pedepsei mai sus menţionate în Penitenciarul Spital Târgu Ocna.
Contestaţia la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, în cursul executării şi chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu aceasta.
Totodată, instanţa competentă să judece contestaţia la executare se stabileşte în raport cu cazul de contestaţie incident în cauză, iar nu cu acela invocat de contestator, dar şi în raport cu situaţia condamnatului contestator, după cum acesta se află în stare de deţinere sau în stare de libertate.
Contestaţia la executare poate fi formulată în cazurile expres şi limitativ prevăzute în cuprinsul textului de lege, respectiv art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.
A rezultat, astfel, că, în cazul în care se doreşte formularea unei contestaţii la executare împotriva unei sentinţe penale de condamnare, contestatorul este obligat să menţioneze cazul de contestaţie la executare pe care îşi întemeiază cererea.
În cauză, instanţa, la termenul de judecată din data de 8 aprilie 2020, faţă de precizările contestatorului, în sensul că solicită, de fapt, deducerea zilelor considerate executate suplimentar, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, modificată şi completată prin Legea nr. 169/2019, dată fiind şi adresa din 20 septembrie 2019, emisă de Penitenciarul Spital Târgu Ocna, a dispus recalificarea cererii ca fiind o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi nu pe cele ale art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
În continuare, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., dispoziţiile alin. (1) - (5) se aplică şi în cazul în care rezolvarea uneia dintre situaţiile reglementate în prezentul titlu este dată în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. În acest caz, soluţia se comunică instanţei de executare.
Aşadar, pentru cazul prevăzut la lit. d) al art. 598 din C. proc. pen., contestatorul se poate adresa cu cererea privind contestaţia la executare instanţei de executare, potrivit art. 597 alin. (1) din C. proc. pen., dacă este o persoană liberă, ori instanţei corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere unde cel condamnat execută pedeapsa, potrivit art. 597 alin. (6) din C. proc. pen.
În această materie, competenţa teritorială însă este una absolută, exclusivă şi nu alternativă. Stabilirea instanţei competente depinde, pe de o parte, de starea în care se găseşte condamnatul la momentul formulării cererii - în libertate sau în stare de deţinere, iar pe de altă parte, de forma de executare a pedepsei.
De altfel, din cuprinsul prevederilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., rezultă că intenţia legiuitorului în reglementarea instanţei competente a fost asigurarea unei bune desfăşurări a procesului penal, impusă şi de asigurarea prezenţei condamnatului la şedinţa de judecată, textul neinstituind o competenţă alternativă. Prin urmare, dacă la momentul formulării cererii condamnatul este în stare de deţinere, competenţa de soluţionare a cererii nu va aparţine instanţei de executare, ci instanţei corespunzătoare instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Întrucât contestatorul, în prezent aflat în Penitenciarul Botoşani, se afla încarcerat la momentul formulării cererii, în Penitenciarul Spital Târgu Ocna, dată fiind şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 15/2018, instanţa a apreciat că excepţia invocată din oficiu este întemeiată, urmând a o admite, competenţa de soluţionare a pendintei cereri urmând a fi declinată în favoarea Judecătoriei Oneşti, ca instanţă egală în grad instanţei de executare şi în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere al condamnatului.
Faţă de această situaţie, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Suceava şi, în temeiul art. 50 din C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contestaţie la executare, formulată de contestatorul A., în favoarea Judecătoriei Oneşti.
A constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Judecătoria Suceava şi Judecătoria Oneşti.
În baza art. 51 alin. (3) din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Suceava, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte are în vedere următoarele considerente:
Se reţine că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti la data de 2 august 2019, sub nr. de dosar x/2020, contestatorul A. a înţeles să formuleze contestaţie la executare, prin care a solicitat, în esenţă, deducerea din pedeapsa de 2 ani, 6 luni şi 144 zile de închisoare la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 399 din data de 29 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2017, desfiinţată în parte şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 675 din data de 5 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava şi în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din data de 5 iulie 2019, de către Judecătoria Suceava, a restului de 144 zile de închisoare, întrucât a executat restul de 144 de zile, potrivit Sentinţei penale nr. 379 din data de 8 octombrie 2014 a Judecătoriei Suceava, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an, 6 luni şi 144 de zile închisoare, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 26 iunie 2015.
În dovedirea cererii, petentul nu a depus la dosarul cauzei alte înscrisuri, iar cererea sa nu a fost motivată în drept.
Din dispoziţia Judecătoriei Oneşti, s-au efectuat verificări cu privire la cazierul judiciar al condamnatului şi la Penitenciarul Spital Târgu Ocna pentru a se stabili situaţia juridică a acestuia.
Din fişa de cazier judiciar a rezultat că persoana contestatoare a beneficiat de liberare condiţionată:
- la data de 11 mai 2011 a fost liberat din Penitenciarul Botoşani, cu un rest neexecutat de 357 zile
- la data de 13 martie 2013 a fost liberat din Penitenciarul Botoşani, cu un rest de pedeapsă de executat de 144 zile.
Prin adresa din 19 august 2019, Penitenciarul Spital Târgu Ocna a comunicat că deţinutul A. se află în executarea unei pedepse de 2 ani, 6 luni şi 144 zile închisoare, aplicată de Judecătoria Suceava prin mandatul de executare a pedepsei din 5 iulie 2019, emis în baza Sentinţei penale nr. 339 din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Suceava, modificată în parte şi definitivă prin Decizia penală 675 din 5 iulie 2019 a Curţii de Apel Suceava.
La dosar a fost ataşată Sentinţa penală nr. 339 din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Suceava, modificată în parte şi definitivă prin Decizia penală nr. 675 din 5 iulie 2019 a Curţii de Apel Suceava.
Înalta Curte reţine că, o cerere de contestaţie la executare poate fi formulată în cazurile expres şi limitativ prevăzute în cuprinsul textului de lege, respectiv art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.
Astfel, contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., "în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Reţine, de asemenea, că, prin Decizia nr. 7/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-au dispus următoarele:
"în interpretarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din C. pen., trebuie recalculată, începând cu data de 24 iulie 2012, "perioada executată efectiv" din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare), cu efectul micşorării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară". Stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din C. pen., trebuie recalculată - începând cu data de 24 iulie 2012 - perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare".
Aşa cum corect a reţinut şi Judecătoria Oneşti, din dispozitivul şi considerentele hotărârii judecătoreşti contestate, se observă că au fost deja aplicate prevederile Legii nr. 169/2017.
Prin urmare, ceea ce se aduce în discuţie prin contestaţia formulată reprezintă o nelămurire cu privire la Sentinţa penală nr. 339 din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Suceava, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii ce se execută în prezent de contestator, în sensul că în acest mandat nu se menţionează şi deducerea celor 132 zile considerate executate în baza aplicării art. 551 din Legea nr. 254/2013, în acord cu Decizia nr. 7/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
Înalta Curte constată ca fiind corectă opinia exprimată de către Judecătoria Oneşti, în sensul că, posibilitatea admiterii contestaţiei astfel formulate, cu efect direct asupra modificării cuantumului pedepsei închisorii înscris în mandatul de executare a pedepsei din 5 iulie 2019 al Judecătoriei Suceava, nu echivalează cu încadrarea acestei chestiuni în categoria cauzelor de micşorare a pedepsei prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
Având în vedere aceste aspecte, pentru cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., incident faţă de motivele invocate în cuprinsul contestaţiei şi de actele şi înscrisurile existente la dosar, se constată că Judecătoriei Suceava îi revine competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul A., aşa cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere că în contestaţia formulată este invocată o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.
Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Suceava, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 313 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Suceava, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 mai 2020.
GGC - CL