Asupra conflictului de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 150 din 13 februarie 2020 pronunţată Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, invocată de condamnat.
În temeiul disp. art. 50 din C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A..
În temeiul disp. art. 51 din C. proc. pen. a constatat intervenţia conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Gorj.
În temeiul disp. art. 51 alin. (2) din C. proc. pen. a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţă superioară comună, în vederea soluţionării conflictului negativ constatat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut următoarele:
Petentul-condamnat A. a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat să se constatare dezincriminarea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu (art. 47 C. pen., rap. la art. 297 C. pen.) şi totodată, constatarea neîndeplinirii tipicităţii infracţiunii, una din trăsăturile esenţiale ale infracţiunilor de grup organizat (art. 367 alin. (2) C. pen.) şi spălare de bani (art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002), pentru care a fost condamnat, precum şi anularea măsurilor de siguranţă a confiscării speciale, a măsurilor asigurătorii şi a actelor de executare silită.
La termenul de judecată din data de 30 octombrie 2019, Tribunalul Gorj a solicitat Penitenciarului Târgu Jiu să înainteze ultimul mandat de executare al pedepsei închisorii pentru petentul condamnat, pentru analizarea situaţiei acestuia însă, în aceeaşi zi, Judecătoria Târgu Jiu a admis cererea de liberare condiţionată a acestuia.
La următorul termen de judecată, Penitenciarul a comunicat că petentul a fost liberat condiţionat, nefiind înaintat mandatul solicitat şi s-a arătat că domiciliul numitului A. este în comuna Dumbrăviţa, sat Dumbrăviţa, str. x nr. 7/A, jud. Timiş.
În analiza excepţiei de necompetenţă invocată, Tribunalul Gorj a constatat că aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 595 alin. (2) din C. proc. pen., aplicarea dispoziţiilor alin. (1) se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a persoanei condamnate de către instanţa de executare, iar dacă persoana condamnată se află în executarea pedepsei, de către instanţa corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, dispoziţie legală care atrage competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea instanţei care a pronunţată hotărârea în primă instanţă şi care este instanţă de executare.
Din analiza Sentinţei penale nr. 2858/2014 a Tribunalului Bucureşti, a Deciziei penale nr. 862A din data de 8/06/2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi a mandatului de executare a pedepsei nr. x/2015, supuse controlului pe calea contestaţiei la executare, s-a constatat că în primă instanţă a fost pronunţată de către Tribunalul Bucureşti - Sentinţă penală. 2858/2014 şi pe cale de consecinţă acest tribunal este şi instanţă de executare care a emis MEPI nr. x/2015.
S-a menţionat că, Tribunalul Gorj a admis excepţia necompetenţei şi în baza art. 47 C. proc. pen., rap. la art. 50 C. proc. pen. şi art. 595 alin. (2) C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Analizând excepţia invocată cu privire la competenţa teritorială, prin prisma motivelor arătate, Tribunalul Bucureşti a reţinut-o ca fiind fondată, urmând a o admite, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., competenţa de soluţionare a situaţiilor reglementate în titlul V Executarea hotărârilor penale aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Condamnatul se afla, la data formulării contestaţiei la executare, încarcerat în Penitenciarul Târgu Jiu, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, dosar Tribunalul Gorj.
În acest sens, Tribunalul Bucureşti a avut în vedere şi Decizia 15/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, care a clarificat această situaţie, stabilind că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.
Prin urmare, împrejurarea că, ulterior înaintării cererii şi ulterior înregistrării acesteia pe rolul Tribunalului Gorj, condamnatul a fost liberat condiţionat, nu face ca Tribunalul Gorj să nu mai fie competent în soluţionarea cererii şi nici nu poate modifica în vreun fel competenţa acestei instanţe, care a fost legal sesizată.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Gorj.
Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.
Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.
În ceea ce priveşte obiectul cauzei acesta este contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 595 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 4 C. pen.
Dispoziţiile art. 597 alin. (6) din C. proc. pen. stabilesc competenţa de soluţionare a situaţiilor reglementate în titlul V, Executarea hotărârilor penale pentru instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Din analiza actelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că la data formulării cererii petentul se afla încarcerat în Penitenciarul Târgu Jiu, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, dosar Tribunalul Gorj.
Prin Deciziei nr. 15 din 17 septembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 885/22.10.2018, a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că:
"instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate."
În consecinţă, competenţa de soluţionare a cererii formulate revine instanţei de executare corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii.
Înalta Curte reţine că la data formulării cererii, petentul se afla încarcerat în Penitenciarul Târgu Jiu, astfel că instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate este Tribunalul Gorj.
În acest context, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Tribunalului Gorj, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Tribunalului Gorj, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 mai 2020.
GGC - CL