Asupra conflictului de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1572 din 26 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti pronunţată în dosarul x/2017, îndreptată prin încheierea din 6 iulie 2017, a fost admisă cererea de contopire formulată de petentul A., constatându-se că infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani, 4 luni şi 702 zile închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) C. pen., prin Sentinţa penală nr. 135 din 17 martie 2017 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 727 din 10 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, sunt concurente cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani, 8 luni şi 702 zile de închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., prin Sentinţa nr. 599 din 20 martie 2017 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 12 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani, 4 luni şi 702 zile închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 135 din 17 martie 2017 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 727 din 10 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate petentului, acesta executând pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (6 ani şi 8 luni), în total 6 ani şi 2 luni şi 20 de zile închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (2) C. pen. a fost interzisă, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, iar, în baza art. 45 alin. (5) C. pen. cu referire la art. 45 alin. (2) C. pen., ca pedeapsa accesorie, a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. .66 alin. (1), lit. a), b), h) şi l) C. pen.
A fost menţinută revocarea liberării condiţionate din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 261 din 7 decembrie 2012 a Judecătoriei Sighişoara, definitivă prin Decizia penală nr. 192 din 13 martie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi s-a dispus executarea restului de 702 zile rămase neexecutate alături de pedeapsa rezultantă mai sus stabilită, în total 6 ani, 2 luni şi 722 zile de închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (2) C. pen. a fost interzisă, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., pe o perioadă de 3 ani şi a dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. l) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, iar, în baza art. 45 alin. (5) C. pen. cu referire la art. 45 alin. (2) C. pen., ca pedeapsa accesorie, a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b), h) şi l) C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (6) C. pen., a fost menţinută măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 870 de RON aplicată prin Sentinţa nr. 599 din 20 martie 2017 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 12 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti.
În temeiul art. 72 C. pen. şi art. 40 alin. (2) şi (3) C. pen., s-a dedus, din pedeapsa aplicată petentului, perioada de la 12 noiembrie 2016 la zi.
La data rămânerii definitive, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x din 2 octombrie 2017 de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul x/2017.
La data de 19 august 2019, persoana condamnată A. a formulat, în temeiul art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cerere de revizuire a Sentinţei penale nr. 1572 din 26 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, solicitând aplicarea dispoziţiilor referitoare la infracţiunea continuată, prevăzute de art. 35 C. pen., şi arătând că, faptele pentru care a fost condamnat de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare pentru tâlhărie, de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti la 4 ani închisoare pentru tâlhărie şi de către aceeaşi instanţă la 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, nu sunt concurente, fiind comise în aceeaşi lună din anul 2016.
Prin Sentinţa penală nr. 2722 din 22 octombrie 2019 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti pronunţată în dosarul x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., cu motivarea că petentul a invocat formal cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., că hotărârile definitive prin care au fost pronunţate pedepse pentru fapte concurente nu reprezintă hotărâri care nu se pot concilia, iar, în ceea ce priveşte posibilitatea de aplicarea a unei decizii de neconstituţionalitate pe calea revizuirii, s-a reţinut că aceasta este admisibilă, numai în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.
Împotriva acestei sentinţe revizuentul A. a formulat contestaţie, fără a indica vreun motiv de contestaţie, iar, prin Decizia penală nr. 10/C din 8 ianuarie 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială invocată de reprezentantul Ministerului Public şi a fost declinată cauza având ca obiect apel la cererea de revizuire formulată împotriva Sentinţei penale nr. 2722 pronunţată la 22 octombrie 2019 de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinându-se că petentul a formulat cerere de revizuire împotriva Sentinţei penale nr. 599 din 20 martie 2017 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti, definitiva prin Decizia penală nr. 745 din 12 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, respectiv împotriva Sentinţei penale nr. 135 din 17 martie 2017 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, definitiva prin Decizia penală nr. 727 din 10 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, susţinând că faptele pentru care a fost condamnat în aceste hotărâri sunt elemente materiale ale unei infracţiuni continuate, iar nu împotriva Sentinţei penale nr. 1572 din 26 iunie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în a cărei executare se află, împrejurare în care s-a constatat că acesta a înţeles să formuleze revizuire împotriva unor sentinţe de fond, care pot fi atacate cu apel, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 459 C. proc. pen. şi art. 38 alin. (2) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Bucureşti.
Prin Decizia penală nr. 364/A din 20 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi, în baza art. 50 C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 2722 din 22 octombrie 2019 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, iar, în temeiul art. 51 C. proc. pen., s-a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă, reţinându-se, în esenţă, că cererea de revizuire formulată de persoana condamnată priveşte Sentinţa penală nr. 1572 din 26 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, ca urmare a procedurii reglementate de art. 585 C. proc. pen., motiv pentru care, calea de atac incidentă în speţă este cea a contestaţiei, prevăzută de art. 597 alin. (7) C. proc. pen., astfel încât, raportat şi la dispoziţiile art. 459 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen., competenţa materială de a soluţiona calea de atac revine Tribunalului Bucureşti.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată că instanţa competentă să soluţioneze calea de atac formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 2722 din 22 octombrie 2019 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti este Tribunalul Bucureşti.
În acest sens, se reţine că nemulţumirea persoanei condamnate A. priveşte reţinerea, cu ocazia judecării cererii de contopire, a dispoziţiilor referitoare la existenţa şi sancţionarea concursului cu privire la infracţiunile pentru care a fost condamnat distinct prin Sentinţa penală nr. 135 din 17 martie 2017 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 727 din 10 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti (fapte comise la datele de 8 noiembrie 2016 şi 9 noiembrie 2016), respectiv prin sentinţa nr. 599 din 20 martie 2017 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 12 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti (faptă comisă la 9 noiembrie 2016).
Totodată, se mai constată că, în cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A., nu sunt criticate erorile judiciare ce ar fi fost realizate cu ocazia judecării infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat prin Sentinţa penală nr. 135 din 17 martie 2017 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti sau prin Sentinţa nr. 599 din 20 martie 2017 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, ci nereţinerea dispoziţiilor referitoare la unitatea legală de infracţiuni, prevăzută de art. 35 alin. (1) C. pen., cu ocazia soluţionării cauzei având ca obiect contestaţia la executarea întemeiată pe art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 1572 din 26 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Potrivit art. 459 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen., sentinţa prin care este respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 597 alin. (7) C. proc. pen., hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.
Prin urmare, întrucât hotărârea supusă revizuirii este susceptibilă de a fi atacată cu calea ordinară de atac a contestaţiei ce se poate declara împotriva hotărârilor prin care se soluţionează cererile prevăzute de art. 585 C. proc. pen. (Sentinţa penală nr. 1572 din 26 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti), competenţa materială de a soluţiona contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 2722 din 22 octombrie 2019 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti aparţine Tribunalului Bucureşti.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (7) C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2020.
GGC - CL