Şedinţa publică din data de 05 iunie 2020
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor de la dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 48/F din data de 26 mai 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 109 raportat la art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la 24 ianuarie 2020 de către autorităţile judiciare din Spania, respectiv de Judecătoria Centrală de Instrucţie nr. 5 de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2018, privind persoana solicitată A. .
S-a luat act că persoana solicitată A. nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Spania, conform mandatului european de arestare emis de acestea, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de escrocherie - prevăzută de art. 248 şi următoarele C. pen., fals în acte - prevăzută de art. 390, art. 392, art. 74 C. pen., apartenenţa la un grup delictiv - prevăzută de art. 570 C. pen., spălare de bani - prevăzută de art. 301 C. pen., cu corespondent în legislaţia română în prevederile art. 249 C. pen. (fraudă informatică), art. 327 C. pen. (falsul privind identitatea), art. 367 C. pen. (constituirea unui grup infracţional organizat), art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 (spălare de bani).
S-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Spania, conform art. 113 din Legea nr. 302/2004 republicată.
S-a constatat că persoana solicitată A. nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, comb. cu art. 27 paragraful 2 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene.
S-a constatat că în cursul procedurii de executare a prezentului mandat european de arestare, conform art. 101 din Legea nr. 302/2004 republicată, persoana solicitată A. a fost reţinută pentru 24 de ore în baza Ordonanţei emisă la data de 14 aprilie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
S-a constatat că prin încheierea nr. 34/F din 15 aprilie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, faţă de acesta s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 15 aprilie 2020 până la data de 29 aprilie 2020, inclusiv.
Conform art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului şi predarea acesteia către autoritatea judiciară solicitantă cu respectarea termenelor de predare prev. de art. 104 alin. (10) şi art. 113 din aceeaşi lege.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Spania.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Piteşti a reţinut următoarele:
Prin adresa nr. x/2020 emisă la data de 15 aprilie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a transmis solicitarea formulată de autoritatea judiciară Judecătoria Centrală de Instrucţie nr. 5 - Spania, în vederea reţinerii, arestării şi predării persoanei solicitate A., în baza mandatului european de arestare emis la data de 24.01.2020 de Judecătoria Centrală de Instrucţie nr. 5, în dosarul x/2018, în vederea efectuării urmăririi penale sau pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privativă de libertate.
Solicitarea s-a formulat în conformitate cu dispoziţiile legii nr. 302/2004 şi ale Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, privind Cooperarea judiciară internaţională în materie penală, între statele membre.
Fiind îndeplinite dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind sesizarea instanţei de judecată, la termenul fixat pentru soluţionarea cererii, s-a procedat la identificarea persoanei solicitate, aceasta neformulând obiecţiuni privind identitatea.
Conform art. 104 alin. (3) şi art. 106 din Legea nr. 302/2004 s-au adus la cunoştinţa acesteia drepturile persoanei arestate în baza unui mandat european de arestare, efectele regulii specialităţii prevăzute de art. 117 din aceeaşi lege, conţinutul mandatului european de arestare, infracţiunile pentru care este condamnată (prin hotărâre nedefinitivă) persoana solicitată, posibilitatea de a consimţi la predare către autorităţile judiciare spaniole, precum şi caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.
Persoana solicitată nu a fost de acord cu arestarea sa, respectiv cu predarea către autorităţile judiciare spaniole şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii, aceste aspecte fiind consemnate în procesul-verbal din data de 26 mai 2020.
Mandatul european de arestare a fost emis la data de 24 ianuarie 2020 de către autorităţile judiciare din Spania, respectiv de Judecătoria Centrală de Instrucţie nr. 5, în dosarul x/2018, autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi care a transpus în legislaţia internă Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene;
Decizia judiciară s-a luat în vederea efectuării urmăririi penale sau pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privativă de libertate faţă de persoana solicitată A., acuzată de comiterea infracţiunilor de escrocherie - prevăzută de art. 248 şi următoarele C. pen., fals în acte - prevăzută de art. 390, art. 392, art. 74 C. pen., apartenenţa la un grup delictiv - prevăzută de art. 570 C. pen., spălare de bani - prevăzută de art. 301 C. pen., cu corespondent în legislaţia română în prevederile art. 249 C. pen. (fraudă informatică), art. 327 C. pen. (falsul privind identitatea), art. 367 C. pen. (constituirea unui grup infracţional organizat), art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 (spălare de bani).
Circumstanţele cauzei constau în aceea că, începând cu anul 2016, persoana solicitată A., membru al unui grup infracţional organizat, a deschis cinci conturi bancare, folosind două identităţi false, pe numele B. şi C., cu producerea unui prejudiciu material în sumă de 14.966 euro şi realizând rambursări în valoare de 11.300 euro.
Infracţiunile pentru care s-a emis mandatul european de arestare sunt sancţionate de legea statului emitent cu pedepse de cel mult 6 ani închisoare (pentru escrocherie, fals în acte, spălare de bani) şi 8 ani închisoare (pentru apartenenţa la o organizaţie criminală), putând da loc la predare, şi se verifică şi îndeplinirea condiţiei dublei incriminări, în conformitate cu art. 97 alin. (1) pct. 1, 8, 9, 23 din Legea nr. 302/2004 republicată;
Curtea a constatat şi că persoana solicitată A. nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare spaniole în condiţiile art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, Republicată, comb. cu art. 27 paragraf 2 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene;
De asemenea, prin raportare la disp. art. 98 şi art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată curtea a apreciaz că nu se impune adoptarea unei soluţii de refuz a executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate A..
Curtea a subliniat că în virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum şi raportat la dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanţa română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competenţa de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene în speţă cel din Spania (Judecătoria Centrală de Instrucţie nr. 5 de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. x/2018), în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare şi nici asupra oportunităţii mandatului european de arestare.
Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea efectuării urmăririi penale şi judecăţii, respectiv executării pedepsei, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii, care se execută în baza principiului recunoaşterii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, cât şi cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, aşa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă, cât şi în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condiţiilor de fond şi formă, a domeniului de aplicare şi a cadrului instituţional în care funcţionează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor şi libertăţilor persoanei, aşa cum acestea sunt prevăzute de Constituţia României şi de normele europene.
Conform Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.
Examinând motivele de neexecutare a mandatului european de arestare invocate de persoana solicitată, Curtea a constatat că acestea sunt nefondate.
Astfel, referirile persoanei solicitate cu privire la situaţia excepţională generată de pandemia de COVID-19 existentă pe teritoriul statului spaniol, dar şi cu privire la situaţia familială de pe teritoriul României (respectiv problemele medicale ale membrilor familiei sale) nu pot constitui motive de refuz al executării mandatului european de arestare dintre cele reglementate de dispoziţiile art. 98 şi 99 din Legea nr. 302/2004, pe care Curtea este obligată a le examina în cadrul prezentei proceduri. În plus, Curtea a constatat că aspectele legate de evoluţia pandemiei cu coronavirusul SARS-CoV-2 constituie chestiuni aferente procedurii de predare a persoanei solicitate, activitate ulterioară emiterii prezentei hotărâri, care se execută în conformitate cu dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 302/2004, cu respectarea termenelor maxime de predare.
În plus, admiterea cererii privind executarea mandatului european de arestare dă posibilitatea persoanei solicitate să formuleze apărările pe care le consideră necesare precum şi să încheie un acord de recunoaştere a vinovăţiei, aşa cum a învederat, în cadrul procesului penal ce se desfăşoară pe teritoriul Spaniei.
Totodată, referirile la nevinovăţia persoanei solicitate nu pot fi analizate în cadrul prezentei proceduri, singura îndreptăţită să examineze apărările sale fiind autoritatea spaniolă.
Avându-se în vedere că sunt întrunite condiţiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare emise de statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia - Cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene, Curtea, în baza art. 109 raportat la art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la 24 ianuarie 2020 de către autorităţile judiciare din Spania, respectiv de Judecătoria Centrală de Instrucţie nr. 5, ca fiind întemeiată
S-a luat act că persoana solicitată A. nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Spania, conform mandatului european de arestare emis de acestea, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de escrocherie - prevăzută de art. 248 şi următoarele C. pen., fals în acte - prevăzută de art. 390, art. 392, art. 74 C. pen., apartenenţa la un grup delictiv - prevăzută de art. 570 C. pen., spălare de bani - prevăzută de art. 301 C. pen., cu corespondent în legislaţia română în prevederile art. 249 C. pen. (fraudă informatică), art. 327 C. pen. (falsul privind identitatea), art. 367 C. pen. (constituirea unui grup infracţional organizat), art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 (spălare de bani).
S-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Spania, conform art. 113 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii şi sub condiţia ca în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
Cu privire la acest ultim aspect, s-a reţinut că, potrivit dispoz. art. 98 alin. (2) din Lg. 302/2004, când mandatul european de arestare a fost emis în vederea urmăririi penale sau a judecăţii unui cetăţean român, predarea se face sub condiţia ca în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
Or, în speţă, persoana solicitată este cetăţean român şi a declarat că refuză să execute pedeapsa pe teritoriul Spaniei, aşa încât, predarea se va face sub condiţia ca în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
De asemenea, s-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, comb. cu art. 27 paragraful 2 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene.
S-a constatat că în cursul procedurii de executare a prezentului mandat european de arestare, conform art. 101 din Legea nr. 302/2004 republicată, persoana solicitată A. a fost reţinută pentru 24 de ore în baza Ordonanţei emisă la data de 14 aprilie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, iar prin încheierea nr. 34/F din 15 aprilie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, faţă de acesta s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 15 aprilie 2020 până la data de 29 aprilie 2020, inclusiv.
Conform art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului şi predarea acesteia către autoritatea judiciară solicitantă cu respectarea termenelor de predare prev. de art. 104 alin. (10) şi art. 113 din aceeaşi lege. Cu privire la măsura preventivă ce se impune a fi adoptată, s-a reţinut că potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, în situaţia în care se dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune şi arestarea sau, după caz, menţinerea arestării provizorii a persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, neexistând posibilitatea ca, în această etapă a procedurii să se dispună măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Spania.
Împotriva sentinţei penale nr. 48/F din data de 26 mai 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat prezenta contestaţie persoana solicitată A..
Analizând hotărârea atacată, în raport de actele dosarului şi criticile formulate de persoana solicitată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată având în vedere următoarele considerente:
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prima instanţă a dispus, în mod corect, admiterea cererii privind executarea mandatului european de arestare emis la 24 ianuarie 2020 de către autorităţile judiciare din Spania cu privire la persoana solicitată A..
În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
În virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum şi raportat la dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanţa română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competenţa de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene în speţă cel din Spania (Judecătoria Centrală de Instrucţie nr. 5 de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. x/2018), în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare şi nici asupra oportunităţii mandatului european de arestare.
Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea efectuării urmăririi penale şi judecăţii, respectiv executării pedepsei, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii, care se execută în baza principiului recunoaşterii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, cât şi cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, aşa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă, cât şi în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condiţiilor de fond şi formă, a domeniului de aplicare şi a cadrului instituţional în care funcţionează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor şi libertăţilor persoanei, aşa cum acestea sunt prevăzute de Constituţia României şi de normele europene.
Conform Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.
Înalta Curte, analizând actele dosarului, constată că faţă de persoana solicitată s-a emis la data de 24.01.2020 de Judecătoria Centrală de Instrucţie nr. 5, în dosarul x/2018, mandatul european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale sau pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privativă de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de escrocherie - prevăzută de art. 248 şi următoarele C. pen., fals în acte - prevăzută de art. 390, art. 392, art. 74 C. pen., apartenenţa la un grup delictiv - prevăzută de art. 570 C. pen., spălare de bani - prevăzută de art. 301 C. pen., cu corespondent în legislaţia română în prevederile art. 249 C. pen. (fraudă informatică), art. 327 C. pen. (falsul privind identitatea), art. 367 C. pen. (constituirea unui grup infracţional organizat), art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 (spălare de bani).
În fapt, s-a reţinut că începând cu anul 2016, persoana solicitată A., membru al unui grup infracţional organizat, a deschis cinci conturi bancare, folosind două identităţi false, pe numele B. şi C., cu producerea unui prejudiciu material în sumă de 14.966 euro şi realizând rambursări în valoare de 11.300 euro.
Infracţiunile pentru care s-a emis mandatul european de arestare sunt sancţionate de legea statului emitent cu pedepse de cel mult 6 ani închisoare (pentru escrocherie, fals în acte, spălare de bani) şi 8 ani închisoare (pentru apartenenţa la o organizaţie criminală), putând da loc la predare, şi se verifică şi îndeplinirea condiţiei dublei incriminări, în conformitate cu art. 97 alin. (1) pct. 1, 8, 9, 23 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Astfel, din conţinutul mandatului de arestare rezultă că faţă de persoana solicitată A. s-a emis un mandat în vederea efectuării urmăririi penale sau pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privativă de libertate .
Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt întrunite condiţiile în vederea efectuării urmăririi penale faţă de persoana solicitată, în contextul în care, din menţiunile cuprinse în mandatul de arestare rezultă că acesta a fost emis "cu scopul urmăririi penale sau pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate".
În raport cu dispoziţiile legale mai sus-menţionate, se constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a acestora, constatând îndeplinite cumulativ condiţiile privind executarea mandatului european de arestare, prevăzute de dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, se constată că instanţa fondului, în mod corect, a apreciat că nu există niciun motiv de refuz a executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate A..
De asemenea, referitor la susţinerile apărătorului ales al contestatorului privind nelegalitatea sentinţei atacate ca urmare a admiterii executării mandatului european de arestare, instanţa de control judiciar constată că niciunul dintre motivele invocate nu se încadrează în motivele de refuz prevăzute de dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004. Astfel, starea de pandemie la care s-a făcut referire, situaţia familială a contestatorului, faptul că mandatul a fost emis doar în vederea efectuării urmăririi penale şi, de asemenea, faptul că acesta este cetăţean român şi nu a locuit niciodată în străinătate, nu sunt motive apte să conducă la refuzul executării mandatului european de arestare emis la data de 24.01.2020 de Judecătoria Centrală de Instrucţie nr. 5, în dosarul x/2018.
În ceea ce priveşte măsura preventivă dispusă în cauză, Înalta Curte constată că instanţa fondului, în mod corect, a făcut trimitere la dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, din care reiese că în situaţia în care se dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune şi arestarea sau, după caz, menţinerea arestării provizorii a persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, neexistând posibilitatea ca, în această etapă a procedurii să se dispună măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, astfel cum a solicitat contestatorul.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 48/F din data de 26 mai 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoana solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 79 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 48/F din data de 26 mai 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 iunie 2020.